Răniţi de război, cicatricile copiilor din Ucraina nu sunt doar la nivel fizic, ci şi psihologic

FOTO CNN

Serhii Sorokopud, în vârstă de 14 ani, este încă bântuit de ceea ce s-a întâmplat când tancurile ruseşti au intrat în satul său în urmă cu cinci luni. Îşi ridică tricoul pentru a arăta cicatricile adânci de pe spate - o amintire a unei traume atât ascunse, cât şi vizibile.

Trupele ruseşti au instalat o tabără militară în mica comunitate agricolă din Yahidne, la nord-est de capitala Kiev, la 3 martie, în timpul avansării lor spre capitală. Serhii şi familia sa au fost luaţi prizonieri împreună cu alte sute de persoane în subsolul şcolii sale, potrivit CNN.

Zece zile mai târziu, în timp ce stătea la coadă pentru mâncare în locul de joacă, a avut loc o explozie şi a fost lovit de rămăşiteţe metalice ale bombei. 

„Mai întâi, a fost o lovitură puternică în spate. Am căzut, nu mă puteam ridica, nu mă puteam mişca”, a declarat el joi pentru CNN, arătând locul din spatele şcolii sale unde a fost lovit. „Oamenii au venit în fugă şi m-au ridicat. Nu puteam nici măcar să merg. Era foarte mult sânge”.

A doua zi, adolescentul a fost dus de trupele ruseşti cu un elicopter peste graniţă, în Belarus, pentru a fi tratat alături de soldaţii lor răniţi. Fotografiile rănilor sale, pe care reporterul CNN le-a văzut, arată o rană adâncă la nivelul umărului. Un raport medical de la Spitalul Clinic Regional pentru Copii din Gomel, unde a fost tratat, spune că a suferit o fractură deschisă a omoplatului, coaste fracturate şi o contuzie profundă a plămânului drept.

Agonia de a fi departe de familie

În următoarea lună, Serhii nu a avut niciun contact cu familia sa şi a fost supus de două ori unei intervenţii chirurgicale majore. Mama sa, Svitlana Sorokopud, a declarat că trupele ruseşti din Yahidne au luat toate telefoanele mobile ale rezidenţilor şi, izolată de lumea exterioară, nu a avut cum să afle unde s-a dus fiul ei.

„Nu poate fi descris în cuvinte când nu ştii unde este copilul tău”, a spus ea. „Am plâns zi şi noapte. Avea o rană atât de gravă, iar eu nu ştiam unde este”.

Nu doar rănile fizice l-au afectat pe fiul ei, ci şi agonia de a fi despărţit de familia sa, a spus ea. „La început, nici măcar nu putea să doarmă acolo şi avea coşmaruri. Îşi făcea griji că nu-l vom mai lua de acolo”.

Serhii a luat legătura cu părinţii săi abia după ce ruşii au început să se retragă, la 30 martie, iar familia sa a putut să cumpere un nou telefon mobil şi să aibă din nou acces la internet. Aceştia spun că un medic belarus a postat numele, data naşterii şi oraşul natal al lui Serhii pe reţelele de socializare. „Părinţii, probabil, [sunt] în Yahidne”, scria în postare. „Vă rugăm să răspândiţi vestea pentru ca ei să ştie că băiatul este în viaţă”.

Când au aflat unde se află, Svitlana a spus că au vorbit la telefon în fiecare zi timp de aproximativ o lună, asigurându-l că vor veni. Sora lui, în vârstă de 25 de ani, a trecut graniţa în Polonia şi apoi în Belarus la începutul lunii mai pentru a-l lua.

Copiii războiului. Zelenski: „Rusia fură copilăria copiilor noştri”

Acum, în Yahidne, pe fiecare stradă sunt case arse. În afara casei în care Serhii şi familia sa locuiesc acum, fratele său de 9 ani şi tânărul său nepot se prefac că operează un punct de control. Spectrul unei noi ofensive ruseşti în nordul Ucrainei nu este niciodată departe de gândurile lor. „Acum nu există teamă”, a spus Serhii. „Dar uneori mă întreb ce se va întâmpla dacă se vor întoarce şi ce vor face”.

Pe măsură ce războiul se întinde în cea de-a şasea lună, impactul asupra copiilor din Ucraina este evident în numărătoarea sumbră a tinerelor vieţi curmate. Pe o nouă pagină de internet a guvernului ucrainean, „Copiii războiului”, bilanţul creşte pe fundalul unui ecran negru: 361 de morţi şi 703 răniţi la ultima numărătoare.

Cu toate acestea, impactul nu este doar fizic, ci şi psihologic, a declarat Daria Gerasimchuk, comisarul preşedintelui ucrainean pentru drepturile copiilor.

„Absolut fiecare copil ucrainean este afectat ... Fiecare copil a auzit avertismente de raid aerian. Copiii văd suferinţa rudelor şi prietenilor lor. Copiii sunt nevoiţi să îşi ia rămas bun de la părinţii care pleacă să apere ţara pe linia frontului. Există cei care sunt încă sub ocupaţie. Cei care sunt răniţi. Cu alte cuvinte, absolut fiecare copil ucrainean are răni psihologice şi fizice destul de grave”, a declarat Gerasimchuk într-un interviu acordat săptămâna trecută pentru CNN.

Cei mai mulţi copii ucraineni au fugit de pe front şi aproape două treimi au fost strămutaţi, fie în interiorul ţării, fie peste graniţe ca refugiaţi, potrivit UNICEF în luna iunie. În aceeaşi lună, preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a declarat: „Rusia fură copilăria copiilor noştri, vrea să ne distrugă viitorul”.