Cum au fost păcăliți spionii europeni de o sursă de la Kremlin. Generalul care a sfidat propriile servicii secrete pentru a se pregăti de război

În ciuda avertismentelor repetate venite de la Washington și Londra, agențiile de informații din Țările de Jos au refuzat să creadă că Vladimir Putin va lansa o invazie la scară largă în 2022.

Distrugerile de la Bucea în urma luptelor dintre armata rusă și apărătorii ucraineni/FOTO:EPA/EFE

O investigație publicată de cotidianul olandez de Volkskrant dezvăluie cum serviciile de securitate de la Haga au evaluat greșit intențiile Moscovei în lunile premergătoare războiului. Analiza detaliază dinamica din culisele deciziilor politice și militare, într-un moment descris de un oficial de rang înalt drept „jocul cu cele mai mari mize” din cariera sa. Reconstituirea realizată de publicația de Volkskrant are la bază discuții cu 19 persoane din cadrul serviciilor de informații olandeze și străine, precum și decidenți politici implicați în gestionarea crizei. Datele au fost verificate de 13 dintre participanți și de conducerile AIVD și MIVD înainte de publicare.

Divergențele din Trêveszaal: Haga versus Washington

În dimineata zilei de marți, 22 februarie 2022, în Trêveszaal – sala de consiliu din Haga unde guvernul olandez dezbate cele mai sensibile probleme de securitate națională – conducerea serviciilor de informații a prezentat evaluarea săptămânală. Erik Akerboom, directorul general al AIVD (serviciul de securitate internă), și Jan Swillens, directorul MIVD (serviciul de informații militare), au expus concluziile în fața premierului de la acea vreme, Mark Rutte, și a miniștrilor responsabili de securitate.

La acea dată, Statele Unite avertizau deja public și pe canale diplomatice că peste 150,000 de militari ruși erau mobilizați la granița cu Ucraina, pregătiți pentru un atac iminent. Serviciile americane partajaseră inclusiv planuri de atac interceptate pentru a-și susține afirmațiile.

Cu toate acestea, evaluarea AIVD a rămas neschimbată din noiembrie 2021 până în pragul conflictului: serviciile olandeze nu considerau că războiul este inevitabil. Argumentul central era că AIVD deținea o sursă de informații unică, din interiorul aparatului de securitate de la Moscova, considerată superioară datelor deținute de CIA.

Conform mărturiilor obținute ulterior, această poziție a stârnit neîncredere în rândul unor oficiali prezenți la întâlnire, care considerau că mobilizarea militară rusă de la graniță indica în mod clar iminența unui conflict.

Șocul de la 24 februarie și reevaluarea strategică

Anunțul oficial al Moscovei din 24 februarie 2022 privind declanșarea „operațiunii militare speciale” a fost primit cu stupoare în cadrul AIVD și MIVD. Eșecul de a anticipa cel mai mare conflict militar pe sol european de după cel de-al Doilea Război Mondial a generat o criză internă profundă de analiză.

Invazia a marcat sfârșitul consensului de securitate de după Războiul Rece în Europa, bazat pe premisa că interdependența economică va preveni un conflict major cu Federația Rusă. Consecințele pe termen lung au atras implicarea profundă a națiunilor din Europa de Vest, inclusiv a Țărilor de Jos, în sprijinirea Ucrainei.

Anatomia unui eșec de analiză

Investigația realizată de de Volkskrant are la bază interviuri cu nouăsprezece oficiali, ofițeri de informații și actori politici implicați în gestionarea crizei din acele zile, majoritatea vorbind sub protecția anonimatului din cauza caracterului clasificat al informațiilor.

Mărturiile conturează o imagine critică asupra modului în care s-a luat decizia la Haga:

Încrederea excesivă

Conducerea agențiilor s-a bazat aproape exclusiv pe o „sursă verificată” din cadrul establishment-ului rus.

Ignorarea avertismentelor externe

Datele furnizate de aliații americani și britanici au fost privite cu scepticism.

Prudență politică

Anumiți factori de decizie s-au temut că măsuri preventive mai ferme ar putea fi interpretate de Moscova drept provocări.

Eșecul de analiză a ridicat întrebări stringente cu privire la nivelul de pregătire a forțelor olandeze în momentul declanșării ostilităților, într-un context în care anumiți comandanți militari olandezi tindeau să acorde mai multă credibilitate avertismentelor americane decât propriilor servicii de informații.

Cu trei luni înaintea invaziei: „Ne vom pregăti pentru război”

În ciuda avertismentelor urgente lansate de serviciile de informații anglo-americane, diplomații europeni de la Kiev au privit cu scepticism iminența unui atac rus, marcați de eșecurile de analiză din trecut.

În clădirea de birouri a delegației Uniunii Europene la Kiev, ambasadorul Țărilor de Jos, Jennes de Mol, a asistat la 17 noiembrie 2021 la o întâlnire neobișnuită. Ambasadorii Statelor Unite și ai Marii Britanii solicitaseră participarea la reuniunea periodică a diplomaților europeni pentru a transmite un mesaj de urgență: conform evaluărilor CIA, Rusia planifica o invazie la scară largă în Ucraina. Întâlnirea, de regulă una formală și colegială, s-a desfășurat sub măsuri stricte de securitate, participanților cerându-li-se să își lase telefoanele în afara sălii.

Reprezentantul diplomatic al SUA a descris detaliat comasarea masivă de trupe ruse la frontieră și liniile directoare ale unui potențial atac, subliniind că problema nu mai era dacă Rusia va ataca, ci când.

Această întâlnire făcea parte dintr-o campanie diplomatică mai amplă orchestrată de Washington și Londra. Scopul administrației Biden era de a convinge aliații europeni de gravitatea amenințării ruse, mizând pe unitatea Occidentului ca principal instrument de descurajare a președintelui Vladimir Putin.

Spectrul precedentului din Afganistan și trauma anului 2003

Pentru ambasadorul Jennes de Mol, avertismentele rezonau cu o criză recentă. Evacuarea haotică a ambasadei olandeze din Kabul, cu doar câteva luni înainte, în fața avansului rapid al talibanilor, rămăsese un punct sensibil pentru Ministerul de Externe de la Haga. Responsabil pentru siguranța personalului diplomatic din Kiev, De Mol dorea să evite cu orice preț repetarea unui scenariu similar.

Cu toate acestea, argumentele anglo-americane s-au lovit de o rezistență considerabilă în rândul celorlalți diplomați europeni. Deși prezența trupelor ruse la graniță era vizibilă, mulți ambasadori considerau că acțiunile Moscovei reprezentau doar o tactică de presiune politică sau o demonstrație de forță pentru obținerea unor concesii diplomatice. Din cauza protocolului de securitate al reuniunii, diplomatul american nu a putut dezvălui sursele exacte sau metodele prin care fuseseră obținute acele informații clasificate.

„Ambasadorul Franței a considerat că amenințarea este supraevaluată, ceea ce a provocat iritare în rândul delegației britanice”, a remarcat o sursă prezentă la discuții.

Scepticismul european era profund înrădăcinat în evenimentele din 2003, când secretarul de stat al SUA, Colin Powell, prezentase în fața Consiliului de Securitate al ONU date dovedite ulterior false privind armele de distrugere în masă din Irak – un eșec de analiză care a atras mai multe state europene într-un conflict de lungă durată.

Rob Bauer, amiral olandez și președinte al Comitetului Militar al NATO la Bruxelles în acea perioadă, a confirmat această neîncredere structurală. Într-o discuție cu comandantul suprem al forțelor aliate din Europa, Bauer a subliniat: „Vremea în care vă credeam pe cuvânt a apus. Ați mințit în 2003. Dacă doriți să fiți crezuți acum, trebuie să ne arătați dovezi concrete”.

Parisul, Berlinul și Kievul, evaluări divergente

În noiembrie 2021, la Paris și Berlin, Vladimir Putin era perceput încă ca un actor politic rațional și un partener de afaceri pragmatic, care nu ar fi riscat stabilitatea economică a Rusiei pentru teritorii ucrainene.

În mod paradoxal, nici conducerea politică și nici serviciile de informații de la Kiev nu considerau că un atac este iminent. Președintele Volodimir Zelenski își exprimase public nemulțumirea față de avertismentele repetate ale Washingtonului, argumentând că acestea generează panică nejustificată, îndepărtează investitorii străini și afectează grav economia Ucrainei.

Spre deosebire de colegii săi, De Mol avea o experiență vastă în spațiul ex-sovietic, fiind vorbitor de rusă și ucraineană. El gestionase pentru guvernul olandez consecințele prăbușirii zborului MH17 în 2014 și observase direct, din postura de consul la Sankt Petersburg, schimbarea de retorică a regimului de la Moscova, marcată de o propagandă tot mai agresivă și de măsuri represive interne.

Decizia de la Kiev și poziția de la Haga

Pentru a testa reacția echipei sale în fața unei eventuale crize, De Mol a recurs la un exercițiu neanunțat în timpul unei ședințe interne din 29 noiembrie, anunțând fals că Rusia a atacat portul Mariupol.

„Am văzut pe fețele lor că au realizat imediat că situația este posibilă. Când le-am spus că este doar un exercițiu, am avut confirmarea definitivă: deși nimeni nu o spunea cu voce tare, toată lumea din ambasadă lua în calcul un război”, a explicat ulterior De Mol.

Deși nu primise directive clare de la Haga, ambasadorul a luat decizia de a forma un grup de criză, de a actualiza planurile de evacuare și de a pregăti repatrierea familiilor diplomaților. „Ne vom pregăti pentru război”, a fost concluzia acestuia.

Cu toate acestea, la Haga, serviciile olandeze de informații (AIVD și MIVD) continuau să formuleze o concluzie complet diferită, bazându-se pe propriile surse din Federația Rusă.

Cu trei luni înaintea invaziei: „O sursă verificată”

Înființarea unei unități comune de analiză a oferit serviciilor olandeze acces la informații de nivel înalt din interiorul Kremlinului, determinându-le să conteste evaluările venite de la Washington.

Sediul MIVD (serviciul de informații militare al Țărilor de Jos), situat în complexul securizat Frederikkazerne din Scheveningen, găzduiește „Ruslandhuis” (Casa Rusiei). Această unitate operațională comună, înființată în 2018, reunește câteva sute de experți din cadrul AIVD (securitatea internă) și MIVD, o colaborare neobișnuită pentru două agenții cu culturi instituționale istoric divergente.

În timp ce analiștii MIVD, specializați în tehnică militară, tind să formuleze concluzii rapide bazate pe mișcările de trupe, omologii lor din AIVD preferă să integreze datele într-un context geopolitic mai larg. Comasarea trupelor ruse la granița cu Ucraina în cursul anului 2021 a reprezentat primul test major de evaluare pentru această structură unificată.

Semnalele din teren și descoperirea din culise

În septembrie 2021, în urma exercițiului militar rus pe scară largă Zapad, analiștii MIVD au identificat pe imaginile satelitare anomalii structurale relevante: construirea de posturi de comandă permanente; desfășurarea de sisteme de război electronic și apărare antiaeriană de ultimă generație; menținerea trupelor în baze temporare de la frontieră după finalizarea manevrelor.

Deși aceste date tehnice erau accesibile tuturor serviciilor occidentale, unitatea Ruslandhuis dispunea de un flux suplimentar de informații, provenit dintr-o sursă considerată de AIVD ca fiind poziționată la nivelul superior al aparatului de securitate de la Moscova. Această „sursă verificată” furniza date catalogate drept valoroase de mai mulți ani.

Pentru o agenție de dimensiuni relativ reduse precum AIVD, capacitatea de a obține informații (exclusive) nu era fără precedent. În 2014, hackerii serviciului olandez pătrunseseră în sistemele grupării ruse Cozy Bear, oferind Statelor Unite dovezi timpurii privind ingerințele Moscovei în alegerile americane. Această reușită anterioară a consolidat încrederea agenției în propriile capacități de analiză în raport cu partenerii externi.

Logica diplomatică versus scenariul invaziei

Pe baza informațiilor obținute de la sursa lor, analiștii olandezi au concluzionat că acumularea de forțe la frontieră era o strategie a Moscovei de a amplifica presiunea în negocierile cu Occidentul. Obiectivele vizate de președintele Vladimir Putin includeau: extinderea sferei de influență a Rusiei;obținerea unui drept de veto privind extinderea NATO; retragerea prezenței militare aliate de pe flancul estic.

Concluzia unității Ruslandhuis a fost că o invazie ar fi distrus pârghiile de negociere ale Rusiei, generând efecte contraproductive și complet iraționale pentru interesele Moscovei. Agenția a estimat că, deși Rusia deținea capacitatea militară de a ataca, intenția politică lipsea, catalogând războiul drept puțin probabil.

Această evaluare intra însă în contradicție directă cu datele publicate de Statele Unite începând cu luna decembrie 2021. În timp ce Washingtonul folosea declasificarea informațiilor ca strategie de descurajare și de mobilizare a aliaților europeni, oficialii AIVD au privit abordarea americană cu reținere, considerând că retorica publică agresivă risca să blocheze canalele diplomatice.

Nivelul de certitudine al serviciilor americane a rămas neclar pentru analiștii de la Scheveningen, generând semne de întrebare cu privire la existența unor surse alternative sau a unei strategii de presiune psihologică din partea SUA. Pentru a clarifica aceste divergențe majore de analiză, conducerea Ruslandhuis a solicitat o întrevedere directă cu reprezentanții CIA.

Cum au evaluat serviciile olandeze riscul invaziei Rusiei în Ucraina. Divergențele dintre Haga și Washington

Cu două luni înainte ca Rusia să invadeze Ucraina, în februarie 2022, oficialii olandezi primeau evaluări contradictorii din partea propriilor servicii de informații și a partenerilor americani. În timp ce Washingtonul avertiza că președintele Vladimir Putin a decis deja să atace, serviciile de informații din Țările de Jos considerau că un război este puțin probabil. Diferențele de analiză au provocat dezbateri la cel mai înalt nivel al guvernului olandez.

La sfârșitul anului 2021, Geoffrey van Leeuwen, consilier pentru securitate al premierului Mark Rutte, urmărea cu atenție concentrarea de trupe rusești în apropierea graniței cu Ucraina.

Responsabil de dosarele de politică externă și apărare în cadrul Cancelariei premierului, Van Leeuwen menținea contacte regulate cu oficiali americani și era la curent cu avertismentele publice venite din partea Washingtonului și Londrei privind o invazie iminentă.

În același timp, conducerea celor două servicii de informații olandeze – Serviciul General de Informații și Securitate (AIVD) și Serviciul de Informații Militare (MIVD) – transmitea guvernului o concluzie diferită: o invazie rusă era considerată improbabilă.

Două evaluări diferite

Potrivit unor surse citate de publicația olandeză de Volkskrant, Van Leeuwen era nedumerit de discrepanța dintre analiza americană și cea prezentată de serviciile naționale.

Conducerea AIVD susținea că Olanda dispune de propriile surse de informații privind Rusia și că acestea justifică o evaluare diferită de cea a Statelor Unite.

Pentru consilierul premierului, această explicație ridica semne de întrebare.

Sursele afirmă că Van Leeuwen se întreba cum ar putea un serviciu de informații dintr-o țară de dimensiunea Țărilor de Jos să dețină o imagine mai precisă decât aparatul de informații al Statelor Unite.

De ce conta evaluarea serviciilor

Diferențele de analiză aveau implicații directe asupra deciziilor politice.

Guvernul trebuia să stabilească dacă este necesară pregătirea pentru un posibil conflict în Europa, dacă trebuie sprijinite sancțiuni împotriva Rusiei sau cum ar trebui gestionat riscul unei eventuale întreruperi a livrărilor de gaze naturale către continent.

În fiecare marți dimineață, aceste evaluări erau prezentate în cadrul Consiliului pentru Securitate și Informații, o reuniune la care participau premierul Mark Rutte, miniștrii implicați, șefii serviciilor de informații și conducerea armatei.

Discuțiile erau clasificate.

Potrivit participanților, directorul AIVD, Erik Akerboom, susținea constant că serviciile nu identificaseră indicii clare privind intenția Moscovei de a lansa o ofensivă militară.

Această evaluare nu era singulară. La acel moment, mai multe state europene, inclusiv Germania și Franța, continuau să creadă că Rusia încearcă în principal să exercite presiuni politice asupra Occidentului și Ucrainei.

Creșterea tensiunilor în interiorul guvernului

Geoffrey van Leeuwen avea însă o altă interpretare.

Potrivit persoanelor care au participat la discuții, el considera că avertismentele americane sunt tratate cu prea mult scepticism și că există suficiente indicii că Vladimir Putin luase deja decizia de a recurge la forță.

În opinia sa, serviciile olandeze lăsau impresia că Statele Unite încearcă să determine Europa să intre într-un conflict pe baza unor informații insuficient fundamentate.

„Care este logica? Nu reușesc să o înțeleg”, ar fi repetat Van Leeuwen în timpul discuțiilor, potrivit mai multor participanți citați de de Volkskrant.

Umbra războiului din Irak

Dezbaterea era influențată și de experiența intervenției din Irak din 2003.

Atunci, guvernul olandez, asemenea altor aliați occidentali, acordase o mare importanță informațiilor furnizate de Statele Unite și Regatul Unit privind presupusele arme de distrugere în masă deținute de regimul lui Saddam Hussein.

Ulterior, o comisie de anchetă a concluzionat că evaluările serviciilor olandeze au fost insuficient luate în considerare în procesul de luare a deciziilor.

Potrivit unor oficiali implicați în analiza crizei din Ucraina, această experiență continua să influențeze cultura organizațională a serviciilor de informații.

„Trauma Irakului reapăruse”, a declarat una dintre persoanele implicate în procesul de evaluare.

Îngrijorări privind analiza informațiilor

În paralel, în interiorul comunității de informații apăreau și primele semne de îngrijorare.

Potrivit unor foști și actuali oficiali, existau diferențe de opinie chiar în cadrul echipei specializate în analiza Rusiei.

Unii analiști militari considerau că informațiile privind mobilizarea armatei ruse nu primeau suficientă atenție comparativ cu evaluările politice.

Un ofițer al serviciilor olandeze, citat de de Volkskrant, a comparat situația cu privitul printr-un pai.

„Atunci când te bazezi prea mult pe propria perspectivă, riști să vezi doar o parte din realitate și să pierzi imaginea de ansamblu”, a spus acesta.

Guvernul începe să se pregătească

În pofida concluziilor oficiale ale serviciilor de informații, Geoffrey van Leeuwen a propus ca executivul să analizeze scenariile cele mai grave.

Cu puțin timp înainte de Crăciunul anului 2021, el a convocat o reuniune a Consiliului Național de Securitate dedicată exclusiv situației de la granița Ucrainei.

La întâlnire au participat nu doar miniștrii responsabili de securitate și apărare, ci și cei din domeniul finanțelor și economiei.

Participanții au discutat despre eventuale sancțiuni împotriva Rusiei și despre măsuri de urgență în cazul întreruperii livrărilor de gaze către Europa.

În cadrul acelei reuniuni au fost puse bazele planurilor pentru instalarea ulterioară a terminalelor plutitoare de gaz natural lichefiat în porturile Rotterdam și Groningen, măsură care avea să contribuie la reducerea dependenței de gazul rusesc.

În timp ce analiștii serviciilor de informații continuau să își revizuiască evaluările, factorii politici începeau deja să pregătească răspunsuri pentru un scenariu pe care îl considerau tot mai probabil.

Schimbul de informații cu CIA și ultimele săptămâni înainte de război

În ianuarie 2022, pe măsură ce zeci de mii de militari ruși continuau să se concentreze în apropierea graniței cu Ucraina, cooperarea dintre serviciile de informații din Țările de Jos și Agenția Centrală de Informații a SUA (CIA) a intrat într-o etapă fără precedent. Ambele părți încercau să afle cât mai multe despre intențiile Kremlinului, însă fiecare își proteja propriile surse.

Începând din ianuarie 2022, șeful stației CIA de la Ambasada Statelor Unite din Haga a început să viziteze tot mai frecvent sediul Serviciului de Informații Militare al Țărilor de Jos, aflat în cazarma Frederikkazerne din Scheveningen.

Tema acestor întâlniri era una singură: posibilitatea unei invazii ruse în Ucraina.

Potrivit unor surse citate de publicația de Volkskrant, reprezentanții CIA susțineau ferm că Rusia se pregătește de război, însă evitau să ofere detalii despre sursele care stăteau la baza evaluărilor americane.

La rândul lor, oficialii olandezi erau rezervați în privința informațiilor pe care le dețineau.

Un schimb de informații neobișnuit

Scopul serviciilor olandeze era dublu.

Pe de o parte, doreau să compare propriile date cu cele americane. Pe de altă parte, încercau să demonstreze Washingtonului că și Țările de Jos dispun de informații relevante privind deciziile Kremlinului.

Pentru a face acest lucru, au fost nevoiți să ofere partenerilor americani mai multe detalii decât în mod obișnuit despre sursele și analiza lor.

„Am împărtășit mai multe informații decât am fi făcut-o în mod normal pentru a demonstra că evaluarea noastră era relevantă”, a declarat pentru de Volkskrant un ofițer superior al AIVD implicat în aceste discuții.

Acesta a descris procesul drept unul neobișnuit, în care serviciile olandeze au mers „mai departe decât de obicei” în schimbul de informații.

Interesul CIA crește

Potrivit oficialilor olandezi, după aceste discuții, reprezentanții CIA au început să manifeste un interes tot mai mare pentru informațiile provenite din Țările de Jos.

Americanii au adresat întrebări suplimentare și au început, la rândul lor, să ofere unele detalii privind propria evaluare a situației.

„Nu aveam informații mai bune decât americanii”, a spus unul dintre ofițerii AIVD.

„Dar aveam ceva ce ei nu aveau.”

Oficialii olandezi nu au precizat natura exactă a acestor informații, însă au afirmat că ele proveneau dintr-o sursă considerată deosebit de valoroasă.

Întâlniri la cel mai înalt nivel

Pe măsură ce tensiunile creșteau, schimburile de informații au devenit atât de sensibile încât au fost preluate direct de conducerea serviciilor.

Directorul AIVD, Erik Akerboom, și șeful Serviciului de Informații Militare, Jan Swillens, au participat personal la mai multe întâlniri cu reprezentantul CIA.

Un fost oficial al serviciilor olandeze a declarat că astfel de reuniuni la nivelul directorilor sunt extrem de rare.

„În întreaga mea carieră îmi amintesc un singur caz similar”, a afirmat acesta.

Speranța că diplomația poate evita războiul

În aceeași perioadă, analiștii olandezi continuau să creadă că mobilizarea militară rusă reprezintă, în principal, un mijloc de presiune asupra Occidentului.

Ei considerau că Vladimir Putin urmărește să obțină concesii în negocierile cu Statele Unite și NATO, nu neapărat să declanșeze un război.

Această interpretare părea susținută și de evoluția contactelor diplomatice.

După ce respinsese inițial solicitările Moscovei privind limitarea extinderii NATO, administrația președintelui Joe Biden s-a declarat dispusă să discute despre controlul armamentului, desfășurarea sistemelor de rachete în Europa de Est și limitarea exercițiilor militare.

La 15 februarie 2022, Biden declara că diplomației trebuie să i se ofere o șansă.

Potrivit unor oficiali citați de de Volkskrant, serviciile olandeze au considerat că informațiile pe care le transmiteau către CIA ar putea contribui inclusiv la succesul negocierilor dintre Washington și Moscova.

Ce nu știau olandezii

În timp ce autoritățile olandeze împărtășeau tot mai multe informații despre propriile evaluări, ele continuau să primească puține explicații privind sursele americane.

Un oficial al AIVD a declarat că serviciile olandeze nu au fost pe deplin convinse de argumentele prezentate de CIA și consideră, retrospectiv, că americanii ar fi trebuit să dezvăluie mai multe pentru a demonstra cât de solide erau informațiile lor.

Mai mulți foști membri ai comunității de informații europene au declarat însă pentru de Volkskrant că Statele Unite dispuneau, cel mai probabil, de acces direct la persoane din cercul apropiat al președintelui Vladimir Putin.

Un ofițer european de informații a relatat că încă din vara anului 2021 primise avertismente ferme din partea unui contact din cadrul CIA privind intențiile Rusiei.

„I-am întrebat dacă sunt siguri. Mi-au răspuns că sunt siguri. Ei nu spun asta aproape niciodată”, a declarat acesta.

După ce a primit informații suplimentare, ofițerul spune că și-a schimbat complet percepția asupra situației.

Dovezile privind pregătirile militare se înmulțesc

În paralel, serviciile occidentale și cele ucrainene continuau să urmărească mobilizarea armatei ruse.

La sfârșitul lunii ianuarie, serviciul de informații externe al Ucrainei avertiza că Rusia își consolidează brigăzile mecanizate, artileria, unitățile de recunoaștere și logistica militară.

Raportul menționa inclusiv acumularea de combustibil și materiale medicale, apreciind că forțele concentrate la frontieră sunt suficiente pentru o ofensivă de amploare împotriva Ucrainei.

Pe măsură ce noi informații continuau să apară, inclusiv despre transporturi importante de plasmă sanguină către unitățile ruse dislocate în apropierea frontierei – un indiciu al pregătirii pentru operațiuni militare cu numeroase victime –, devenea tot mai dificil pentru serviciile olandeze să susțină că un conflict este puțin probabil.

Cu aproximativ trei săptămâni înainte de invazia din 24 februarie 2022, AIVD și MIVD și-au modificat pentru prima dată evaluarea oficială.

Războiul nu mai era considerat „improbabil”, ci devenea un scenariu „posibil”.

Schimbarea venea însă într-un moment în care, potrivit avertismentelor transmise deja de Statele Unite, Rusia se afla în ultimele etape ale pregătirilor pentru ofensiva împotriva Ucrainei.

Ultimele avertismente înainte de atac

La începutul lunii februarie 2022, diferențele dintre evaluările serviciilor de informații olandeze și cele ale Statelor Unite începeau să se reducă. Pe măsură ce noi informații despre mobilizarea armatei ruse deveneau disponibile, ipoteza unei invazii nu mai putea fi exclusă.

În primele săptămâni ale lunii februarie, serviciile de informații din Țările de Jos continuau să compare informațiile provenite din propriile surse cu datele primite de la aliați.

Analiștii încă încercau să stabilească dacă desfășurarea masivă de trupe reprezenta o demonstrație de forță menită să influențeze negocierile diplomatice sau pregătirea unei operațiuni militare de amploare.

Între timp, fluxul de informații privind activitatea armatei ruse devenea tot mai consistent.

Semnele unei operațiuni militare

Printre documentele analizate de specialiștii olandezi se numărau și rapoarte ale serviciilor de informații ucrainene.

Acestea descriau desfășurarea continuă de brigăzi mecanizate, unități de artilerie, elemente de recunoaștere și echipamente grele în apropierea graniței cu Ucraina.

În paralel, Rusia își consolida infrastructura logistică necesară susținerii unei campanii militare, inclusiv depozitele de combustibil și facilitățile medicale.

Evaluarea serviciilor ucrainene era că forțele concentrate la frontieră erau suficiente pentru declanșarea unei invazii la scară largă.

Un detaliu care a schimbat percepția

Potrivit surselor citate de de Volkskrant, unul dintre elementele care au influențat decisiv analiza serviciilor olandeze a fost apariția informațiilor privind transportul unor cantități importante de plasmă sanguină către unitățile ruse desfășurate în apropierea frontierei.

În planificarea militară, astfel de transporturi sunt asociate, de regulă, cu pregătirea pentru operațiuni care pot produce un număr mare de răniți.

Pentru analiști, acest detaliu reprezenta un indiciu că armata rusă se pregătea pentru un conflict real, nu doar pentru exerciții sau demonstrații de forță.

O schimbare de evaluare

În fața acumulării de noi dovezi, serviciile de informații din Țările de Jos și-au modificat treptat poziția.

Deși informațiile provenite din sursele proprii nu indicau încă în mod direct decizia Kremlinului de a invada Ucraina, evaluarea oficială a fost revizuită.

Cu aproximativ trei săptămâni înainte de atacul din 24 februarie 2022, AIVD și MIVD au concluzionat pentru prima dată că un război nu mai poate fi considerat improbabil.

Invazia devenea un scenariu „posibil”.

Două abordări diferite

Potrivit materialului publicat de de Volkskrant, diferențele dintre serviciile olandeze și cele americane nu au rezultat din lipsa cooperării dintre aliați, ci din modul diferit în care era interpretată aceeași criză.

Statele Unite considerau că președintele Vladimir Putin luase deja decizia politică de a ataca Ucraina și încercau să avertizeze public aliații.

În schimb, serviciile olandeze acordau o pondere mai mare informațiilor provenite din propria sursă și evaluau că Moscova folosește presiunea militară pentru a obține concesii diplomatice.

Pe măsură ce dovezile privind pregătirile militare se acumulau, această diferență de interpretare s-a redus, însă doar cu puțin timp înainte de declanșarea invaziei.

Materialul de Volkskrant evidențiază astfel dificultățile cu care se confruntă serviciile de informații atunci când trebuie să interpreteze intențiile unui adversar: chiar și în condițiile unei cooperări strânse între aliați, accesul la informații sensibile nu garantează că acestea vor conduce la aceeași concluzie.

Cu două săptămâni înaintea invaziei: „Am făcut propria mea evaluare”

În ciuda analizelor prudente oferite de serviciile de securitate olandeze, cel mai înalt comandant militar al țării a decis să prioritizeze avertismentele americane și să pregătească forțele pentru cel mai negru scenariu.

Generalul Onno Eichelsheim, șeful Apărării din Țările de Jos și fost director al MIVD (serviciul de informații militare), s-a aflat într-o poziție unică în iarna anului 2022. Familiarizat cu modul de analiză al serviciilor secrete, Eichelsheim a primit rapoarte constante de la MIVD, dar a integrat în evaluarea sa și datele venite de la NATO și de la partenerii americani.

Pentru un lider militar, calculul strategic este pragmatic: dacă există o probabilitate rezonabilă pentru cel mai nefavorabil scenariu, măsurile de pregătire devin obligatorii. Eichelsheim a început să aibă rețineri față de ipoteza agențiilor olandeze, care susțineau că Rusia va acționa strict rațional, conform standardelor occidentale. Pentru general, volumul de tehnică militară și numărul de trupe masate la frontieră au reprezentat argumente mai solide decât analizele privind intențiile politice ale Kremlinului.

Întâlnirea din 4 februarie și coordonarea cu Washingtonul

Schimbarea definitivă de perspectivă a survenit la 4 februarie 2022, în cadrul unei videoconferințe securizate la care au participat șefii apărării din treisprezece state membre ale coaliției „Framework CHOD” (structură formată inițial în timpul operațiunilor împotriva ISIS, ce include SUA, Canada, Australia, Noua Zeelandă și principalele națiuni europene).

În timp ce Eichelsheim a prezentat analiza agențiilor olandeze – conform căreia Rusia folosea trupele ca pârghie de negociere –, omologul său american, șeful Statului Major Interarme din SUA, a expus în detaliu planul strategic al invaziei ruse, indicând axele de atac și obiectivele finale ale Moscovei. „În acel moment mi-a fost clar: acest lucru se va întâmpla”, a declarat ulterior Eichelsheim.

Acționând pe baza acestei certitudini, generalul a oferit NATO avioane de vânătoare olandeze F-35 pentru a fi desfășurate pe flancul estic în cazul unui atac. Avioanele necesitau o actualizare software crucială din partea SUA pentru a putea identifica sistemele radar rusești de ultimă generație, aprobare obținută de comandantul forțelor aeriene olandeze cu doar câteva zile înainte de declanșarea invaziei.

Prudența politică în cadrul NATO și la Haga

În ciuda avertismentelor, scepticismul a rămas ridicat la nivelul politic al NATO. O majoritate a statelor membre, sub coordonarea Franței și Germaniei, nu era convinsă de iminența unui atac.

Amiralul Rob Bauer, președintele Comitetului Militar al NATO, a amintit că în decembrie 2021, când a propus ridicarea nivelului de alertă al Alianței de la Faza 1 (colectare de informații) la Faza 2 (analiza crizei), cincisprezece din cele treizeci de state membre, inclusiv Țările de Jos, au votat împotrivă. Conform lui Bauer, reticența provenea din temerea de a nu-l provoca pe Vladimir Putin.

Aceeași prudență a marcat și dezbaterile din cabinetul olandez. În ianuarie 2022, miniștrii au discutat îndelung dacă Haga ar trebui să trimită Ucrainei echipamente exclusiv defensive sau și tehnică ofensivă. În cele din urmă, la începutul lunii februarie, guvernul a aprobat trimiterea a 2.000 de căști, 4.000 de veste antiglonț, 100 de puști cu lunetă și cinci sisteme radar americane vechi, dintre care două erau defecte – un pachet logistic descris ulterior de un oficial din domeniul apărării drept complet inadecvat.

Totuși, structurile militare ale NATO au reușit să ocolească impasul politic prin proceduri administrative interne, ridicând nivelul de pregătire fără a mai solicita aprobarea formală a statelor membre. Acest lucru a permis ca avioanele F-35 olandeze să poată fi trimise în Polonia în termen de câteva ore.

Cu 12 ore înaintea invaziei. Schimbarea semnalelor radio

În după-amiaza zilei de 23 februarie – cu aproximativ douăsprezece ore înainte de începerea războiului –, unitatea comună Ruslandhuis a interceptat o modificare radicală în modul de comunicare al forțelor ruse, un indiciu tehnic clar al pregătirilor finale de luptă. Directorul MIVD, Jan Swillens, l-a informat imediat pe premierul Mark Rutte.

Descoperirea a pus sub o presiune uriașă metodologia agențiilor olandeze. Deși dovezile militare indicau iminența atacului, analiștii de la Ruslandhuis au refuzat să modifice prognoza oficială din „posibil” în „probabil”, argumentând că protocoalele lor stricte nu permiteau această schimbare în absența unor date secrete directe care să confirme intenția politică finală a lui Putin.

În același timp, în vestul Ucrainei, colonelul Hans Hoppenreijs, atașatul militar olandez trimis la Liov pentru a-l sprijini pe ambasadorul De Mol, urmărea transmisiunile internaționale care anunțau o invazie „în câteva ore”. Cu toate acestea, Hoppenreijs, un ofițer cu experiență din perioada Războiului Rece, a rămas sceptic, bazându-se pe raționamentul că Rusia nu dispunea de suficiente trupe pentru o ocupație totală și că terenul noroios ar fi îngreunat avansul blindatelor spre Kiev. O perspectivă similară de scepticism era împărtășită în acel moment și de omologii săi din Franța, Danemarca și Germania.

Ziua invaziei. Paradoxul de la Liov și eșecul de analiză al Europei

În timp ce diplomații olandezi erau pregătiți pentru cel mai negru scenariu, alte delegații europene au refuzat până în ultimul moment să creadă că diplomația a eșuat.

Colonelul Hans Hoppenreijs, atașatul militar, și ambasadorul Jennes de Mol se aflau în camere apropiate la hotelul Sputnik din Liov. Decizia de a reloca echipa de la Kiev fusese luată de ministrul de externe Wopke Hoekstra, dominat de dorința de a evita haosul înregistrat cu câteva luni înainte în timpul evacuării din Kabul.

La 11 februarie, bazându-se pe datele serviciilor americane și britanice, De Mol le recomandase cetățenilor olandezi să părăsească Ucraina, repatriase familiile personalului diplomatic și solicitase sprijinul unității speciale de protecție (BSB), dotată cu vehicule blindate.

Documentele sensibile fuseseră deja trimise în siguranță la Haga.

Situația din cadrul delegației olandeze prezenta un paradox evident: un diplomat (De Mol) ghidat de indicatori militari și un ofițer de armată (Hoppenreijs) care, influențat de rapoartele unității Ruslandhuis pe care le accesa de pe laptopul său securizat, continua să creadă într-o soluție diplomatică.

24 februarie: „A început”

În jurul orei cinci dimineața, un ofițer BSB l-a trezit pe colonelul Hoppenreijs cu vestea că atacul a început. Posturile internaționale de televiziune transmiteau deja imagini cu blindatele care treceau frontiera și cu primele bombardamente de artilerie asupra Kievului.

La Haga, șeful apărării, generalul Onno Eichelsheim, a fost informat imediat de directorul MIVD. În mod automat, patru avioane de vânătoare F-35 olandeze au decolat de la baza aeriană Leeuwarden pentru a patrula în spațiul aerian de pe flancul estic al NATO. Ministrul apărării, Kajsa Ollongren, și premierul Mark Rutte au convocat de urgență miniștrii cheie.

În fața noii realități, Ministerul de Externe de la Haga a ordonat evacuarea imediată a echipei din Liov. Decizia a contrastat puternic cu atitudinea altor delegații occidentale. În acea dimineață, pe grupul securizat de Signal al ambasadorilor europeni, reprezentantul Franței – susținut de omologii săi din Italia și Belgia – recomanda rămânerea pe loc: „Considerăm că este mai sigur să îi așteptăm pe ruși și apoi, eventual, să fim expulzați prin canale oficiale”.

Echipa olandeză a coborât drapelul de la consulatul din Liov și a plecat în grabă spre Polonia într-un convoi de vehicule blindate. Pe drum, colonelul Hoppenreijs a fost martorul primelor drame ale războiului: cozi kilometrice de mașini și bărbați care își luau rămas-bun de la familii pentru a se întoarce pe front. Pentru un ofițer care cu o zi înainte credea ferm în dreptul internațional, realitatea devenise complet ireală, în timp ce civili ucraineni disperați cereau ajutorul convoiului aflat în retragere.

Analiza de după invazie: iluzia unui guvern rațional

În zilele care au urmat declanșării războiului, unitatea comună de analiză Ruslandhuis a ajuns la o concluzie neșteptată: oficialii ruși de rang înalt din domeniul securității, ale căror comunicații fuseseră monitorizate luni de zile, fuseseră la fel de surprinși de ordinul de invazie ca și serviciile olandeze. Planurile fuseseră cunoscute doar de un cerc extrem de restrâns de cel mult zece confidenți ai președintelui Putin, zonă în care serviciile de informații americane dețineau, evident, acces.

Analiștii olandezi și-au amintit de ședința Consiliului de Securitate al Rusiei, transmisă la televiziune cu câteva zile înainte de atac, în care Putin îi ceruse șefului serviciului de informații externe (SVR) să își declare public sprijinul pentru recunoașterea independenței regiunilor Donețk și Lugansk. Ceea ce păruse inițial un spectacol de propagandă era, în realitate, momentul în care mulți membri ai consiliului aflau pentru prima dată care sunt intențiile reale ale liderului de la Kremlin.

Ulterior, în cadrul Frederikkazerne a fost redactat un raport intern de evaluare a eșecului de prognoză. Un ofițer MIVD a remarcat sub anonimat: „Eșecul nostru analitic a fost că am proiectat structura propriului nostru guvern peste cea a Federației Ruse. Nu am realizat că radicalizarea lui Putin s-a produs complet în afara aparatului de stat”.

Cea mai severă critică internă indică faptul că deținerea unei surse atât de bine plasate a creat un fenomen de „viziune în tunel”. Agenția s-a bazat prea mult pe datele unei singure surse de încredere; nu s-a realizat o detașare critică pentru a analiza imaginea militară de ansamblu și s-a presupus în mod eronat că Vladimir Putin va acționa întotdeauna ca un actor economic și politic rațional, o perspectivă care s-a schimbat radical în cadrul agenției abia după masacrele de la Bucea.

Consecințe politice și alinierea diplomatică

Eșecul serviciilor de informații europene a avut puține repercusiuni politice directe. În timp ce în Franța șeful informațiilor militare a fost demis, în Germania, directorul BND – care se afla la Kiev în noaptea atacului și a fost evacuat în panică – și-a păstrat funcția. În Țările de Jos, politicienii au evitat dezbaterile publice, deși o întâlnire tensionată a avut loc ulterior la Ministerul Afacerilor Generale, unde conducerile AIVD și MIVD au recunoscut oficial eroarea de evaluare.

Mulți oficiali de rang înalt consideră că această eroare a diminuat șansele, deși minime, de a descuraja Moscova înainte de declanșarea ostilităților. În lunile premergătoare, în forurile ministeriale europene, preocuparea principală fusese evitarea escaladării, ceea ce blocase propunerile de sprijin militar masiv pentru Kiev.

Această dinamică s-a schimbat radical în dimineața de după invazie. Un înalt oficial guvernamental olandez l-a contactat telefonic pe consilierul pentru securitate națională al SUA, Jake Sullivan, transmițându-i că „toate sancțiunile sunt acum pe masă”. Oficialul american s-a arătat surprins, anticipând că statele europene vor opune rezistență unor măsuri economice dure. Ceea ce Washingtonul nu reușise să obțină prin diplomație în lunile anterioare, acțiunile Moscovei au realizat într-o singură noapte, determinând alinierea totală a Țărilor de Jos la strategia aliată.