INFOGRAFIE Aspiraţiile Georgiei şi realităţile politice
0
Pe 27 octombrie, Ghiorghi Marghelaşvili, candidatul partidului Visul Georgian, a câştigat alegerile prezidenţiale şi a devenit cel de-al patrulea preşedinte al Georgiei. Alegerile prezidenţiale din acest an pot fi considerate un fel de „turul doi” al alegerilor parlamentare din octombrie 2012, potrivit Institutului Polonez pentru Politică Externă, care a făcut pentru ziarul „Adevărul“ o radiografie a actualei scene politice georgiene.
În 2012, după nouă ani de guvernare pro-occidentală a partidului Mişcarea Naţională Unită, condus de preşedintele Mihail Saakaşvili, alegerile parlamentare au fost câştigate de coaliţia Visul Georgian, condusă de Bidzina Ivanişvili. Visul Georgian nu a avut un program politic foarte precis, ci doar un obiectiv clar: îndepărtarea de la putere a lui Saakaşvili.
Odată ce scopul a fost atins odată cu încheierea mandatului lui Saakaşvili şi victoria lui Marghelaşvili la prezidenţiale, premierul Ivanişvili, liderul Visului Georgian, a anunţat că se va retrage de pe scena politică. Numele succesorului său va fi anunţat în viitorul apropiat.
Într-adevăr, georgienii sunt sătui de preşedintele pro-occidental, care a pierdut de mult suflul reformelor de după revoluţia trandafirilor, din 2003. Deşi Saakaşvili şi partidul său s-au definit drept o mişcare anti-autoritaristă şi au câştigat alegerile cu asemenea mesaje, ulterior au început să acţioneze şi ei în mod autoritar.
Visul Georgian a câştigat alegerile parlamentare pe baza promisiunilor de a pune capăt abuzurilor de putere ale fostului guvern: încălcări ale drepturilor omului, fraudarea banilor publici şi corupţia elitei politice.
Premierul georgian şi-a pus averea la bătaie
Pe lângă acest aspect, un rol important l-a jucat faptul că liderul partidului, Bidzina Ivanişvili, este o personalitate extrem de bogată, a cărui avere este estimată la 5 miliarde de dolari (mai mult decât întregul buget anual al Georgiei). Astfel, politicianul şi-a asigurat victoria finanţându-şi campania elecorală, deţinând propriul canal de televiziune şi făcând numeroase acte de caritate. Toate aceste activităţi au influenţat subconştientul colectiv, format mai ales din oamenii săraci care au fost impulsionaţi să viseze la o viaţă mai bună.
Bani câştigaţi în Rusia
Ivanişvili şi-a câştigat averea în Rusia, fiind proprietarul unei bănci, al unei reţele de farmacii şi al unui holding de cereale. Oponenţii premierului au considerat că legăturile sale cu Rusia ridică semne de întrebare sau sunt chiar periculoase pentru Georgia.
Din moment ce nu şi-a putut conduce afacerile din Rusia în calitate de lider politic în Georgia, Ivanişvili şi-a vândut toate activele din ţara vecină. Mulţi sunt de părere că nu ar fi putut intra în politica georgiană fără permisiunea autorităţilor de la Moscova.
Iar dacă această presupunere este corectă, atunci Ivanişvili ar trebui să plătească Rusiei un anumit„tribut”. Deşi această ipoteză seamănă a conspiraţie, nu poate fi ignorat faptul că susţinătorii lui Ivanişvili şi propriul lui partid consideră că liderul lor este un rusofil, dacă nu cumva un agent al Kremlinului.
Eforturi pentru a consolida relaţia cu Rusia
Cert este că după câştigarea puterii, Visul Georgian a făcut mari eforturi pentru a consolida relaţia cu Moscova, puternic afectată în urma războiului din Osetia de Sud, din 2008. După mai multe luni de negocieri, Rusia a acceptat să-şi deschidă piaţa doar pentru vinurile şi apa minerală din Georgia.
Acum însă, agenţia pentru siguranţa alimentară din Rusia a ameninţat că va interzice din nou importurile de bunuri georgiene. Interdiţia a mai fost pusă în aplicare în 2006, ca urmare a unui conflict politic între preşedintele rus Vladimir Putin şi omologul său georgian Mihail Saakaşvili.
Pe măsură ce se apropie summit-ul Parteneriatului Estic, în cadrul căruia Georgia speră să semneze Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană, Moscova ia în considerare impunerea unui embargou pentru a decuraja aspiraţiile pro-europene ale puterii de la Tbilisi.
Indiferent dacă sunt reale sau doar imaginare, „legăturile ruseşti” nu l-au ajutat pe Ivanişvili să progreseze în negocierile cu Moscova referitoare la regiunile Abhazia şi Osetia de Sud, ocupate de armata rusă. Aparent, Putin nu intenţionează să dea înapoi în ceea ce priveşte recunoaşterea de către Moscova a acestor republici separatiste.
Alegerile prezidenţiale au demonstrat că Visul Georgian încă se bucură de sprijinul publicului larg. Cu toate acestea, va avea de înfruntat numeroase probleme în următoarele luni. Ivanişvili a anunţat că va părăsi viaţa politică şi că va acţiona doar în calitate de activist al societăţii civile.
S-ar părea că premierul demisionar preferă să controleze din umbră guvernul în loc să-şi asume responsabilitatea completă asupra politicilor Visului Georgian. Relaţiile cu Moscova sunt în continuare în impas. Deşi fostul partid de guvernământ nu se bucură de popularitate în rândul georgienilor, rămâne un opozant important. Candidatul Mişcării Naţionale Unite, Davit Bakradze, s-a clasat pe locul doi la alegerile prezidenţiale, câştigând 20% din voturi – acesta nefiind un rezultat slab.
Cel de-al treilea candidat important a fost Nino Burjanadze, politician cu experienţă, fost preşedinte al parlamentului georgian. După ce a rupt alianţa cu Saakaşvili în 2008, aceasta a început să militeze pentru reapropierea faţă de Rusia şi a criticat Visul Georgian pentru lipsa rezultatelor în negocierile Tbilisi-Moscova.
Noul preşedinte, împreună cu noul premier, se vor confrunta cu aceste realităţi politice neplăcute.
Konrad Zasztowt, analist al Institutului Polonez pentru Politică Externă
