Summitul NATO de la Haga. Rusia, desemnată oficial drept „amenințare pe termen lung” pentru securitatea euro-atlantică. Ce alte decizii importante s-au luat

La primul summit al Alianței desfășurat după întoarcerea președintelui Donald Trump la Casa Albă, statele membre NATO au adoptat în unanimitate o declarație care definește Rusia drept „amenințare pe termen lung la adresa securității euro-atlantice”.

Poza de familie a liderilor prezenți la summit-ul NATO de la Haga/FOTO/X

Într-un context tensionat, în care poziția SUA față de articolul 5 a fost incertă până în ultima clipă, documentul final reafirmă angajamentul colectiv de apărare și stabilește o nouă țintă ambițioasă: 5% din PIB pentru cheltuieli de apărare până în 2035.

Documentul adoptat la Haga, într-o formulă rară de consens în actualul climat geopolitic, marchează o schimbare de paradigmă: nu doar prin amploarea angajamentului financiar asumat de toate statele membre, ci mai ales prin caracterul explicit al amenințării identificate. Rusia este singura țară non-membru menționată nominal, un semnal clar că Alianța nu mai operează cu nuanțe diplomatice atunci când e vorba de politica de securitate colectivă.

„Aliații se angajează ca, până în 2035, să atingă un nivel anual al investițiilor de 5% din PIB în nevoile esențiale de apărare, în fața amenințărilor profunde la adresa securității, inclusiv a celei reprezentate pe termen lung de Rusia”, se arată în documentul oficial.

China nu e prinsă în declarația finală

Deși Washingtonul își menține preocuparea strategică față de regiunea Asia-Pacific, China nu este menționată deloc în declarația de la Haga. Rusia, în schimb, este identificată în mod clar drept motorul principal care justifică creșterea masivă a bugetelor de apărare. Diferența este notabilă și vorbește despre o reevaluare concentrată a riscurilor imediate.

Declarația reiterează și angajamentul neechivoc față de Articolul 5, esența NATO, după ce președintele Trump declarase înaintea summitului că își va face cunoscută poziția în acest sens doar la Haga:

„Reafirmăm angajamentul nostru ferm față de apărarea colectivă, consfințit în Articolul 5 al Tratatului de la Washington – un atac asupra unuia dintre noi este un atac asupra tuturor.”

Ucraina – între susținere declarativă și pragmatism politic

Ucraina este al doilea stat non-membru menționat explicit în declarația finală. Aliații își reconfirmă angajamentele suverane de sprijin militar și politic, subliniind că securitatea Ucrainei este parte a securității întregii Alianțe. Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a descris această formulare drept parte a „puntei către aderare” pentru Kiev, menționând și menținerea formulei de „ireversibilitate” a viitorului statut de membru.

O nuanță importantă apare în contextul unificării sprijinului pentru Ucraina: documentul permite ca ajutorul militar direct acordat Kievului să fie inclus în calculele fiecărui stat membru privind atingerea țintei de 5% din PIB pentru apărare. Este o soluție pragmatică, dar care poate genera interpretări flexibile și neuniforme.

De altfel, poziția Ungariei – unul dintre statele tradițional reticente în sprijinul acordat Ucrainei – nu a împiedicat adoptarea declarației. Premierul Viktor Orbán nu a formulat veto, confirmând, potrivit analiștilor, disponibilitatea de a nu bloca deciziile sprijinite direct de administrația americană.

Un angajament financiar fără precedent în istoria NATO

Ținta de 5% din PIB pentru apărare este împărțită în două componente: 3,5% pentru capabilități militare directe și până la 1,5% pentru infrastructură strategică, protejarea rețelelor critice și consolidarea industriei de apărare. Statele membre trebuie să prezinte anual planuri naționale care să demonstreze „traiectorii credibile și progresive” către atingerea acestor praguri.

Această decizie apare în contextul unei Europe care, deși mai conștientă de riscuri, rămâne fragmentată în capacitatea de a produce armament, muniție și echipamente de apărare. Summitul a inclus și o clauză privind eliminarea barierelor în comerțul de armament între statele membre, însă formularea este generală, fără obligații ferme. Țări precum Turcia rămân supuse unor restricții de acces la tehnologie militară americană, în ciuda apartenenței la Alianță, pe fondul legăturilor cu Moscova.

Următoarele summit-uri, în Turcia și Albania

Declarația de la Haga stabilește organizarea următoarelor două summituri NATO în două țări majoritar musulmane: Turcia (2026) și Albania. Este o alegere cu valoare geopolitică și simbolică, într-un moment în care Alianța încearcă să își reafirme coeziunea și relevanța pe mai multe axe de tensiune – de la Estul european, la flancul sudic și spațiul mediteranean.

Declarația de la Haga este o continuare, dar și o consolidare a concluziilor de anul trecut, adoptate la Washington, sub administrația Biden. Atunci, Rusia era deja identificată drept cea mai „semnificativă și imediată” amenințare. Diferența de acum constă în angajamentul bugetar și în natura ireversibilă a amenințării asumate: nu un pericol temporar, ci o realitate cu care NATO trebuie să conviețuiască și să se adapteze structural.