Frica, moartea şi groaza: o locuitoare din Mariupol a povestit ce se întâmplă în oraşul asediat
0
Teroriştii ruşi bombardează în mod regulat un oraş care trăieşte într-o catastrofă umanitară. Astăzi, Mariupol este un oraş al fricii, morţii şi groază, iar locuitorii săi au mare nevoie de ajutor, a scris pe Facebook Christina Jolos, care a reuşit recent să iasă din oraşul asediat.
Potrivit spuselor acesteia, preluate de agenţia ucraineană de ştiri Unian, convoaiele umanitare nu aveau voie să intre în Mariupol, autorităţile oraşului au părăsit-o. Locuitorii au fost nevoiţi să-l lase, sub foc, unindu-se în coloane şi lipând inscripţii „copii” pe maşini.
„Nimeni nu ne-a salvat, ne-am salvat prin noi înşine şi prin Dumnezeu”, a scris ea.
„Nu există nicio legătură în oraş, apă, gaz, ambulanţe, oameni cu membrele rupte sângerează în curţi şi nimeni să-i ajute, iar aceştia sunt oameni paşnici, cunoscuţii şi rudele noastre. Morţii sunt pur şi simplu îngropaţi pe loc, iar rudele îi mai găsesc. Cel mai adesea se întâmplă când caută apă, când stau la cozi la fântâni sau când gătesc supă pe foc de tabără”, a spus femeia.
Ea a confirmat că orăşenii au fost cu adevărat nevoiţi să adune zăpadă, să o încălzească pe foc şi să pregătească astfel pastele.
„Familia mea se afla în magazia gimnaziului numărul doi. În urmă cu trei zile un obuz a zburat acolo, a spart o parte din geamuri, a rănit o femeie la coapsă cu un şrapnel. Femeia stat întinsă la parterul gimnaziului toată noaptea şi a implorat să-i dea cineva otravă pentru că nu mai suporta durerea.”
„În fiecare zi şi noapte, bombardamente, gloanţe şi obuze care şuieră în jur, pereţi care se zguduie şi groaza de „unde o să zboare ceva ce va aduce moarte”, continuă ea.
Locuitoarea Mariupolului remarcă, de asemenea, munca eroică a personalului spitalului al 3-lea orăşenesc. Acum la Mariupol, adaugă ea, rămân mama, trei fraţi, soacra şi socrul.
Aproape că nu sunt adăposturi în oraş, nu sunt suficiente, nu sunt buncăre cu aerisire, în cel mai bun caz pivniţe. Casa mamei nu are pivniţă. Trebuie scoşi oameni, femei, copii, bătrâni, să dea autobuze, un coridor verde!! Mă rog pentru rudele mele, fiecare locuitor din Mariupol şi soldat ucrainean. Inamicul a venit la noi şi nu ne-a lăsat de ales, dar nu există nimic mai valoros decât viaţa umană. Trebuie să se termine !!!!!!" , - scrie ea emoţionată.
Magazinele şi farmaciile oraşului au fost jefuite, oamenii nu au apă sau mâncare, iar morţii nici măcar nu sunt luaţi - li se recomandă să deschidă ferestrele şi să pună cadavrele pe balcon, iar apoi să le ducă la capelă.
„Acum aud sunetul unei sirene, şi nu mi-e frică, pentru că nu a fost lumină în Mariupol timp de 16 zile şi când avioanele au aruncat bombe asupra noastră, nici nu am putut şti despre asta”, adaugă Jolos.
„Nu ştiu ce se va întâmpla în continuare, dar mă rog să nu se mai întâmple în niciunul dintre oraşele Ucrainei şi ale lumii, şi cu vreo familie şi mamă. Alături, în spital, o mama care dă viaţă tremură de frică, acoperindu-şi fiul pe hol spitalului, în zgomotul ferestrelor tremurânde, a pereţilor şi a obuzelor care zboară împrejurul clădirii. A murit în acelaşi spital, un bătrân rămas fără şansă de supravieţuire. Sunt aduşi aici civili răniţi în timpul luptelor de stradă”, a scris ea.
După cum a relatat UNIAN, pe 16 martie, un avion rusesc a aruncat o bombă asupra clădirii Teatrului Dramatic din Mariupol, unde se ascundeau sute de civili. Dărâmăturile au blocat intrarea în adăpostul anti-bombe şi, din cauza bombardamentelor în curs, încă nu există informaţii despre victime.
Oraşul trăieşte într-un bombardament constant, care a luat deja vieţile a mii de locuitori. Evacuarea şi livrarea ajutoarelor umanitare în oraş este blocată de armata rusă, doar câteva mii de maşini reuşind să părăsească oraşul.
Se încarcă comentariile...
