Analiză Spirala violenței politice nu mai este un fenomen exclusiv american. Europa riscă să-i calce pe urme
0Asasinarea unui influent lider conservator în Statele Unite a reaprins o spirală toxică de polarizare, dezinformare și retorică revizionistă, într-un climat politic deja inflamat. Dar această dinamică nu mai este doar o problemă americană. Europa dă tot mai des semne că riscă să urmeze aceeași traiectorie, potrivit politico.eu.
Declarația „Când oamenii încetează să mai vorbească, începe violența”, rostită de influentul lider conservator american Charlie Kirk, a fost intens citată în ultimele zile — nu doar pentru încărcătura ei retorică, ci pentru ironia amară a contextului: Kirk a fost asasinat săptămâna trecută într-un campus universitar din Utah. Avea 31 de ani.
Însă, la doar câteva zile după crimă, spațiul public american s-a umplut nu de reflecții, ci de noi invective. De o parte și de alta, taberele politice au preferat să ridice tonul, să caute vinovați și să alimenteze retorica răzbunării. În acest peisaj, apelurile la calm și unitate — inclusiv cele venite din partea fostului președinte Barack Obama sau a guvernatorului republican din Utah, Spencer Cox — aproape că nu se mai aud.
Ceea ce se conturează este ceea ce analiștii americani numesc deja doom loop politic: o spirală în care polarizarea extremă, demonizarea adversarilor și legitimizarea violenței se hrănesc reciproc, accelerând colapsul normelor democratice.
Când statul devine actor în radicalizare
După asasinarea lui Kirk, reacțiile venite din rândul oficialilor administrației Trump au fost rapide și inflamatorii. Vicepreședintele JD Vance a acuzat o rețea internațională de ONG-uri, finanțată de George Soros și Fundația Ford, că ar „facilita și încuraja” violența — afirmații fără dovezi, dar cu potențial de a legitima represiuni viitoare.
La rândul său, Stephen Miller, consilier apropiat al președintelui Trump și actualmente înalt oficial la Casa Albă, a vorbit despre o „mişcare teroristă internă vastă” și a promis implicarea Departamentului Justiției pentru a destructura rețelele radicale de stânga. Aceasta, în ciuda faptului că FBI a concluzionat că asasinatul a fost comis de un atacator solitar, fără legături clare cu vreo organizație.
Paradoxal, în loc să modereze spirala violenței, liderii politici americani par mai degrabă să o folosească pentru a-și întări tabăra și a delegitima complet adversarii. Așa se explică și faptul că jurnaliști critici față de discursul public al lui Kirk au fost rapid ținta unei campanii de discreditare online, în timp ce Trump însuși a acuzat „stânga radicală” de crimă, înainte ca ancheta să stabilească vreun suspect.
Cinismul reciproc al extremelor
Acuzațiile reciproce nu sunt, însă, monopolul dreptei. O parte a stângii americane a fost acuzată de o lipsă de empatie scandaloasă în reacțiile publice — tonul rece, chiar batjocoritor față de moartea unui tânăr tată de familie fiind perceput de apropiații lui Kirk drept dovada supremă a disprețului uman pe care adversarii politici îl afișează față de cei care gândesc altfel.
Această lipsă de compasiune alimentează narativul dur al dreptei radicale, care se grăbește să portretizeze întreaga stângă liberală drept „partidul crimei” — un termen preluat inclusiv de Elon Musk, figura tot mai proeminentă a curentului ideologic de dreapta din Silicon Valley.
În acest climat, avertizează istoricii americani, se reaprinde ceea ce Richard Hofstadter numea stilul paranoic în politica americană: o combinație periculoasă de conspiraționism, vânătoare de vrăjitoare, xenofobie și manipulare.
De la Red Scare la Red Europe?
Dacă SUA par din ce în ce mai blocate într-o buclă de auto-radicalizare, Europa nu este departe. Contextul politic de pe continent devine tot mai mult un ecou al tensiunilor de peste Atlantic.
Dinamica este vizibilă. Doi parlamentari britanici, Jo Cox (2016) și David Amess (2021), au fost asasinați. Premierul slovac Robert Fico a supraviețuit unei tentative de asasinat în luna mai. Germania a raportat un număr record de 84.172 de infracțiuni motivate politic în 2024 — o creștere de 40% față de anul precedent, alimentată în principal de extremismul de dreapta.
„Asasinările politice vin în valuri”, avertizează profesorul Arie Perliger, expert în violență politică de la Universitatea din Massachusetts. „Ele creează un precedent, o logică a răzbunării care legitimează și alte acte violente.”
În același timp, formațiunile de extremă dreapta din Europa par tot mai conectate ideologic și strategic cu omologii lor americani. Extremistul britanic Tommy Robinson l-a invitat recent pe Elon Musk să vorbească la un miting în Regatul Unit. Iar tineretul partidului Frații Italiei, condus de Giorgia Meloni, a anunțat că va dedica următoarea conferință memoriei lui Charlie Kirk.
Grava eroare de a ignora cauzele reale
Pe un fond de anxietăți economice, pierdere de statut social și percepția unei dislocări culturale profunde, mulți europeni aleg deja calea radicalizării. Iar centrul politic, liberal sau social-democrat, comite aceeași greșeală ca în America: ignoră cauzele reale ale nemulțumirii, disprețuindu-le ca „populism”, fără a răspunde la nevoile care le alimentează.
Rezultatul este deja vizibil în sondaje și la urne: partide radicale, odinioară marginale, ajung să conducă guverne sau să dețină o influență disproporționată în parlamentele naționale.
Ce începe în America, rar se termină acolo
Asasinatul lui Charlie Kirk pare să devină nu doar o tragedie personală, ci un pretext politic. Într-un context democratic deja fragilizat, SUA riscă o nouă fază a represiunii ideologice, sub masca „apărării democrației”.
Dar dacă liderii europeni cred că aceste practici și aceste tensiuni nu vor traversa Atlanticul, s-ar putea să fie prea optimiști. Într-o lume în care radicalizarea se propagă la viteza rețelelor sociale, iar granițele ideologice sunt tot mai poroase, Europa nu este un sanctuar. Este, mai degrabă, următoarea linie de front.
Se încarcă comentariile...
