Putin și pacea imposibilă. Analiza scenariilor pentru Ucraina, după patru ani de război

În aer plutește o așteptare greu de ignorat. Ritmul negocierilor diplomatice nu a mai fost atât de intens de la începutul invaziei ruse în Ucraina, la 24 februarie 2022. Atunci, puțini își imaginau amploarea războiului care urma. „Credeam că va dura o lună”, spun unii. „S-a transformat într-o prăpastie.”

Razboiul din Ucraina nu dă semne că se îndreaptă spre pace/FOTO: Shutterstock

Pe măsură ce se apropie încheierea a patru ani de la declanșarea conflictului, emoțiile se ascut. Speranța că „se va termina curând” coexistă cu o oboseală profundă și cu întrebarea centrală: este pacea realistă?

„Elefantul din cameră”

În ultimele luni, au avut loc numeroase întâlniri între oficiali ucraineni, americani și europeni. Au fost elaborate planuri de reglementare, schițate garanții de securitate și redactate documente. Atmosfera creată a fost mai degrabă liniștitoare decât convingătoare.

Lipsește însă un actor esențial: Rusia.

Absența Moscovei de la masa negocierilor creează ceea ce diplomații numesc adesea „elefantul din cameră” – realitatea evidentă, dar nerostită. Indiferent câte forumuri sau declarații sunt organizate în capitale occidentale, ordinul de încetare a focului trebuie să vină din același loc de unde a fost dat ordinul de invazie.

Pentru a evalua dacă războiul se apropie de final sau, dimpotrivă, de o nouă escaladare, este esențial să fie înțelese motivele celui care poartă responsabilitatea deciziei: președintele rus Vladimir Putin, scrie pravda.ua.

O viziune modelată de istorie

Analiza psihologică a liderului de la Kremlin este riscantă. Totuși, dincolo de speculații, o constantă pare să domine discursul și acțiunile sale: preocuparea pentru locul în istorie.

În retorica oficială rusă, referințele la trecut – la imperii, la continuitate istorică, la „reunirea pământurilor” – sunt frecvente. Pentru critici, această perspectivă a generat o logică de tip „totul sau nimic”. Într-un asemenea cadru, compromisul poate fi perceput nu ca soluție, ci ca slăbiciune.

Patru ani de rezistență ucraineană au redus considerabil spațiul pentru o narațiune a unei victorii rapide. În schimb, războiul a devenit unul de uzură, cu pierderi umane și economice semnificative.

Ce ar însemna un acord?

Dacă se analizează diferitele propuneri vehiculate – de la recunoașterea unor teritorii ocupate până la angajamente privind neutralitatea Ucrainei – întrebarea centrală rămâne aceeași: ar putea ele satisface obiectivele declarate ale Moscovei?

Pentru unii analiști, chiar și variantele considerate favorabile Kremlinului ar putea fi interpretate intern drept concesii insuficiente. Pentru alții, orice acord care nu consacră formal pierderea teritoriilor ocupate ar lăsa deschis un conflict latent.

Un precedent istoric invocat uneori este „finlandizarea” – modelul relației dintre Finlanda și Uniunea Sovietică în perioada Războiului Rece, când Helsinki și-a menținut suveranitatea, dar cu limitări de politică externă. Totuși, contextul actual diferă semnificativ, iar aplicabilitatea unui astfel de model este intens disputată.

Strategia timpului

Un element-cheie pare să fie timpul.

Pentru Kiev, miza este menținerea sprijinului occidental, stabilitatea internă și blocarea avansului rus pe front. Pentru Moscova, unii observatori susțin că strategia ar putea fi aceea de a aștepta: schimbări politice în Occident, oboseală în rândul aliaților Ucrainei sau erodarea rezilienței interne a Kievului.

În paralel, economia rusă funcționează sub presiunea sancțiunilor, iar mobilizarea militară are costuri sociale. Totuși, Kremlinul transmite un mesaj de continuitate și rezistență.

Astfel, se conturează două realități paralele: una a discursului oficial, care vorbește despre obiective strategice și inevitabilitate, și alta de pe teren, unde avansurile sunt limitate, iar costurile ridicate.

Timpul ca limită

Întrebarea esențială rămâne: ce ar putea determina o schimbare de calcul la Moscova?

Istoria arată că războaiele se încheie adesea atunci când părțile ajung într-un impas clar sau când costurile depășesc beneficiile percepute. Pentru Ucraina, strategia declarată este menținerea unei rezistențe susținute și prevenirea unei noi escaladări majore. Pentru Rusia, decizia finală va depinde de o combinație de factori interni și externi.

Pacea, în acest context, nu este doar un acord tehnic. Este rezultatul unei recalibrări strategice.

La aproape patru ani de la începutul invaziei, rămâne incert dacă acel moment este aproape – sau încă departe.