Analiză Criza politică din Franța relevă o prăpastie adâncă între popor și politicieni
0Un vot de neîncredere care se anunță decisiv, o țară în derivă instituțională și un președinte izolat într-un peisaj politic fragmentat: Franța traversează una dintre cele mai grave crize interne de după război. La capătul a doar nouă luni în fruntea guvernului, premierul centrist François Bayrou se pregătește să plece, în timp ce societatea franceză clocotește, iar extrema dreaptă speculează momentul.
Pentru Jonathan Denis, 42 de ani, manager bancar și activist pentru drepturile pacienților aflați în faze terminale, criza politică este mai mult decât o dispută între partide. Este o dramă personală și un regres dureros pentru mii de bolnavi care așteptau o reformă esențială: legalizarea morții asistate. Promisă de Emmanuel Macron drept „cea mai importantă reformă socială a celui de-al doilea mandat”, legea urma să ajungă în Senat luna viitoare. Acum, totul pare suspendat într-un vid de putere și indecizie.
„Pentru cei care suferă, această instabilitate este catastrofală. Dacă au bani, pleacă în Elveția sau Belgia. Ceilalți? Mor în tăcere, uneori cu violență, în Franța”, spune Denis. Tatăl său, bolnav de cancer, a recurs la o formă ilegală de eutanasie în 2008. De atunci, fiul duce o campanie pentru demnitatea morții, într-o țară în care 20 de departamente nu au nici măcar o secție de îngrijiri paliative.
O guvernare-minoritară, un buget imposibil
François Bayrou, 74 de ani, politician cu imagine de fermier consensual din sud-vestul Franței, a mizat totul pe un plan de austeritate dur: 44 de miliarde de euro economii prin înghețarea ajutoarelor sociale și eliminarea a două zile libere. A fost prea mult chiar și pentru parlamentarii de centru-dreapta. Și, conștient că votul de neîncredere îl va doborî oricum, a ales să plece înainte.
Dar criza Franței este mult mai adâncă. Ea relevă un divorț structural între cetățeni și clasa politică. Un sondaj Verian realizat pentru Le Figaro arată că doar 15% dintre francezi mai cred că Emmanuel Macron ar putea ieși din acest impas. Iar în lipsa unui lider consensual, nici numirea unui nou premier nu pare să fie o soluție. Alegerile anticipate? Ar putea adânci și mai mult fragmentarea, scrie The Guardian.
„Oamenii nu mai văd niciun beneficiu concret de la liderii politici. Aceștia sunt percepuți ca preocupați doar de carierele proprii, nu de binele public”, explică Mathieu Gallard, sociolog la Ipsos.
Un parlament de pierzători și un președinte izolat
Radacinile actualei crize politice duc înapoi la pariul riscant al lui Macron din vara lui 2024, când a dizolvat parlamentul în încercarea de a recâștiga o majoritate. Rezultatul? Un parlament suspendat între trei blocuri: o stângă fragmentată, o extremă dreaptă puternică electoral, dar lipsită de majoritate, și un centru politic în scădere. Macron a ales totuși un premier din rândurile dreptei tradiționale – Michel Barnier – care a căzut în doar trei luni, urmat de Bayrou.
Această „coaliție a pierzătorilor”, cum a fost numită de presă, a accentuat percepția că voința populară a fost ignorată. La alegerile legislative, prezența la vot a fost record, dar rezultatul – ignorat. Un semnal care, spun analiștii, ar putea deschide calea unui val de furie socială greu de gestionat.
O țară în pragul blocajului total
În stradă, nemulțumirea se transformă în acțiune. O amplă mișcare de protest, anunțată sub numele simbolic „Blocăm Tot”, promite să paralizeze drumurile și activitatea economică. Urmează greve în spitale și pe calea ferată. Guvernul se teme de o reluare a protestelor gilets jaunes din 2018 sau a manifestațiilor împotriva reformei pensiilor din 2023.
„Tinerii nu mai cred în instituții. Macron a ignorat rezultatul alegerilor parlamentare de anul trecut, iar frustrarea s-a acumulat”, spune Sofia Tizaoui, 17 ani, lideră a uniunii liceenilor USL.
Sentimentul general este de ruptură între „cei mici” și „cei mari”, într-o atmosferă pe care sociologii o descriu ca „pre-revoluționară”. „Nu toți vor ieși în stradă, dar mulți simt că nu mai sunt ascultați și că politica nu mai duce nicăieri”, observă Marion Carrel, profesoară de sociologie la Universitatea din Lille.
Extrema dreaptă avansează, stânga ezită
În acest vid politic, extrema dreaptă își netezește drumul spre putere. Deputata Edwige Diaz din Gironde discută cu liderii de afaceri din Bordeaux și pregătește campania: „Pentru susținătorii noștri, votul împotriva lui Bayrou este o rază de speranță. De data aceasta, vrem să câștigăm.”
Pe partea stângă, incertitudinea domină. Benjamin Lucas, deputat ecologist, avertizează: „Ori ne unim pentru a opri extrema dreaptă, ori o lăsăm să câștige. Iar dacă o va face, nu va fi un accident. Va fi o schimbare profundă, cu impact pentru toată Europa.”
Comparația cu Giorgia Meloni în Italia sau cu revenirea lui Donald Trump în SUA este, pentru mulți, deja un avertisment.
Un sistem politic în colaps, o societate în fierbere
În insula Martinica, unde traiul zilnic e mai scump decât în metropolă, deputata socialistă Béatrice Bellay vorbește despre o „furie rece”, globală: „Oamenii simt că sistemul economic liberal îi strivește. Că viața a devenit doar supraviețuire. Și că ceva este profund nedrept.”
Macron refuză să demisioneze. Spune că are responsabilități externe – în Ucraina, în Orientul Mijlociu. Dar acasă, scena politică pare scăpată de sub control. Și, pentru prima dată în acest secol, Franța se întreabă serios dacă nu cumva viitorul său democratic e pus în joc chiar de cei care ar trebui să-l protejeze.
Se încarcă comentariile...
