Cine va fi următorul șef al diplomației UE. Prim-ministrul estonian, printre numele vehiculate
0O luptă acerbă se poartă și pentru funcția de șef al diplomației Uniunii Europene. Personalități „cu greutate” din lumea politică au pus ochii pe funcția ocupată în acest moment de Josep Borrell. Actorii politici văd în acest rol o oportunitate strategică de a deține puterea în contextul în care invazia Rusiei în Ucraina intră în al treilea an, după cum scrie Politico.
Înaltul reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate și vicepreședinte al Comisiei Europene prezidează întrunirile periodice ale celor 27 de miniștri ai Afacerilor Externe, Apărării și Dezvoltării din UE și reprezintă UE la reuniunile ministeriale din cadrul G7 și G20. Actualmente, funcția este îndeplinită de Josep Borrell.
În pofida titulaturii pompoase, criticii susțin că, în realitate, funcția nu vine la pachet cu prea multă putere. În timp ce miniștrii naționali de Externe au adesea un rol decisiv, UE nu se bazează atât de mult pe vicepreședintele pentru Afaceri Externe pentru a obține rezultate, ci pe șefa acestuia, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.
Un diplomat al UE este de acord.
„SEAE (n.red serviciul diplomatic al UE) are nevoie de mai mulți bani, de oameni mai buni și de un vicepreședinte mai bun”, a declarat persoana sub anonimat.
Totuși, mai mulți oameni politici din țările membre mici găsesc valoros postul în cauză. Țările baltice, în frunte cu Estonia, vor să aibă un cuvânt de spus în ceea ce privește politica externă a Uniunii Europene, îndeosebi o poziție mai fermă în ceea ce privește viitoarele relații cu Rusia. Alții, aflați pe punctul de a-și încheia cariera politică internă, încearcă să rămână în „lumina reflectoarelor” prin trecerea la mecanismele UE.
În cadrul unei conferințe ținute la Florența la începutul acestei luni, Josep Borrell a evitat cu diplomație întrebările referitoare la persoana pe care o consideră potrivită pentru a-i lua locul, afirmând că nu este de competența sa să-și aleagă succesorul.
Având în vedere că Borrell urmează să demisioneze în timpul remanierii posturilor de conducere în urma alegerilor europene, mai mulți foști șefi de guvern au pus ochii pe acest post.
Dacă postul va fi ocupat de unul dintre ei, va fi pentru prima dată, de la crearea funcției, în 2009, când aceasta va fi îndeplinită de un fost șef de guvern. De altfel, o mare deosebire față de anii trecuți este că această responsabilitate a fost încredințată întotdeauna unor țări mari (Marea Britanie, Italia și Spania). Faptul că, în cazul de față, aceasta ar putea reveni unei țări mai mici este privit ca o evoluție pozitivă de mulți diplomați, întrucât statele mari au, de regulă, și agende mai mari.
În sistemul UE, cea mai de seamă funcție de conducere este cea de președinte al Comisiei Europene și, întrucât se preconizează ca Partidul Popular European va fi cel mai numeros grup după alegeri, acesta va obține acest post. Socialiștii, care fac parte din actuala coaliție și care au șanse să ajungă pe locul al doilea, vor desemna un președinte al Consiliului. Renew, celălalt partid al actualei coaliții, este de așteptat să preia funcția de vicepreședinte al Parlamentului European.
Iată câteva dintre numele vehiculate:
Kaja Kallas
Numele prim-ministrului estonian este cel mai vehiculat la Bruxelles când vine vorba de acest post. Trei oficiali francezi care știu de discuțiile privind viitorul vicepreședinte au confirmat pentru sursa citată că biroul președintelui Emmanuel Macron a pus ochii pe Kallas pentru a-i succeda lui Borrell. Totuși, ei au precizat și că liderul de la Palatul Elysee își păstrează opțiunile deschise.
„Între Macron și Kallas există o bună înțelegere, ea este foarte apreciată și au puncte de vedere similare”, a declarat un consilier de la Renew. Președintele francez a susținut activ propunerea lui Kallas de a crea un fond pentru industria de apărare.
„Ea este văzută în mod clar ca o personalitate puternică a grupului Renew. Ea este o voce puternică care are o influență dincolo de țara sa", a mai adăugat el.
Un oficial de rang înalt din Europa de Est a dezvăluit, sub protecția anonimatului, că există o confirmare din partea omologilor estonieni cu privire la faptul că Macron o preferă pe Kallas. „Au spus că Macron a dat acordul la începutul acestui an”, a mărturisit oficialul.
Premierul Estoniei a luat parte, în februarie, la conferința ținută la Paris de Emmanuel Macron privind ajutorul pentru Ucraina, iar în mai a vizitat din nou Parisul, de această dată pentru a purta discuții cu președintele francez. În timpul celei mai recente vizite, ea a calificat discursul lui Macron privind viitorul Europei drept „foarte, foarte bun”.
Există, totuși, îngrijorarea că premierul estonian se va concentra prea mult asupra Rusiei și nu va acorda atenție celorlalte părți ale lumii.
„Înțeleg logica de a da un post de conducere unui est-european”, a spus un diplomat din sudul Europei, dar „avem nevoie de cineva care să vorbească și despre Africa, sau America de Sud, și nu doar despre Rusia.”
Alexander De Croo
Prim-ministrul belgian, care s-a aflat în fruntea unei coaliții diverse formate din șapte partide, are puține șanse de a rămâne în funcție după alegerile care vor avea loc în Belgia la 9 iunie. El a reușit să se bucure de o bunăvoință din partea omologilor săi din cadrul Consiliului European și și-a consolidat imaginea pe plan internațional în timpul președinției belgiene a Consiliului UE. El i-a vizitat atât pe președintele Chinei, Xi Jinping, cât și pe președintele SUA, Joe Biden.
Însă este departe de a fi pe primul loc. În primul rând, va fi greu pentru Belgia să îl nominalizeze pentru funcția de comisar european, ținând cont de faptul că este de așteptat ca partidul său să piardă alegerile. Recenta experiență a Europei cu un liberal belgian, actualul președinte al Consiliului European, Charles Michel, nu a fost extraordinară, iar în Est există sentimentul conform căruia Beneluxul a avut parte de o parte echitabilă de funcții importante în trecut.
Sophie Wilmes
Numele lui Wilmes, fost premier și ministru de Externe al Belgiei, a început să fie pomenit în legătură cu funcția de vicepreședinte al Comisiei Europene.
În 2022, Wilmes a renunțat la funcția publică pentru a avea grijă de soțul ei bolnav. Ea candidează la alegerile europene, în fruntea listei partidului Mouvement Reformateur. Cu toate acestea, ea se concentrează în principal pe politica belgiană, iar oficialii locali se așteaptă ca ea să profite de scena europeană pentru a reveni pe scena internă, putând chiar să redevină prim-ministru. Relațiile apropiate pe care le-a avut în trecut cu Michel ar putea fi un punct slab în încercarea de a obține o funcție de conducere la Bruxelles.
Xavier Bettel
O mare parte din îngrijorările exprimate în legătură cu aspiranții belgieni se aplică și în cazul lui Bettel, actualul ministru de Externe al Luxemburgului. Jean-Claude Juncker, un predecesor al lui Bettel în funcția de prim-ministru al Luxemburgului, a fost președinte al Comisiei Europene până în 2019. La fel ca în cazul lui De Croo, există și alte persoane din țara sa care aspiră la postul de comisar.
Însă, diplomații și oficialii europeni se tem că Bettel nu este cea mai „diplomată” persoană pentru această funcție, întrucât are tendința de a ieși din tipar.
„Pare un tip grozav cu care să ieși la o bere, dar mă îndoiesc că mulți din jurul mesei i-ar încredința afacerile externe”, a spus un diplomat european de rang înalt.
Radek Sikorski
Se crede că ministrul polonez de Externe ar fi interesat de un post de conducere în UE. De asemenea, Sikorski ar fi deschis și la alte posturi, cum ar fi cel de vicepreședinte al Comisiei Europene.
Un mare obstacol stă însă în calea experimentatului politician polonez: El provine din grupul PPE, nu din grupul Renew, ceea ce înseamnă că este puțin probabil să obțină postul din domeniul politicii externe dacă von der Leyen sau un alt politician PPE preia conducerea Comisiei.
Micheal Martin
În competiția acerbă se află și Micheal Martin. Partidul său, Fianna Fáil, face parte din grupul Renew Europe, iar formațiunea, care face parte din guvernul de coaliție de la Dublin, este prima care are dreptul de a numi următorul comisar irlandez.
Aflat în fruntea partidului său din 2011 și în contextul în care în Irlanda se anunță alegeri generale, Martin ar putea avea în vedere o mutare la Bruxelles, deși neutralitatea Irlandei și lipsa de sprijin militar pentru Ucraina ar putea fi în defavoarea sa.
Se încarcă comentariile...
