De ce Crimeea e cea mai importantă monedă de schimb a lui Zelenski
0Săptămâna trecută, într-un articol publicat de WSJ fostul premier britanic Boris Johnson, un susținător apropiat al lui Volodimir Zelenski, a făcut afirmația surprinzătoare că întoarcerea trupelor rusești pe teritoriile deținute în Ucraina înainte de invazie ar reprezenta o bază pentru reluarea negocierilor de pace între cele două țări, se arată într-o analiză The Guardian.
Declarația asumă implicit că Ucraina ar trebui să accepte faptul că plecarea trupelor rusești din Crimeea nu este o condiție pentru începerea tratativelor.
De altfel, făcând această remarcă, Johnson admite ceea ce mulți diplomați au susținut în privat și anume că revenirea Peninsulei Crimeea - a cărei anexare de către Rusia nu este recunoscută internațional- sub controlul deplin al Ucrainei, în urma unei ofensive militare, este riscantă și plină de neprevăzut.
Diplomatul experimentat și fostul secretar de stat american Henry Kissinger a făcut o propunere similară celei a premierului britanic în revista „The Spectator”, argumentând că Rusiei ar trebui să i se ceară să renunțe doar la teritoriile confiscate în urma invaziei lansate în februarie. Cât privește teritoriile ocupate în urmă cu aproape un deceniu, inclusiv Crimeea, acestea ar putea „face obiectul negocierilor după o încetare a focului”. Iar dacă acestea nu duc la niciun rezultat, ar putea fi organizate referendumuri supravegheate internațional privind autodeterminarea.
Potrivit acestui raționament, Crimeea se deosebește din punct de vedere istoric de restul Ucrainei. Mai mult, 30.000 de soldați ruși sunt bine instalați într-o zonă în care accesul amfibiu al forțelor ucrainene este foarte limitat.
În plus, pentru Putin păstrarea Crimeei într-o formă sau alta are o valoare atât de mare încât dacă ar simți că situația îi scapă cumva din mână există temeri că ar putea da curs amenințării de a recurge la arme nucleare tactice. O asemenea perspectivă îngrozește deopotrivă Washingtonul și Europa și le determină să fie reținute în ceea ce privește furnizarea arme cu rază lungă de acțiune Kievului.
Nicio concesie din partea Kievului
În declarațiile publice, guvernul de la Kiev se opune vehement unor negocieri cu Moscova până când aceasta nu cedează teritoriile pe care le-a anexat din 2014. Zelenski a insistat în mod repetat asupra acestui lucru.
„Simpla încetare a focului nu va rezolva nimic. Dacă nu ne luam înapoi întregul teritoriu nu vom aduce pacea”, a spus el în cadrul unui eveniment recent.
În plan diplomatic, Zelenski s-a implicat în crearea Platformei Crimeea, un organism prin care să fie coordonate eforturile de face presiuni asupra comunității internaționale pentru a păstra în vizor ocuparea ilegală a Crimeei.
„Crimeea a fost și este parte din Ucraina, așa cum Gdańsk sau Lublin aparțin Poloniei. Cred că mulți dintre noi trebuie să facă un examen de conștiință legat de ceea ce s-a întâmplat în ultimul an. A fost oare consimțământul de facto pentru ocuparea Crimeei un semnal greșit dat de multe țări Rusiei?”, a comentat președintele Poloniei Andrzej Duda la reuniunea din august a platformei.
Sondajele realizate în Ucraina au indicat că 85% dintre ucraineni susțin că țara lor ar trebui să-și recupereze teritoriile confiscate din 2014 încoace pentru a se pune capăt războiului.
Este limpede că Ucraina are planul de a înainta spre sud, pentru a izola peninsula și a tăia liniile de aprovizionare rusești, în mod ideal coborând pe malul estic al râului Nipru și ajungând la barajul care furnizează cea mai mare parte a apei dulci în Crimeea.
Dar această campanie este abia la început. La 7 octombrie, forțele speciale ucrainene au lovit podul puternic păzit de 19 km peste strâmtoarea Kerci, simbolul anexării Rusiei și al reunificării aproape mistice a Rusiei cu locul de naștere al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Podul care leagă Crimeea de Rusia, o uriașă realizare inginerească, a fost inaugurată de Putin însuși după trei ani de lucrări. Alături de calea ferată și conductele de apă cu care vine la pachet, acesta funcționează ca principala rută de aprovizionare din Rusia pentru trupele care luptă în Herson și în regiunea înconjurătoare. Cu toate că avariile sale au îngreunat rutele de aprovizionare rusești, nu le-au întrerupt.
În afară de această lovitură, au existat și alte tentative de a îmblânzi terenul. La 9 august, șase explozii au lovit baza aeriană Saki din Novofedorivka. Cea mai mare bază militară a Rusiei din Crimeea, lângă Djankoi, a fost atacată în noiembrie. Potrivit unor relatări locuitorii din Crimeea au devenit încordați, întrebându-se care va fi următorul depozit de muniție aruncat în aer. În același timp, judecând după numărul de crimeeni arestați recent pentru colaborare cu inamicul, Moscova își face multe griji în legătură cu mișcarea de rezistență din Crimeea.
Promisiunea Ucrainei
De partea cealaltă ministrul adjunct al apărării Volodimir Havrilov a promis că forțele ucrainene vor ajunge în peninsulă până la sfârșitul lunii decembrie. Declarații la fel de îndrăznețe a făcut și consilierul prezidențial Mihailo Podoliak care a spus că ar trebui organizat un tribunal de război aici pe considerentul că „ceea ce a început în Crimeea trebuie terminat acolo”.
Dar este redobândirea Crimeei o acțiune practică - sau înțeleaptă? Recent oficialii militari britanici au subliniat vulnerabilitățile peninsulei între care dependența de Ucraina continentală pentru alimentarea cu apă.
La începutul invaziei din februarie 2022, Rusia a recucerit barajul hidroelectric Kakhovka din sudul Ucrainei. Rezervorul din spatele barajului Kakhovka permite apei să curgă pe canalul de 400 km din Crimeea de Nord, construit în epoca sovietică pentru a furniza apă proaspătă din râul Dnipro către zonele aride din sudul Ucrainei și din Crimeea.
În cei opt ani trecuți de la anexarea de către Rusia, canalul a secat, după ce autoritățile ucrainene au arătat că Rusia nu a plătit pentru aprovizionare, astfel că au construit un baraj de beton peste el, creând mari probleme în privința irigațiilor, recoltelor și accesului la apă potabilă în întreaga Crimeea. Până la 80% din terenurile agricole s-au pierdut, iar culturi precum orezul au devenit imposibile. Odată ce invazia rusă la scară largă a început în februarie, trupele rusești au ajuns rapid la Tavriisk, orașul în care canalul fusese obturat, au distrus barajul și au eliberat 1,7 milioane de metri cubi de apă din Nipru în Crimeea.
Oficialii britanici consideră că obiectivul de a recâștiga controlul ucrainean asupra centralei hidroelectrice Kakhovka, precum și asupra canalului din nordul Crimeei este fezabil și atractiv.
O ofensivă riscantă
Dar discuția despre o ofensivă care să scoată 30.000 de soldați ruși din Crimeea neliniștește până și armata americană. Generalul Mark Milley, președintele Statului Major Întrunit, a declarat că „probabilitatea ca acest lucru să se întâmple în curând nu este prea mare, din punct de vedere militar".
În privat, diplomații ucraineni recunosc că teama de o potențială escaladare la Washington și în capitalele europene este motivul pentru care acestea au rețineri să furnizeze Ucrainei arme de artilerie cu rază lungă de acțiune, necesare pentru a duce lucrurile la capăt, inclusiv capturarea Crimeei.
La rândul lor, diplomații europeni recunosc statutul special al Crimeei. Conducerea sovietică a cedat Crimeea Ucrainei abia în 1954, iar cea mai mare parte a populației sale este rusă; mulți locuitori sunt militari retrași din marina de la Marea Neagră.
De la ocuparea Crimeei nu au fost realizate sondaje de opinie de încredere. O scurgere a rezultatelor reale privind referendumul inițial de anexare din 2014 a arătat că doar o treime din populație a votat pentru alipirea la Rusia. De atunci, economia Crimeei s-a descurcat acceptabil, și a avut loc un aflux de aproximativ 300.000 de ruși. Mulți activiști pro-ucraineni și tătari din Crimeea au fost din nou forțați să plece. Vicepremierul Ucrainei, Olha Ștefanișna, a declarat luna trecută: "Când vorbim despre oamenii care trăiesc în Crimeea, este absolut diferit de ceea ce aveam acum opt ani". Crimeenii au fost ținuți într-o bulă mediatică rusă timp de aproape un deceniu.
În aceste împrejurări, perspectiva unei prelungiri sângeroase a războiului pentru a elibera o populație care ar putea în mare parte să nu-și dorească eliberarea ar reprezenta un final lipsit de glorie pentru campania ucraineană.
Chiar și unii diplomați ucraineni spun că realitatea este că, chiar dacă ofensiva din sud izolează peninsula din punct de vedere militar, ar putea fi înțelept să se procedeze cu prudență.
Se încarcă comentariile...
