Istoricul Serhii Plohii: „Ucraina modernă s-a născut pe ruinele unui număr de imperii“
0„ Ucraina modernă s-a născut pe ruinele unui număr de imperii. Fiecare regiune a adus la masa națională propria experiență și tradiție, creând o bază pentru pluralismul politic și cultural” , susține istoricul Serhii Plokhy, stabilit în Statele Unite în cartea sa „La porțile Europei”, care acoperă 2.500 de ani dintr-o istorie complexă și dramatică și oferă o mai bună înțelegere a Ucrainei .
La Porțile Europei, publicată pentru prima dată în Statele Unite în 2015, apoi reeditată în 2021 cu un capitol suplimentar despre istoria Ucrainei din 2015, nu abordează faza actuală, dar face posibilă o mai bună înțelegere a cauzelor și falsificările istoriei de către atacatorul său, Vladimir Putin. Serhii Plokhy, deține catedra de istorie ucraineană la Universitatea Harvard, unde conduce Institutul de Cercetare din Ucraina din 2013. Născut în 1957 în orașul rus Nijni Novgorod din părinți ucraineni și crescut în Ucraina, Plokhy a asistat la prăbușirea URSS și apariția unei Ucraine independente în 1991, înainte de a emigra peste Atlantic în 1994.
Istoria căderii imperiilor, poate fi o istorie foarte lungă
Istoria căderii imperiilor, poate fi o istorie foarte lungă. Privind la Imperiul Otoman, procesul de cădere și dezintegrare a început cu adevărat la sfârșitul secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea. Și dacă te uiți astăzi la Orientul Mijlociu – la situația din Palestina, Israel, la apariția Statului Islamic – aceasta este încă o continuare a poveștii remodelării și rearanjarii tărâmurilor fostului Imperiu Otoman. Așa că vreau să spun că lucrurile se pot întâmpla repede și că ne apropiem de final, dar chiar nu știu care va fi acesta. Un lucru pe care îl știu este că acest război este într-adevăr parte dintr-un continuum mai lung care este legat nu doar de căderea Uniunii Sovietice, ci și de căderea predecesorului său direct, Imperiul Rus. Faptul că Putin revine pe scena internațională cu idei care vin din Imperiul Rus, de la gânditorii ruși imperiali, este doar un alt indiciu că istoria de lungă durată este în joc aici, susține istoricul.
Ceea ce cred că va fi un rezultat pe termen lung, care aduce sfârșitul Imperiului mai aproape. Cu acest război, există din ce în ce mai puține stimulente pentru oricine în Rusia, dar și în Ucraina, să se aboneze la ideologia imperială a lui Putin, aceea că Rusia și Ucraina sunt unul și același popor și una și aceeași națiune. Deci, acest război chiar pune capăt acestui gen de retorică. Și în acest sens, va fi un factor major de contribuție pentru formarea națiunilor, sperăm, post-imperiale, spune Plokhy.
Istoricul subliniază că acesta este un alt pas sângeros pe drumul lung al dezintegrarii Imperiului Rus. Și cu siguranță indică direcția eventualului sfârșit al acelui proces.
„Știm din punct de vedere istoric că imperiile se prăbușesc. Știm din punct de vedere istoric că națiunile imperiale se reinventează ca state naționale. De asemenea, știm din istorie că, din păcate, este nevoie de timp și este de foarte multe ori însoțită de războaie sângeroase“, explică profesorul de la Harvard.
Versiunea rusă a lumii multipolare suferă o înfrângere în acest război
El spune că ceea ce vedem acum este că este versiunea rusă a lumii multipolare care practic suferă o înfrângere în acest război. „Am menționat deja că declanșatorul a fost Acordul de Asociere dintre Ucraina și Uniunea Europeană. Acordul a fost extrem de important, dar nici măcar nu era vorba despre statutul de membru candidat sau statutul de membru al UE. Acordul era important pentru că dacă Ucraina semna acel acord, atunci nu s-ar putea alătura Uniunii Eurasiatice pe care Rusia intenționa să o construiască. Și stabilirea acestuia a fost viziunea Rusiei și a Kremlinului de a deveni unul dintre polii lumii multipolare - de fapt prin reintegrarea la un anumit nivel a fostului spațiu post-sovietic - și de a putea juca jocul la egalitate cu China și UE. Și cu siguranță asta nu s-a întâmplat în 2014. Și acum, cu înfrângerile militare ale Rusiei și izolarea economică, sancțiunile, ceea ce vedeți este cu siguranță sfârșitul acestui vis „Uniune Eurasiatică”, implozia Rusiei ca putere economică și militară în timp ce se îndepărtează de Europa și se îndreaptă spre China. Este o împingere în direcția recreării lumii bipolare, Beijingul emergând deja, din punct de vedere economic, cu celălalt pol, cu Washingtonul și, cu siguranță, Rusia nu are unde să meargă în acest moment decât spre China. Acesta este sfârșitul visului multipolar rusesc. Acest război este cataclismic pentru schimbări și schimbări geopolitice majore, dar nu genul care a fost imaginat de Rusia“, susține istoricul Plokhy.
Putin a denaturat istoria pentru a justifica invadarea Ucrainei de către Rusia. „Iar istoria este importantă aici pe două niveluri. În primul rând, istoria a fost folosită ca o justificare pentru agresiunea Moscovei – un mod special de interpreta greșit istoria . Înainte de a începe invazia totală a Ucrainei, Putin a publicat în iulie 2021 un articol despre unitatea istorică a rușilor și ucrainenilor. Potrivit majorității observatorilor de la Kremlin, acesta a fost cel puțin întocmit de el, așa că nu doar Putin și-a pus numele acolo: el a dezvoltat și susținut intenționat vechiul său argument că rușii și ucrainenii sunt unul și același popor, că ucrainenii nu au existat și nu ar trebui să existe ca națiune separată“, explică autorul.
„Argumentul lui Putin se întoarce la istoriografia imperială rusă dinainte de 1917 și la credința într-o mare națiune rusă. Dar a fost „reinterpretat” de Putin și a devenit parte din propaganda mai largă a Kremlinului – sloganuri și afișe în teritoriile ocupate că „noi și Rusia suntem aceelași popor”. Poate și mai important, planificarea războiului s-a făcut pe aceleași premise și pe aceeași interpretare greșită a istoriei. Așadar , așteptarea era ca ucrainenii să întâmpine trupele rusești ca eliberatori și așa mai departe“, subliniază istoricul.
„Istoria este deosebit de importantă - ca și în istoria dezintegrarii imperiilor, și în cazul formării națiunilor moderne. Acest război este în esență un război legat de succesiunea sovietică . Și mai mult decât atât, un război pentru succesiunea imperială rusă. Aceasta este o continuare a dezintegrarii Imperiului Rus care a început în timpul Primului Război Mondial, a fost oprită de bolșevici și a continuat apoi în 1991 odată cu căderea Uniunii Sovietice.
Democrația ucraineană, o amenințare la adresa puterii lui Putin
Democrația este ceva care deranjează în mod clar Rusia . În articolul lui Vladimir Putin, „ Despre unitatea istorică a rușilor și ucrainenilor ” există un paragraf foarte important în care îl atacă pe președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, fără a-i menționa numele. Și argumentul este că Occidentul a instalat în Ucraina un sistem de guvernare în care oamenii se schimbă, personalitățile se schimbă, se fac promisiuni, dar politica față de independență nu se schimbă. Acesta este un atac direct la democrație, în sensul că lui Putin îi este mult mai confortabil să lucreze cu regimuri de tip Lukașenko din Belarus și încerca să facă același lucru cu regimul Ianukovici din Ucraina.
Rezistența oamenilor la presiunea de a accepta acorduri este ceva ce Putin consideră a fi un truc occidental împotriva Rusiei. Deci, într-adevăr, nu își dă seama sau nu vrea să realizeze că ceea ce este în joc, ceea ce îl deranjează atât de mult este dezvoltarea democratică a unei alte țări și că într-adevăr în democrații au loc alegeri. Politicienii sunt acolo nu pentru a urma utopia conservatoare (cum se întâmplă cu Putin însuși), ci pentru a fi responsabili față de alegători și față de popor. Deci, acesta este doar un indiciu despre cât de importantă este povestea dinspre partea rusă.
„Din perspectivă ucraineană a fost un articol foarte interesant al Nataliei Gumeniuk, o jurnalistă ucraineană importantă care a călătorit în toată Ucraina în primăvara trecută și a auzit aceeași frază pe care am auzit-o de la oamenii din forțele armate și cei din spatele frontului când vorbeau. despre război și hotărârea lor de a riposta. Ei nu vorbeau despre limbă, nu despre o națiune înțeleasă cultural, ci despre libertăți democratice. Și asta apărau. Din nou, acesta nu este singurul motiv pentru care ucrainenii luptă, dar este cu siguranță una dintre chei“, susține istoricul.
„Proiectul național modern ucrainean a apărut în secolul al XIX-lea ca având practic doi poli. Primul pol a fost Rusia și Imperiul Rus – și de asta încearcă să se distanțeze proiectul național ucrainean. Apoi există un alt pol — polul de atracție, care este în esență Europa. Acest lucru a apărut la mijlocul secolului al XIX-lea și a continuat pe tot parcursul secolului al XX-lea, indiferent de cine sunt oamenii care formulează proiectul național ucrainean - fie ei numeroșii „patrioți“ naționali ai secolului al XIX-lea, mai târziu liberali precum Mikhailo Drahomanov , comuniști naționali precum Mikola Hviliovi sau membri ai Grupului Helsinki ucrainean , care au pus Europa în centrul agendei politice ucrainene“, explică istoricul.
Europa a fost pentru Ucraina un loc destul de important cu mult înainte de crearea Uniunii Europene
„Europa a fost pentru Ucraina un loc destul de important cu mult înainte de crearea Uniunii Europene și înainte de crearea oricăror structuri alternative, deoarece Ucraina a încercat să se elibereze de Rusia. Și din acest punct de vedere, din nou, candidatura este un factor important în apropierea de UE. Se uită uneori, dar războiul nu a început în februarie 2022. A început în februarie 2014 odată cu preluarea Crimeei de către Rusia. Și a început ca urmare a incapacității Moscovei de a opri semnarea Acordului de Asociere între Ucraina și UE. Deci, declanșarea acestui război a fost orientarea europeană a Ucrainei. Acea componentă europeană este o parte importantă a poveștii, iar acceptarea Ucrainei ca membru candidat nu ar trebui să fie o surpriză“, susține Serhii Plokhy.
Se încarcă comentariile...
