Fostul papă Benedict al XVI-lea rupe tăcerea cu privire la abuzurile din Biserica Catolică. Rolul Revoluţiei Sexuale din anii '60

Papa Benedict  al XVI-lea a expus într-o scrisoare publicată miercuri perspectiva sa asupra crizei abuzurilor sexuale din cadrul Bisericii Catolice, susţinând că revoluţia sexuală din anii 60 precum şi liberalizarea învăţăturilor bisericii au parte importantă de vină în declanşarea acesteia. Deşi a renunţat la papalitate în 2013,  el şi-a motivat intervenţia ca o contribuţie la „noi începuturi.”

Publicată în revista catolică  germană Klerusblatt, analiza de 11 pagini dezvăluie şi informaţii din culisele eforturilor făcute de episcopii de la Vatican şi cei americani pentru a răspunde crizei, fostul papă recunoscând că Vaticanul a fost copleşit de amploarea acesteia, relatează CNN.

Benedict susţine că relaxările standardelor morale tradiţionale cu privire la sexualitate survenite în rândul Bisericii Catolice şi societăţii deopotrivă au pregătit terenul crizei abuzurilor sexuale."

„O faţă a revoluţiei din 68 este că pedofilia a fost diagnosticată ca permisă şi potrivită,” spune Benedict, argumentând că mentalitatea de acest fel i-a influenţat pe episcopi şi s-a rasfrânt asupra seminariilor catolice, ducând la „prăbuşirea de proporţii a următoarei generaţii de preoţi.” Fostul suveran pontif a precizat că anumiţi episcopi din SUA, şi nu numai, s-au dezis de tradiţia catolică în ansamblul ei căutând să pună în loc un gen nou de catolicism, mai modern. Astfel în cadrul seminariilor s-au format„ găşti de homsexuali” care s-au manifestat mai mult sau puţin deschis şi care au „transformat profund climatul din seminarii.” El a specificat că un episcop le-a arătat seminariştilor filme pornografice „în scopul de a le cultiva rezistenţa la comportamente opuse credinţei.”

Pe altă parte, teologii liberali au şi ei o parte de vină prin faptul că au pus la îndoială normele tradiţionale referitoare la sexualitate ale bisericii, astfel că în lipsa reperelor în privinţa a ceea ce este bine şi rău în mod fundamental „nu mai rămân decât judecaţile de valoare relative.”

Bendedict a mai dezvăluit că cele două investigaţii conduse de Vatican în seminariile americane, Vizitele Apostolice, au fost compromise de muşamalizări. Dacă în cazul primeia dintre ele (1983-1987) nu s-a înaintat cu nimic pentru că mai multe surse de putere s-au unit pentru  a ascunde „adevărata stare de lucruri,” cea de-a doua Vizită (2005-2006) a prilejuit mai multe descoperiri care însă nu au fost fructificate.

Bendict a vorbit şi despre un război între Vatican şi episcopii americani cu privire la toleranţa zero: avocaţii bisericii din Roma „aveau anumite dificultăţi” cu propunerea SUA a toleranţei zero, preferând ca preoţii vinovaţi de abuzul sexual asupra minorilor să primească doar o suspendare temporară.

El scrie că acest lucru nu era acceptabil pentru episcopii americani deoarece „preoţii rămâneau în serviciul episcopului, ceea ce însemna că erau asociaţi cu acesta.” În consecinţă, a fost introdus un nou cod al criminalităţii în cadrul Bisericii, iar cazurile de molestare a copiilor au fost trimise spre judecată către Congregaţia pentru Doctrina Credinţei condusă pe atunci de cardinalul Ratzinger.

Benedict recunoaşte însă că perspectiva unor procese pentru abuzurile sexuale era „copleşitoare” pentru Vatican. Papa Francisc a iniţiat reforme deoarece anvergura unor eventuale procese depăşea „capacitatea Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei” şi se produceau întârzieri prin insăşi natura subiectului în cauză.

Totuşi fostul papă admite că situaţia s-a ameliorat în cadrul seminariilor şi că cel puţin parţial criza poate fi rezolvată prin reîntoarcere la supunere şi devotament faţă de mesajul lui Isus.

Pedofilia „permisă şi adecvată”

Prima parte a scrisorii prezintă „contextul social mai larg al problemei”, deplângând faptul că în anii 60 „standardele normative cu privire la sexualitate s-au prăbuşit”, relatează BBC.

El spune că filmele cu scene sexuale, nuditatea şi „îmbrăcămintea din acele vremuri” au dus la „prăbuşire psihică” şi „violenţă”. La momentul revoluţiei sexuale teologia morală catolică a suferit şi ea o prăbuşire care a lăsat Biserica „cu totul lipsită de apărare în faţa acestor schimbări în sânul societăţii.”

Revoluţia sexuală a dus la formarea „găştilor homosexuale”

Apoi scrisoarea analizează modul în care această perioadă a contribuit la „disoluţia conceptului creştin de moralitate”, mai ales în cadrul instituţiilor educaţionale catolice.

Anumiţi episcopi au promovat un catolicism mai modern şi s-au format găştile homosexuale în cadrul seminariilor.

El a spus că, din câte îşi aminteşte,  problema pedofiliei „nu a devenit acută decât în a doua jumătate a anilor 80.”

Societatea fără Dumnezeu „îşi pierde simţul măsurii”

În concluzie, Benedict pledează pentru o întoarcere la credinţă. „De ce pedofilia a atins asemenea proporţii?”, întreabă el,  răspunzând că se explică prin absenţa lui Dumnezeu, întrucât moartea lui Dumnezeu la nivelul societăţii înseamnă „sfârşitul libertăţii”.

La final Benedict îi mulţumeşte papei Francisc pentru că dezvăluie lumina lui Dumnezeu care nu a dispărut de tot chiar şi în vremurile actuale. Francisc a spus într-o scrisoare din 2018 că Biserica nu a acţionat la momentul potrivit în privinţa abuzurilor sexuale şi că nu a arătat nicio grijă pentru copiii supuşi acestora.

Afirmaţiile sale au inflamat cele două tabere care îşi dispută o explicaţie a abuzurilor  – catolicii conservatori care pun homosexualitatea şi moralitatea laxă în privinţa sexualităţii şi liberalii care spun că nu există nicio legătură confirmată între homoseaxualitate şi pedofilie.

Teologul catolic Brian Flanagan  a calificat scrisoarea ca „ruşinoasă”, întrucât ideea că abuzul clericilor asupra copiilor a fost o consecinţă a anilor 60, când a avut loc o presupusă prăbuşire a moralităţii teologice, este o explicaţie complet greşită a abuzurilor repetate asupra copiilor şi a muşamalizării sistematice a cazurilor.

Expertul Vaticanului Joshua McElwee a spus că papa nu abordează problemele structurale care au produs muşamalizarea abuzurilor.