Experimentul danez. Demolări și relocări pentru a reface cartierele pline cu imigranți, sărăcie sau criminalitate

În Danemarca, mii de apartamente vor fi demolate sau vândute în cadrul unui program guvernamental care impune efectiv integrarea în anumite cartiere cu venituri mici.

După ce au fugit din Iran cu zeci de ani în urmă, Nasrin Bahrampour și soțul ei s-au stabilit într-un apartament public luminos, cu vedere la orașul universitar Aarhus, Danemarca. L-au umplut cu plante în ghivece, fotografii de familie și covoare persane și au crescut acolo doi copii.

Acum sunt forțați să-și părăsească locuința în temeiul unui program guvernamental care impune efectiv integrarea în anumite cartiere cu venituri mici în care trăiesc mulți imigranți „non-occidentali”, scrie The New York Times.

În practică, asta înseamnă că mii de apartamente vor fi demolate, vândute investitorilor privați sau înlocuite cu locuințe noi destinate rezidenților mai bogați (și adesea neimigranți), pentru a crește mixul social.

Presa de știri daneză a numit programul „cel mai mare experiment social al acestui secol”. Criticii spun că este „politică socială cu buldozerul”.

Planul este menit să demonteze „societățile paralele”

Guvernul spune că planul este menit să demonteze „societățile paralele” – pe care oficialii le descriu ca fiind enclave segregate în care imigranții nu participă la societatea mai largă și nu învață daneză, chiar dacă beneficiază de sistemul generos de bunăstare al țării.

Oponenții spun că este o formă netă de discriminare etnică și gratuită într-o țară cu inegalități reduse de venituri și în care nivelul de privare în zonele sărace este mult mai puțin pronunțat decât în ​​multe țări.

În timp ce multe alte guverne au experimentat soluții pentru a combate privațiunile și segregarea urbană, experții susțin că impunerea unei reduceri a locuințelor publice bazate în mare parte pe etnia rezidenților este o soluție neobișnuită, brutală și contraproductivă.

În zone precum Vollsmose, o suburbie a orașului Odense, unde mai mult de două treimi dintre locuitori provin din țări non-occidentale, în mare parte musulmane, mandatul guvernului se traduce prin demolări pe scară largă.

"Simt că, prin îndepărtarea noastră, vor să ne ascundă pentru că suntem străini", a declarat doamna Bahrampour, în vârstă de 73 de ani.

După luni de căutare prin oraș, ea și soțul ei au găsit un apartament mai mic într-o altă clădire publică din apropiere. Totuși, a spus doamna Bahrampour, a fi forțați să-și părăsească casa a fost chinuitor.

Planul de locuințe a fost anunțat în 2018 de un guvern conservator, dar a început să capete o formă tangibilă mai recent. A făcut parte dintr-un pachet mai larg semnat în lege despre care susținătorii săi au promis că va desființa „societățile paralele” până în 2030. Printre mandatele sale se numără o cerință ca copiii mici din anumite zone să petreacă cel puțin 25 de ore pe săptămână în grădinițe, unde li se va preda limba daneză și „valorile daneze”.

Sprijin larg în spectrul politic

Într-o țară în care sistemul de asistență socială de renume mondial a fost construit inițial pentru a deservi o populație mică și omogenă, proiectul de renovare a locuințelor a avut un sprijin larg în spectrul politic. Aceasta îi include pe social-democrații liberali la guvernare, care au schimbat termenul folosit pentru comunitățile afectate - înlocuind „societăți paralele” cu cuvântul mult criticat „ghetouri”.

„Societatea bunăstării este în mod fundamental o comunitate, care se bazează pe o încredere reciprocă la care contribuim cu toții”, a declarat prim-ministrul Danemarcei, Mette Frederiksen, în martie, la un summit al municipalităților țării. „Tot acest lucru este serios contestat de către societățile paralele.”

Legea prevede ca în cartierele în care cel puțin jumătate din populație este de origine sau descendență non-occidentală și în care există cel puțin două dintre următoarele caracteristici — venit scăzut, educație scăzută, șomaj ridicat sau un procent mare de rezidenți care au avut condamnări penale — ponderea locuințelor sociale trebuie să fie redusă la cel mult 40% până în 2030.

Aceasta înseamnă că mai mult de 4.000 de unități de locuințe publice vor trebui golite sau dărâmate. Cel puțin 430 au fost deja demolate.

Decizia privind care locuințe rămâne publică va fi luată de autoritățile locale și asociațiile de locuințe. Asociația care își desfășoară activitatea în Vollsmose a spus că își bazează deciziile nu atât dacă o clădire este dărăpănată, ci mai mult pe amplasarea acesteia și dacă s-ar descurca bine pe piața liberă. Locuitorilor strămuați li se oferă opțiuni alternative de locuințe publice în alte clădiri sau cartiere.

Critici și procese

De la început, țintirea programului asupra comunităților bazată în mare parte pe prezența imigranților non-occidentali sau a descendenților acestora a atras critici pe scară largă.

Mai multe cauze în justiție bazate pe acuzația că legea echivalează cu discriminare etnică au ajuns la Curtea de Justiție a Uniunii Europene . Chiar și Organizația Națiunilor Unite a intervenit, un grup de experți în drepturile omului spunând că Danemarca ar trebui să oprească vânzarea de proprietăți către investitori privați până când se va lua o decizie cu privire la legalitatea programului.

Criticii din Danemarca și din alte țări au afirmat că țara ar fi mai bine să se concentreze pe combaterea discriminării împotriva comunităților minoritare, în special a populației musulmane, dacă obiectivul este de a integra mai multe persoane în societatea daneză. Aceștia spun că legea care a creat programul de locuințe agravează de fapt discriminarea, caracterizându-i pe cei care provin din familii de imigranți ca fiind o problemă socială care trebuie rezolvată.

De asemenea, ei susțin că enclavele etnice au servit în mod istoric ca puncte de sosire pentru noii imigranți în multe țări, locuri unde aceștia se puteau stabili înainte ca generațiile următoare să se asimileze.

Lawrence Katz, un profesor de la Universitatea Harvard care a studiat efectele mutării familiilor din zone cu sărăcie ridicată în zone cu sărăcie scăzută, a declarat că cercetările efectuate în cadrul unui program experimental din Statele Unite au arătat îmbunătățiri substanțiale în ceea ce privește rezultatele pentru copiii mici atunci când aceștia au părăsit zonele sărace pentru zone mai bogate.

O diferență majoră între cele două programe este că programul american, Moving to Opportunity, a fost voluntar.

"Aș fi foarte îngrijorat de o politică de relocare coercitivă", a remarcat el, adăugând că, dacă un guvern relochează oameni, este esențial ca îmbunătățirea de la o zonă la alta să fie semnificativă. În caz contrar, a spus el, "se creează traume fără a crea oportunități".

Va fi dificil de evaluat dacă oamenii forțați să-și părăsească casele sunt mai bine, deoarece autoritățile daneze nu îi urmăresc. Ceea ce este clar, însă, este că pentru unii, mutarea a fost traumatizantă.

"Cred că funcționează"

Planul de reamenajare este în stadii incipiente, dar guvernul spune că programul dă roade pe baza criteriilor pe care le-a stabilit.

Cei care părăsesc cartierele afectate sunt, în medie, mai puțin educați, mai puțin probabil să fie angajați pe deplin și să câștige mai puțin decât cei care se mută, potrivit unui raport guvernamental. De asemenea, a remarcat că mai puțini non-occidentali rămân decât se mută.

"Amestecul de persoane din diferite straturi ale societății este în creștere", a declarat Thomas Monberg, deputat și purtător de cuvânt pentru locuințe al social-democraților. El a explicat că guvernul a acționat pentru că nu-și putea permite "să aștepte până când oamenii se vor ucide între ei în războaie între bande".

În timpul vizitelor efectuate în mai multe cartiere în curs de reamenajare, unii oameni, atât cei care pleacă, cât și cei care sosesc, s-au declarat mulțumiți de schimbări.

"Cred că funcționează", a declarat Henriette Andersen, 34 de ani, o graficiană care s-a mutat în cartierul Gellerup din Aarhus în urmă cu mai bine de doi ani.

În Vollsmose, Faila Waenge a spus că se bucură că a plecat. În timp ce mergea de la casa ei la spălătorie cărând pături și cearceafuri, ea a spus că unii locuitori din zonă fumau marijuana și că cartierul era prea zgomotos.

Cu toate acestea, unii experți și locuitori au declarat că experimentul care a perturbat viețile oamenilor a fost realizat fără prea multe dovezi că va funcționa.

Gunvor Christensen, până de curând analist principal de cercetare la Centrul național de științe sociale din Danemarca, a declarat că nu au apărut dovezi științifice care să demonstreze că aceste cartiere afectează negativ oportunitățile locuitorilor lor în Danemarca.

"Dacă ar fi făcut programul voluntar, majoritatea oamenilor ar fi dorit să rămână", a susținut Christensen, care acum lucrează pentru o organizație de locuințe sociale. "Experimentul ar fi eșuat.