Analiză Scenariul sumbru în care SUA lasă Europa singură în fața lui Putin. Cum se pregătește Rusia pentru război chiar sub ochii NATO

Când liderii NATO se vor reuni la Ankara săptămâna viitoare, atenția va fi concentrată asupra unei întrebări stringente: cum și cât de repede poate Europa să își asume responsabilitatea pentru propria apărare, în contextul în care Statele Unite își reduc rolul militar pe continent.

Armata germană face diverse simulări de război cu Rusia/FOTO:Shuttersock

„Se întâmplă deja”, a declarat ministrul german al apărării, Boris Pistorius, în luna iunie, adăugând că „Germania își va asuma responsabilitatea”. Oficialul a subliniat necesitatea unei „tranziții ordonate”, explicând că „nimeni — inclusiv americanii — nu ar trebui să aibă interesul ca o retragere dezordonată să genereze breșe periculoase de securitate care nu pot fi compensate la timp”.

Deși guvernele europene cresc bugetele pentru apărare și își extind capacitățile militare, mulți recunosc că este nevoie de timp înainte ca Europa să poată înlocui activele esențiale furnizate de SUA. Principala îngrijorare este legată de riscul apariției unei crize majore de securitate înainte ca această tranziție să fie finalizată, scrie Business Insider.

O simulare publică a unui conflict armat, care a analizat scenariul unui atac rusesc asupra Lituaniei, a explorat exact această problemă la începutul acestui an, concentrându-se pe reacția Berlinului. Fiind cea mai mare economie a Europei, centrul logistic al NATO pentru întărirea flancului estic și o țară care s-a angajat să construiască cea mai puternică armată convențională de pe continent, Germania ar fi de așteptat să joace un rol central într-o astfel de criză.

Dezvoltat de publicația germană WELT în colaborare cu Centrul German de Wargaming de la Universitatea „Helmut Schmidt” a Forțelor Armate Germane, simularea de război a examinat modul în care Berlinul ar reacționa sub presiune, dacă ar putea să își asume un rol de lider în condițiile în care sprijinul american ar fi incert și ce constrângeri politice sau juridice i-ar ghida deciziile.

La finalul exercițiului, Rusia își atinsese obiectivul militar imediat. În acest timp, Germania a rămas concentrată mai degrabă pe gestionarea crizei decât pe schimbarea cursului acesteia, sugerând că cea mai mare provocare rezidă în viteza și natura procesului de luare a deciziilor politice.

Variabila americană

Una dintre variabilele centrale ale simulării a fost rolul Statelor Unite. Plasat temporal după o eventuală încetare a focului în Ucraina, scenariul a presupus existența unei administrații americane hotărâte să evite atragerea într-un nou război în Europa. Reprezentat de fostul diplomat american și oficial NATO Jeff Rathke, Washingtonul a refuzat inițial să discute activarea clauzei de apărare colectivă a NATO după ce trupele ruse au intrat în Lituania.

De atunci, întrebarea privind rapiditatea și amploarea implicării SUA într-o viitoare criză europeană a devenit tot mai presantă. Washingtonul își revizuiește postura militară în Europa, intenționează să retragă anumite capabilități din modelul de forțe al NATO și a pus capăt recent desfășurării rotaționale a peste 1.000 de soldați americani în Lituania, fără a asigura o înlocuire imediată. În plus, președintele american Donald Trump a declarat în aprilie că evaluează posibilitatea unei retrageri din NATO, exprimându-și nemulțumirea față de aliații care se opun apelurilor sale de a participa la operațiuni ofensive în conflictul cu Iranul.

„Toate acestea au adâncit faliile din interiorul alianței”, a explicat Alexander Gabuev, directorul Carnegie Russia Eurasia Center, care a jucat rolul președintelui rus în cadrul simulării. El a adăugat că, de la publicarea inițială a rezultatelor exercițiului, incertitudinea legată de rolul viitor al SUA în securitatea europeană a devenit „mult mai pronunțată”.

Rezultatele acestei simulări de război au atras atenția la nivel internațional încă de la publicarea lor în limba germană. Printre cei care au reacționat public s-a numărat și secretarul general al NATO, Mark Rutte, care a dat asigurări că alianța este „bine pregătită” să răspundă oricărui atac împotriva membrilor săi.

Fostul număr doi din NATO avertizează: Europa trebuie să învețe să reziste fără America. Începând de acum.

Omul care a ocupat cândva a doua cea mai importantă funcție în ierarhia militară a NATO susține că Statele Unite nu mai reprezintă un pilon de încredere pentru apărarea Europei. În consecință, alianța ar trebui să înceapă un proces profund de reconstrucție, independent de sprijinul american.

Generalul Sir Richard Shirreff, fost adjunct al Comandantului Suprem al Forțelor Aliate din Europa (DSACEUR), a declarat pentru Euromaidan Press, în cadrul conferinței GLOBSEC de la Praga, că sub conducerea lui Donald Trump, Washingtonul s-a transformat într-un „prădător imprevizibil și bătăuș”. Potrivit acestuia, certitudinea de 77 de ani care a asigurat stabilitatea alianței a dispărut.

„NATO a rămas puternică timp de 77 de ani datorită certitudinii absolute că, indiferent de cine se afla la Casa Albă, America ar fi sărit în ajutorul oricărui membru atacat, fără rețineri și fără discuții”, a explicat Shirreff. „Sub conducerea lui Trump, această certitudine s-a evaporat.”

Drept argument, Shirreff a invocat amenințările SUA de a prelua Groenlanda, teritoriu aparținând Danemarcei, un aliat istoric din NATO. „Cine va mai avea încredere în America după ce aceasta a amenințat, sub mandatul lui Trump, că va ataca Groenlanda?”, a întrebat el, adăugând că danezii și aliații lor începuseră deja să se pregătească pentru un potențial conflict.

„Europenizarea NATO”

Venind din partea unui fost înalt oficial militar european care a raportat direct unui general american, concluzia este neobișnuit de tăioasă. „Este un lucru extrem de grav de declarat pentru un fost DSACEUR”, a recunoscut Shirreff. „Am un respect și o admirație profunde pentru colegii și camarazii noștri americani... Însă trebuie să privim lumea așa cum este, nu așa cum ne-am dori să fie.”

Viziunea sa nu presupune o ruptură brutală, ci o tranziție controlată. Shirreff sugerează că NATO ar trebui să inițieze oficial procesul de „europenizare”, menținând legături strânse cu SUA, dar implementând un plan de retragere treptată a forțelor americane. Acest lucru ar oferi Europei timpul necesar pentru a-și dezvolta propriile capacități strategice.

Aceste resurse esențiale – care includ informațiile prin satelit, apărarea aeriană, logistica strategică și sistemele de comandă – au fost asigurate timp de decenii de către Washington și nu pot fi înlocuite de la o zi la alta. În viziunea sa, viitoarea alianță va fi una „europenizată”, din care vor face parte Canada și, în mod obligatoriu, Ucraina.

Această analiză este împărtășită și de alte figuri publice. Shirreff l-a menționat pe premierul canadian Mark Carney, care a declarat la Forumul Economic de la Davos că vechea ordine mondială s-a fracturat. „Carney a avut dreptate... Însă, spre deosebire de el, eu cred că această ruptură are nevoie de o perioadă de tranziție.”

Discuții în loc de planificare

Marea problemă identificată de Shirreff este prăpastia dintre conștientizarea realității și acțiunea concretă. Deși capitalele europene recunosc gravitatea situației, această admitere nu s-a concretizat încă într-un plan de criză.

Întrebat dacă guvernele europene se pregătesc efectiv pentru o diminuare a prezenței militare americane sau doar dezbat subiectul, răspunsul său a fost tranșant: „Cu siguranță nu planifică nimic, deși ar trebui să o facă. Cu toate acestea, recunosc pe deplin problema.”

Fostul comandant critică, de asemenea, promisiunile privind creșterea bugetelor de apărare până în 2035. „Este ușor să facem declarații politice despre finanțare. Dar haideți să vedem cifrele, bugetele reale și planul concret.”

Deși NATO a adoptat o „postură de descurajare” mult mai fermă după anul 2022 – prin desfășurarea de trupe în statele baltice, Polonia și România –, Shirreff avertizează că efortul dificil de a construi o Europă capabilă să se apere singură, fără sprijinul logistic al SUA, este abia la început.

Cum a folosit Rusia „flota fantomă” pentru a spiona baze nucleare și aeroporturi din Europa

Nici Rusia nu stă cu mâinile în sân. Moscova a utilizat nave din așa-numita „flotă fantomă” pentru a lansa sute de drone deasupra Marii Britanii și a Europei, într-o tentativă de pregătire pentru un potențial al Treilea Război Mondial, avertizează un prestigios institut de cercetare britanic.

Campania de spionaj orchestrată de Vladimir Putin s-a întins pe o perioadă de 18 luni și a vizat aeroporturi, baze militare și situri nucleare din 12 state membre NATO și Irlanda. Printre ținte s-au numărat și patru obiective strategice din Anglia: bazele RAF Fairford, Feltwell, Lakenheath și Mildenhall, toate aflate în vizorul Kremlinului, potrivit unui raport de securitate publicat de Institutul Internațional pentru Studii Strategice (IISS).

Conform analiștilor IISS, aeronavele fără pilot au fost cel mai probabil lansate și recuperate de pe nave comerciale rusești la bordul cărora se aflau militari sau spioni. Raportul menționează că dronele care au survolat spațiul aerian britanic erau „vehicule aeriene fără pilot (UAV) sofisticate”.

IISS sugerează că ar putea fi vorba despre drone de recunoaștere Orlan-10 sau Merlin-VR, ambele modele fiind utilizate intens de armata rusă în războiul din Ucraina.

„Este extrem de probabil ca liderii de la Kremlin să fi dirijat o campanie extinsă de UAV-uri deasupra Europei”, se arată în documentul de 40 de pagini.

Această operațiune s-a desfășurat în perioada februarie 2024 - august 2026 și a vizat, de asemenea, baza de rachete nucleare a Franței de la Île Longue.

„Evaluăm că este foarte probabil ca nave asociate Rusiei și elemente din <<flota fantomă>> să fi fost folosite ca platforme de lansare sau recuperare pentru UAV-uri, ca parte a războiului neconvențional mai larg purtat de Kremlin împotriva Europei”, adaugă raportul.

În perioada în care au fost raportate apariții ale acestor aparate de zbor în proximitatea bazelor Lakenheath (Suffolk) și Fairford (Gloucestershire) – ambele găzduind forțe americane și aeronave capabile să transporte armament nuclear – o navă rusească suspectă naviga spre sud-est, plecând din zona Hull.

Cartografierea apărării NATO și doctrina distrugerii țintelor critice

Raportul, intitulat „Campania de UAV-uri a Rusiei deasupra Europei”, indică faptul că zborurile au fost concepute pentru a cartografia și testa sistemele de apărare aeriană occidentale, precum și pentru a semăna panică, confuzie și dezbinare în rândul aliaților din NATO.

Dronele spionau infrastructura critică – inclusiv posturile de comandă militară – cu scopul de a le neutraliza rapid în cadrul unei „operațiuni de deschidere decisive într-un conflict de mare intensitate”.

Obiectivele Moscovei au inclus „colectarea de informații secrete, testarea reacțiilor militare, provocarea de perturbări sociale și menținerea unei ambiguități strategice”. Cartografierea logisticii, a infrastructurii de comandă și a arhitecturii de apărare aeriană a inamicului reprezintă un punct central în doctrina militară a Moscovei, cunoscută sub denumirea de „Operațiunea Strategică pentru Distrugerea Țintelor de Importanță Critică”.

Practic, aceste incursiuni au reprezentat o formă de „recunoaștere prin luptă”, metodă prin care forțele ruse testează vigilența și capacitățile adversarilor pentru a le descoperi vulnerabilitățile.

Tensiuni la cote maxime în apele teritoriale: Sechestrări de nave și amenințări cu explozii

Raportul vine în contextul în care mai multe tancuri petroliere asociate flotei fantomă a Rusiei au fost sechestrate în Europa în ultimele luni.

Membrii trupelor speciale Royal Marines au urcat la bordul tancului petrolier SMYRTOS în Canalul Mânecii, într-o misiune descrisă de Ministerul Apărării de la Londra ca fiind „o premieră absolută”. Aceasta a fost a doua navă din flota fantomă sechestrată în apropierea coastelor britanice, după ce forțele americane au interceptat o altă navă la începutul anului. Este vorba despre tancul petrolier Marinera, legat de interese venezunelene, escortat de Garda de Coastă a SUA după o urmărire maritimă de două săptămâni în Atlantic, realizată de o forță comună americano-britanică.

Drept replică la aceste acțiuni, Moscova a lansat amenințări dure, sugerând că își va dota tancurile petroliere cu încărcături explozive pentru a declanșa deflagrații devastatoare în cazul unor noi tentative de capturare.

Dmitri Rogozin, unul dintre aliații apropiați ai lui Vladimir Putin, a cerut public Kremlinului măsuri radicale. „Dacă se vor produce câteva explozii chiar sub nasul lor, însoțite de scurgeri de petrol și de consecințele ecologice aferente, își vor schimba foarte repede intențiile.”