Exclusiv Noi fisuri la vârful UE. Ursula von der Leyen, sub foc încrucișat chiar din partea aliaților săi: „Europa nu are o cultură strategică comună”
0Unitatea de fațadă a UE se fisurează sub presiunea unor viziuni divergente asupra viitorului continentului. Analistul Ștefan Popescu explică cum s-a ajuns la situația de neimaginat ca Ursula von der Leyen să fie atacată până și de aliați, iar Franța și Germania să se afle în prag de „divorț”.
Ursula von der Leyen se confruntă cu cel mai dificil moment al mandatului său, fiind tot mai izolată în fața guvernelor europene. Odată cu problemele sale, între promisiuni diplomatice neacoperite și termene nerealiste pentru integrarea Ucrainei, proiectul unei Europe care vorbește cu o singură voce pare mai degrabă o utopie decât o realitate politică.
Ca și cum n-ar fi suficient, potrivit Politico, șefa Comisiei este tot mai contestată de guvernele multor state europene, altele decât cele ale Ungariei, Slovaciei și ale Cehiei. Noutatea este că, dacă până acum Budapesta și Bratislava erau responsabile cu aceste atacuri, iar în Parlamentul European partidele considerate radicale, în ultima vreme Ursula von der Leyen este contestată inclusiv de lideri din țări ca Franța, Spania sau chiar Germania. Iar vestea proastă este că atacurile cele mai virulente nu vin atât din partea unora din opoziție, ci din partide aliate ei la Bruxelles.
Ultimul este chiar ministrul francez de Externe, Jean-Noël Barrot, omul lui Emmanuel Macron. Și se știe, Ursula von der Leyen face parte din partidul german de centru-dreapta Uniunea Creștin-Democrată (CDU), care aparține familiei politice europene a Partidului Popular European. Emmanuel Macron și Barrot fac parte din partidul președintelui francez, care este membru Renew la Bruxelles. Iar cele două formațiuni politice sunt aliate la Bruxelles.
Aliații Ursulei von der Leyen o iau la țintă
Ursula von der Leyen a fost criticată, mai ales de la Paris, și pentru faptul că a fost de acord ca Uniunea Europeană să aibă propriul reprezentant la prima reuniune a Consiliului pentru Pace, la Washington. Au existat voci care au acuzat-o pe președinta Comisiei Europene că a subminat eforturile șefei diplomației europene, Kaja Kallas, care le-ar fi transmis liderilor europeni să evite să se deplaseze la Washington.
Astfel, decizia Ursulei von der Leyen de a o trimite pe Dubravka Suica, comisarul pentru Mediterana, la sesiunea inaugurală a Consiliului pentru Pace a provocat critici acerbe din partea ministrului francez de Externe, Jean-Noël Barrot.
„Am văzut critici din partea Barrot, ministrul de Externe. Și chiar din partea președintelui Emmanuel Macron, apropo de MERCOSUR. Dar chiar nu aș acorda prea multă importanță, pentru că Uniunea Europeană nu are o politică externă comună, nu are o cultură strategică comună și, indiferent de declarațiile doamnei Ursula von der Leyen, politica externă rămâne un domeniu în care statele decid. Deci nu acord prea multă importanță și cu atât mai puțin în ce privește acțiunea doamnei Kaja Kallas”, spune Popescu.
Simptom al evoluției proiectului european în mai multe viteze
Astfel, în pofida efortului susținut al Bruxelles-ului ca Europa să vorbească o singură limbă, în privința politicii externe, obiectivul Ursulei von der Leyen pare tot mai îndepărtat. Ștefan Popescu vorbește de un simptom și îl leagă și de faptul că proiectul Uniunii Europene cu mai multe viteze începe să se lege, dar și de oferta „umbrelei” nucleare franceze.
„Eu aș vedea-o mai degrabă ca pe un simptom al evoluției proiectului european în mai multe viteze. Însă și oferta franceză de cooperare apropo de umbrela nucleară este adresată numai unui număr de state. Nu este o ofertă extinsă la toate cele 27 de state. Scrisoarea ministrului german al Finanțelor de a crea o Europă cu mai multe viteze din punct de vedere economic, al parteneriatelor financiar-economice, arată de asemenea acest lucru. Deci ne îndreptăm spre Europa cu geometrii variabile și cred că asta trebuie să fie ideea pe care să o reținem din această polemică. Capacitatea Europei de a mai face sinteză chiar pe anumite chestiuni minime”, mai spune Popescu.
Un alt motiv pentru care Ursula von der Leyen este contestată ține de negocierile pentru admiterea Ucrainei în Uniunea Europeană. Dincolo de obișnuitele critici din partea Ungariei și a Slovaciei și a Cehiei, dar și a partidelor populiste europene, Ursula von der Leyen este și în acest caz contestată chiar de lideri aliați.
Marta Kos, comisarul responsabil cu integrarea Ucrainei, a venit cu mai multe idei pentru a grăbi integrarea Ucrainei și a avansat ca termen anul 2027. Numai că nici Franța, nici Germania și nici alte state importante nu sunt dispuse să urgenteze integrarea Ucrainei, deși formal toți susțin ideea.
În realitate, există o rezervă serioasă, din cauza faptului că Ucraina se află încă în război cu Rusia. „Problema este că o minte realistă niciodată nu ar fi pus preț pe acest scenariu optimist atâta timp cât războiul este acolo”, mai spune expertul.
Franța și Germania, în prag de „divorț”
De altfel, europenii sunt împărțiți și în ce privește proiectul „Made in Europe”, prin care s-ar intenționa ca produsele europene să aibă întâietate pe piețele continentului.
Franța este principalul stat care susține proiectul, în timp ce Germania nu doar că nu este de acord, dar l-a și criticat prin vocea cancelarului Friedrich Merz. Acest lucru îl determină pe Ștefan Popescu să vorbească despre un „divorț” franco-german. Iar efectele vor fi pe măsură. În opinia sa, proiectul ar trebui susținut de toate țările europene.
„Fără îndoială că ar trebui să fie susținut, dar corectând problemele de competitivitate ale Europei. Pentru că dacă nu se vor corecta - adică în ce privește prețurile la energie competitive în primul rând - acest lucru nu va fi o strategie de succes. În niciun caz. Pe de altă parte, este clar că există un divorț strategic între Franța și Germania care va avea consecințe foarte profunde asupra proiectului european. Pentru că e vorba de două națiuni care, separate sau aflate în opoziție, nu au cum să nu afecteze proiectul european. Sunt prea importante pentru arhitectura Uniunii Europene”, explică Popescu.
Statele europene sunt încă aparent descumpănite de acest divorț, dar chiar și așa unele se situează de o parte sau de cealaltă. Două dintre cele mai mari state europene, Italia și Germania, au opțiuni diferite. Italia pare dispusă să se alăture Berlinului, în timp ce Spania se arată mai apropiată de Franța.
Italia preferă Germania, Spania merge pe mâna Franței
„Chiar este vorba de poziționări tactice ale Italiei și Germaniei, chiar dacă cele două se regăsesc pe acest subiect al menținerii unui echilibru apropo de relația cu Statele Unite ale Americii, și pentru faptul că sunt două națiuni foarte dependente de comerțul, de exporturile pe piața americană, adică sunt foarte expuse. Și, în al doilea rând, Spania are confortul geografiei care îi permite să ia distanță apropo de Orientul Mijlociu, de acțiunea Statelor Unite și a Israelului în Orientul Apropiat și Mijlociu. Dar este încă un moment revelator al fragmentării proiectului european”, adaugă el.
Europenii nu se pun de acord nici în privința războiului din Iran, iar mesajul Ursulei von der Leyen pentru statele din Golf a fost primit cu răceală la multe cancelarii europene, iar șefa Comisiei a fost acuzată că face promisiuni de susținere unor state în numele europenilor.
Deocamdată, nu este foarte clar care state europene vor urma Franța și care vor alege să se poziționeze de partea Germaniei, susține Ștefan Popescu.
Se încarcă comentariile...
