Cum ignoră Merkel bunăstarea populaţiei din estul Germaniei, în favoarea zonei euro

Angela Merkel îşi concentrează atenţia asupra problemelor din zona euro

Oraşele industriale aflate în Estul Germaniei reprezintă o imagine contradictorie cu mesajul de integrare europeană al cancelarului german Angela Merkel. În schimb, ele sunt un avantaj pentru oponenţii săi, care încearcă să o împiedice să câştige o nouă victorie pentru cel de-al treilea mandat la alegerile generale care vor avea loc în septembrie anul viitor.

La mai bine de două decenii de la unificarea Germaniei, venitul şi locurile de muncă din cinci state din est, unde trăieşte 15% din populaţia ţării, rămân în urmă faţă de cele aflate în partea de vest a Germaniei. Miile de miliarde de euro transferate în această zonă nu au acoperit exodul care a dus la transformarea acestor zone în oraşe fantomă, remarcă Reuters.

„Oamenii au prea multe probleme pentru a se îngrijora de criza euro“, a declarat Michael, un muncitor în vârstă de 40 de ani din oraşul Eisenhuettenstadt, aflat la est de Berlin, în apropiere de graniţa cu Polonia.

Denumit iniţial „Stalinstadt“, a fost construit în anii ‘50 ca un complex industrial şi a fost „primul oraş socialist din Germania“. Fiind mândria Republicii Democrate Germane (RDG), acest oraş a fost redenumit în 1961 şi a ajuns să numere aproximativ 50.000 de locuitori în perioada sa de glorie.

Pentru Germania de Est, reunificarea a însemnat şomaj în masă, deoarece industria condusă de comunişti nu a reuşit să concureze pe piaţa liberă. Aproximativ 40% din populaţia oraşului s-a mutat în regiunea de vest a Germaniei şi multe dintre casele destinate muncitorilor din RDG au rămas nelocuite.

Campanie de personalitate

Într-o ţară în care cancelarul alocă mult timp pentru conceperea unor planuri de viitor şi de schimbare demografică, cele mai multe provincii din Germania nu consideră că situaţia lor reprezintă o prioritate politică.

Uniunea Creştin Democrată (CDU) se va concentra asupra unei campanii bazate pe personalitate, fapt nou pentru Germania.

„Alegerile vor fi câştigate de oricine este mai convingător că locurile de muncă şi cursul valutar sunt stabile“, a declarat un susţinător al lui Merkel.

Însă pentru germanii din est trebuie multă muncă de convingere, mai ales că rata şomajului este cu mult peste 6,9% cât este şomajul la nivel naţional, iar veniturile sunt cu o cincime mai mici decât media înregistrată în vest.

Cunoscută în continuare după numele din perioada comunistă, EKO-Stahl, uzina care avea cândva 12.000 de angajaţi, acum oferă locuri de muncă pentru doar 2.700 de persoane şi este în proprietatea companiei ArcelorMittal, cel mai mare producător de oţel din lume.

Demolări de case

Localnicii sunt neliniştiţi cu privire la faptul că se bazează pe o singură industrie ce depinde de preţurile de la materiile prime şi că se confruntă cu presiunii din partea producătorilor de automobile şi a concurenţei din Europa de Est şi din Asia. 

Oţelăriile reprezintă jumătate dintre cele 12.000 de locuri de muncă din Eisenhuettenstadt. Un proverb local spune că „dacă oţelăriile tuşesc, oraşul se îmbolnăveşte de pneumonie“.

„Oţelăriile nu vor produce pentru totdeauna din cauza competiţiei cu China. Copiii se mută şi merg acolo unde există locuri de muncă“, a precizat o localnică.

Rata de şomaj de 9% reprezintă cel mai bun nivel comparativ cu orice altă regiune din estul landului Brandenburg din estul Germaniei. Primarul Dagmar Pueschel a declarat că şomajul a coborât la acest nivel de la peste 20% la începutul anilor ‘90, din cauza faptului că mii de persoane au plecat din regiune.

„Primarii din zonele din jurul Berlinului îşi fac griji cu privire la modalitatea de a finanţa construirea de şcoli noi, grădiniţe şi locuinţe. Aici există opusul: trebuie să închidem grădiniţele şi să demolăm locuinţele. Am dărâmat deja 6.000 de case“, a declarat Pueschel.

Politica de stânga are trecere în estul Germaniei

Asemenea condiţii favorizează partidul Social Democrat de centru stânga (SPD) şi de extremă stânga, ce se bazează pe aceste oraşe izolate din estul Germaniei pentru a obţine un procent mare din votul naţional. 

Partidul cancelarului Merkel nu are niciun avantaj în estul Germaniei, deoarece i-a acordat puţină importanţă în timpul ascensiunii politice şi a acţionat mai mult partea de vest, crede parlamentarul european Christian Ehler, din Uniunea Creştin Democrată.

Ehler crede că lipsa de entuziasm a germanilor din est faţă de Europa îşi are rădăcinile în politica de izolare care a construit zidul Berlinului. Partidul de stânga se opune integrării europene şi acordării de ajutoare de urgenţă pentru zona euro. 

Politicile adoptate de Angela Merkel sunt considerate ostile pentru economia din estul Germaniei

Alţi politicieni consideră că lipsa de entuziasm al germanilor din est faţă de UE are rădăcini economice, pentru că oamenii din regiune sunt mai puţin dispuşi să adopte o mentalitate de „donator“ pentru ţările din sudul Europei, când ei înşişi au venituri mai mici şi au fost beneficiarii a miliarde de euro de ajutor financiar încă din 1991.

Scepticismul faţă de Berlin şi Bruxelles este exacerbat şi de politicile adoptate de guvern, considerate de cetăţeni ca fiind ostile pentru economia locală. Spre exemplu, decizia cancelarului Merkel de a renunţa la centralele nucleare şi de a reduce subvenţiile pentru energia regenerabilă provenită din panouri solare, a dus la creşterea preţurilor la energie electrică.

Sute de peroane din Eisenhuettenstadt, care au reuşit să obţină locuri de muncă la o nouă fabrică de energie solară, au privit neputincioşi la închiderea acesteia în acest an, când compania americană First Solar a renunţat la planurile de extindere în Germania, ca urmare a reducerii subvenţiilor.

Cât despre industria germană a oţelului, reprezentantul ArcelorMittal a declarat că se află „într-o cursă pe care nu o poate câştiga“, din cauza impozitelor naţionale pe energie, a preţurilor şi a politicii.

Pe măsură ce rămân fără industrie, exodul se va accelera. Experţii estimează deja că populaţia din statele estice va scădea cu încă 15% până în 2030, aproape de trei ori mai repede faţă de rata la care este estimată că va scădea populaţia germană totală, potrivit Reuters.