Europa, în genunchi în fața gigantului Palantir. Avertismentul dur al unui comandant NATO: „Nu avem alternativă la tehnologia americană de război”

Într-un moment în care bătrânul continent încearcă cu disperare să își definească o „suveranitate strategică”, realitatea din teren lovește necruțător. NATO nu deține în prezent nicio alternativă viabilă la tehnologia bazată pe inteligență artificială furnizată de gigantul american Palantir, a dezvăluit un comandant de rang înalt al Alianței pentru POLITICO. Avertismentul este clar: dacă Europa vrea să își reducă dependența de tehnologia militară a Washingtonului, trebuie să accelereze ritmul într-un mod fără precedent.

Pierre Vandier, comandantul suprem al Comandamentului Aliat pentru Transformare/FOTO:X

Pentru a-și optimiza culegerea de informații, analiza câmpului de luptă și planificarea tactică, NATO a cumpărat în primăvara anului 2025 sistemul Maven Smart de la Palantir. Decizia a fost luată sub presiunea timpului, din dorința de a urgenta procesul de decizie prin intermediul inteligenței artificiale.

„Au spus: vom lua ceva gata de utilizat, de pe raft, pe care Statele Unite îl folosesc deja. Din câte știu eu, astăzi nu există un competitor real pentru Palantir”, a explicat amiralul francez Pierre Vandier, comandantul suprem al Comandamentului Aliat pentru Transformare (SACT), responsabil cu inovarea și pregătirea NATO pentru războaiele viitorului.

Contractul a intrat în istoria NATO drept unul dintre cele mai rapide: doar șase luni au trecut de la definirea cerințelor tehnice până la achiziția propriu-zisă. Sistemul rulează deja la Comandamentul Forțelor Întrunite de la Brunssum (Olanda) și la SHAPE (Belgia).

Umbra lui Trump și frica de monopol

Această achiziție a readus în prim-plan o temere istorică a cancelariilor europene: dependența cvasi-totală de tehnologia de apărare din SUA. Îngrijorarea este cu atât mai acută cu cât imprevizibilitatea administrației Trump – marcată de declarații contondente privind anexarea Groenlandei sau sancționarea aliaților care nu au sprijinit Washingtonul în dosarul iranian – pune sub semnul întrebării angajamentul pe termen lung al Americii față de NATO.

Deși conducerea Alianței susține că acest contract nu transformă Palantir într-un monopol, compania americană este privită cu suspiciune de guverne și societatea civilă, care avertizează că renunțarea la platformele sale este un proces extrem de costisitor și de durată.

Recent, serviciul de informații interne al Germaniei a preferat să semneze cu firma franceză de inteligență artificială ChapsVision în detrimentul Palantir, după ce ministrul german al Digitalizării, Karsten Wildberger, a cerut imperativ o alternativă europeană. Reacția CEO-ului Palantir, Alex Karp, a fost una de un pragmatism brutal, afirmând că nu înțelege „cum își imaginează Germania că își poate permite acest lux”.

O cursă contra cronometru

Amiralul Vandier mută responsabilitatea în curtea companiilor și guvernelor europene. Dacă vor autonomie, trebuie să demonstreze că pot livra rapid: „Problema Alianței este să vină cu soluții echivalente. Este o cursă. Europenii trebuie să demonstreze că sunt capabili să ofere ceva relevant în termen de câteva luni sau ani, nu în zece ani.”

În viziunea comandantului NATO, dezbaterea europeană privind „suveranitatea digitală” confundă adesea trei probleme distincte: dependența de un singur furnizor, dependența de infrastructura non-europeană și controlul asupra datelor. Pentru a evita capcana unui singur furnizor, NATO încearcă să impună sisteme digitale deschise și interoperabile, capabile să integreze tehnologii de la companii diferite – un model critic pe măsură ce robotica și IA devin pilonii operațiunilor militare.

Adevărata suveranitate: Controlul datelor, nu independența totală

Adevărata provocare rămâne însă subfinanțarea cronică a Europei în ultimele decenii. Continentul nu produce microcipurile de care are nevoie, duce lipsă de o infrastructură cloud solidă și rămâne dependent de rețele construite în afara granițelor sale.

În aceste condiții, amiralul Vandier consideră că, pe termen scurt, o autonomie tehnologică totală a Europei este o utopie. Obiectivul realist trebuie să fie controlul absolut asupra datelor: europenii trebuie să dețină proprietatea intelectuală a datelor procesate și să decidă singuri ce partajează și cu cine. „Aceasta este ceea ce eu aș defini ca fiind adevărata suveranitate digitală”, a concluzionat înaltul oficial NATO.