Cel mai bun și cel mai rău scenariu pentru Macron după alegerile legislative din Franța, potrivit experților francezi

Rezultatele celui de-al doilea tur al alegerilor legislative din Franța vor avea în mod cert un impact considerabil asupra capacității actualului președinte de a influența deciziile în materie de politică și apărare, apreciază ofițeri în retragere și analiști francezi.

Emmanuel Macron e cotat cu șansa a doua în al doilea tur al alegerilor legislative FOTO EPA-EFE

Scrutinul de mare miză riscă să-i diminueze apreciabil rolul în calitate de figură activă și influentă în afacerile europene și mondiale, precum și ca unul dintre principalii susținători ai Ucrainei în războiul acesteia împotriva Rusiei, spun aceștia, citați de Associated Press.

După ce blocul președintelui centrist a terminat pe al treilea loc, la mare distanță de extrema dreaptă, în primul tur al alegerilor legislative, în urmă cu o săptămână, este aproape o certitudine că în turul decisiv Macron însuși nu poate ieși întărit.

Cu mulți dintre candidații săi deja ieșiți din cursă, tabăra lui Macron nu-și poate asigura majoritatea absolută care i-a oferit un amplu spațiu de manevră în primul său mandat. Totodată, probabil că va obține mult sub cele 245 de locuri pe care le-a câștigat după realegerea sa în 2022. Deși fără o majoritate clară în Adunarea Națională, pe care Macron dizolvat-o pe 9 iunie - declanșând alegerile surpriză după ce extrema dreaptă a provocat o înfrângere usturătoare alianței sale în alegerile pentru Parlamentul European - grupul său centrist a avut totuși cel mai mare număr de mandate.

În aceste împrejurări, se profilează două scenarii în urma votului din această duminică.

În primul scenariu, Franța s-ar putea alege cu un parlament fragmentat și un prim-ministru prea slab pentru a avea capacitatea de a submina în mod serios rolul garantat constituțional al lui Macron de șef al forțelor armate și, în general, incapabil sau nedornic de a-i contesta în mod major puterile în materie de apărare și politică externă.

Pe de altă parte, chiar și în acest scenariu optimist pentru Macron, Franța ar risca să se întoarcă în mai mare măsură spre sine, concentrându-se mai mult pe politica sa internă polarizată și instabilă în defavoarea poziției și activităților sale militare în lume.

Într-un al doilea scenariu, cel mai pesimist și sumbru pentru Macron, extrema dreaptă obține o victorie istorică, plasându-l pe liderul extremei drepte Jordan Bardella în funcția de prim-ministru, într-o coabitare inconfortabilă și posibil conflictuală în care cei doi vor împărți puterea.

Atât Le Pen, cât și Bardella au transmis limpede mesajul că, odată ajunși la guvernare, vor încerca să îl țină în frâu pe Macron și să aibă un cuvânt de spus în deciziile viitoare privind apărarea, afacerile europene și externe.

Constituția franceză oferă doar răspunsuri limitate în ceea ce privește maniera în care s-ar putea desfășura diferite scenarii. În mare parte, aceasta ar putea depinde de personalitățile celor implicați și de capacitatea lor de a face compromisuri, spun analiștii francezi.

Liniile roșii” ale lui Bardella

Deși, potrivit constituției franceze, președintele este comandantul șef, prevede și faptul premierul „este responsabil pentru apărarea națională”.

În timpul campaniei, Bardella a prezentat ceea ce a spus că ar fi „liniile mele roșii” în ceea ce privește Ucraina, în cazul în care va împărți guvernarea cu Macron: se vor opri livrările franceze de armament cu rază lungă de acțiune pe care Ucraina l-ar putea folosi pentru a lovi ținte în Rusia și este exclusă trimiterea de trupe, un scenariu pe care Macron l-a prezentat anul acesta.

Bardella a mai spus că nu vrea ca Franța, o țară cu arme nucleare, să fie atrasă într-o confruntare directă cu Rusia, de asemenea o putere nucleară. 

Cine ar avea ultimul cuvânt în potențiale dispute privind armele cu rază lungă de acțiune pentru Kiev este „de fapt destul de complicat", explică François Heisbourg, un analist francez pe probleme de apărare și securitate la Institutul Internațional pentru Studii Strategice.

„Președintele ar putea probabil să facă asta dacă dorește, însă prim-ministrul ar putea, de asemenea, să declare că îl poate împiedica pe președinte să o facă. Se poate ajunge la un impas”, spune el.

„Dacă nu cad de acord, se pot de fapt împiedica reciproc să facă orice”, a adăugat el.

„Nimeni nu a încercat până acum să pună la încercări aceste puteri până la ultima lor limită. Este un teritoriu complet neexplorat", concluzionează Heisbourg.

Contre între Le Pen și Macron 

În ceea ce privește afacerile militare, Le Pen a tras deja un foc de avertisment, numind rolul lui Macron de comandant suprem „un titlu onorific pentru președinte, deoarece premierul este cel care ține baierele pungii". Macron a replicat: „Ce aroganță!"

Viceamiralul Michel Olhagaray, fost șef al Centrului de studii militare superioare din Franța, este îngrijorat în privința a ceea ce descrie drept limită constituțională neclară cu privire la responsabilitățile militare, cu riscul de a produce efecte în cascadă în rândul forțelor armate.

O eventuală împărțire conflictuală a puterii ar putea fi „ceva extrem de dureros pentru corpurile de armată, să știe de cine vor asculta. Foarte dureros, foarte greu”, spune el.

„În orice caz, președintele republicii nu mai poate avea inițiative personale, cum ar fi lansarea unei operațiuni (militare) etc., pentru că asta ar presupune o înțelegere cu premierul”.

Cum armata franceză operează pe tot globul, cu forțe desfășurate pe flancul estic al NATO, în Africa, Orientul Mijlociu și în alte părți, schimbări ale posturii sale pe fondul unei coabitări vor fi cu siguranță analizate de rețeaua aliaților și partenerilor internaționali ai Franței.

„Toți vor întreba: „Dar ce se întâmplă? Cum va evolua asta? Ce va fi cu Franța? Își va respecta Franța angajamentele?””, observă Olhagaray.

Pe de altă parte, analiștii apreciază că forțele nucleare ale Franței nu ar trebui să fie afectate. Președintele deține codurile nucleare, nu în ultimul rând prin faptul că veghează ca arsenalul să rămână un factor credibil de descurajare, asigurându-se că potențialii inamici înțeleg că orice decizie de a lansa o lovitură nu este luată de un comitet oarecare.

Franța se întoarce spre sine

În cazul în care, în urma votului de duminică, niciun bloc nu obține o majoritate clară, legislatorii ar putea fi nevoiți să apeleze la o soluție netradițională pentru Franța: să formeze un guvern de coaliție. Deoarece prim-ministrul din fruntea acesteia va avea nevoie de un consens larg în parlament pentru a preveni căderea guvernului, este mai probabil ca el să fie un partener junior slăbit în partajarea puterii cu Macron.

„Președintele ar avea mult mai mult control", spune generalul în retragere Dominique Trinquand, un fost șef al misiunii militare a Franței la Națiunile Unite.

Într-un guvern de coaliție, obținerea unui consens cu privire la chestiuni dificile de politică externă - cum ar fi o sporire semnificativă a ajutorului acordat Ucrainei - ar putea dura mult, în timp ce chestiunile învrăjbitoare ar putea fi puse pe planul secund.

„Spațiul de manevră ar fi redus”, apreciază Frédéric Charillon, profesor de științe politice la Universitatea Paris Cité.

„În Franța, suntem obișnuiți cu precădere cu genul de sistem prezidențial monarhic în politica externă, în cate președintele spune: Voi face asta, voi face cealaltă”.

În schimb, într-un potențial aranjament în care puterea ar fi împărțită cu nou prim-ministru, un scenariu care se profilează pentru Macron, lucrurile „nu pot funcționa așa", spune el.