Bătălia pentru Donbas. Fred Kaplan: Poate Rusia să câştige războiul?
0
După ce a eşuat în capturarea Kievului, Putin s-a reorientat pe ocuparea în întregime a bazinului Donbas, controlat parţial, încă din 2014, de către forţele separatiste proruse.
După mai bine de două săptămâni de regrupare în Ucraina, armata rusă şi-a lansat a doua fază a ofensivei cu atacuri coordonate cu artilerie şi rachete în aproape întreaga ţară, de la Liov la Harkov şi de la Kiev la Mîkolaiv.
„Se poate spune acum că trupele ruse au început bătălia pentru Donbas, pentru care se pregăteau de mult timp”, a declarat, luni seara, preşedintele Volodimir Zelenski.
„O fază activă a ofensivei ruse a început aproape de-a lungul întregii linii de front” între Harkov şi Mariupol, a precizat Şeful Consiliului Naţional de Securitate şi Apărare al Ucrainei, Oleksii Danilov.
Marţi, ministrul rus de Externe a confirmat lansarea celei de-a doua faze a „campaniei militare” din Ucraina, centrată pe ocuparea „completă” - „eliberare”, în versiunea Moscovei - a regiunilor Doneţk şi Luhansk, care formează împreună bazinul carbonifer Donbas.
Statul Major al Armatei Ruse a anunţat ţintirea a „60 de instalaţii militare”, între care trei centre de comandă şi două depozite de rachete Tocika-U.
„Mi se pare că va fi un moment important al acestei operaţiuni speciale”, a spus Lavrov.
Potrivit unui oficial de la Pentagon, armata rusă dispune de 76 de grupuri tactice de batalion în estul Ucrainei, dintre care 11 au fost desfăşurate în ultimele zile. În plus, alte 22 de grupuri tactice de batalion ar fi pregătite pentru situaţii de completare sau suplimentare a efectivelor.
În opinia consilierului prezidenţial Oleksii Arestovici, cea de-a doua fază a ofensivei militare a Rusiei se desfăşoară „extrem de prudent”, cu detectarea unor „puncte sensibile” în apărarea ucraineană.
În Doneţk, ruşii atacă pe axa Mariinka-Oceretîne-Avdiivka, iar, în Luhank, încearcă să avanseze spre Rubijne şi Popasna. Oraşul Kreminna, din Luhansk, a căzut luni. Şi totuşi, Arestovici dă asigurări că „bătălia nu va fi în favoarea Rusiei”.
Oarecum surprinzător, ruşii au lansat ofensiva din Donbas înainte de a ocupa în totalitate oraşul Mariupol, unde circa 800 de militari ucrainenii rezistă în faţa unui inamic mult superior numeric. Douăsprezece grupuri tactice de batalion ale Rusiei sunt prinse în luptele de stradă din Mariupol, unde planează în continuare incertitudinea asupra deznodământului.
Ucraina cere arme
În timp ce promite să reziste, Ucraina solicită arme de la susţinătorii săi occidentali. Cinci transporturi de armament au sosit în ultimele cinci zile, dar Ucraina îşi doreşte un ajutor mai consistent, cerând în special arme sovietice cu care soldaţii săi sunt obişnuiţi şi arme moderne care oferă mai multă precizie în doborârea rachetelor şi avioanelor de luptă.
Potrivit Pentagonului, soldaţi desfăşuraţi pe flancul estic al NATO vor începe să antreneze militari ucraineni în manevrarea tunurilor M777 Howitzer, piese de artilerie de ultimă generaţie pe care Statele Unite au decis să le predea pentru prima dată armatei ucrainene.
Alte arme, inclusiv rachete antinavă de fabricaţie britanică, tancuri din ţări est-europene şi vehicule blindate din Australia sunt pregătite pentru a fi transportate de urgenţă în Ucraina. Olanda tocmai a anunţat că a livrat echipament greu pentru susţinerea Ucrainei, inclusiv vehicule blindate. În plus, un oficial slovac a confirmat pentru portalul Politico că Bratislava discută cu Kievul pentru a-i furniza până la 16 obuziere autopropulsate Zuzana de 155 mm, care au o rază de acţiune de aproximativ 30 de kilometri. Slovacia a furnizat deja Ucrainei un sistem de apărare antiaeriană S-300.
Fred Kaplan: Poate Rusia să câştige războiul din Ucraina?
Armata lui Putin a pierdut în prima fază a invaziei sale din Ucraina şi s-ar putea să aibă aceeaşi soartă şi în cea de-a doua fază, estimează renumitul jurnalist american Fred M. Kaplan, specializat în chestiuni militare.
În contextul în care războiul din Ucraina intră în a doua fază, probabil decisivă, marea întrebare este dacă armata rusă va fi la fel de slabă ca în prima fază. Obţinerea controlului asupra bazinului Donbas, format din regiunile administrative Doneţk şi Luhansk, ar trebui să fie un obiectiv mai facil de îndeplinit pentru Vladimir Putin şi generalii săi, spre deosebire de primul obiectiv, care consta în preluarea controlului asupra întregii ţării şi înlăturarea de la putere a preşedintelui Volodimir Zelenski. Mulţi au crezut că ruşii ar fi capabili să realizeze acest obiectiv în câteva săptămâni, dacă nu în câteva zile. Nu a fost cazul, scrie Kaplan pe site-ul revistei „Slate”.
Moralul, mai important decât puterea de foc
Ba dimpotrivă, invazia rusă s-a împotmolit încă de la început. Motivul: soldaţii ucraineni, ajutaţi cu arme de occidentali, s-au apărat mai feroce şi mai inteligent decât se aşteptau mulţi, în timp ce soldaţii ruşi s-au dovedit a fi destul de incompetenţi pentru un război ofensiv, aspect deloc surprinzător. La fel ca armata sovietică, armata rusă nu s-a arătat a fi capabilă să gestioneze linii lungi de aprovizionare, rămânând fără carburanţi pentru tancuri şi cu soldaţii flămânzi şi puşi pe jefuit.
Armata rusă a avut întotdeauna o structură de comandă de sus în jos, care îi împiedică pe ofiţerii aflaţi în subordine să îşi asume iniţiative (motivul cel mai plauzibil pentru pierderea a unui număr mare de generali). În plus, ea nu a mai fost implicată în operaţiuni care să se ridice la nivelul celor necesare în Ucraina, operaţiuni care implică o coordonare simultană terestră, aeriană şi navală pe trei direcţii: est, sud, nord.
Ucrainenii, care luptă pentru a-şi salva ţara, sunt mai puternici decât soldaţii ruşi, care invadează un teritoriu străin fără să ştie pentru ce anume se bat cu adevărat.
În plus, Occidentul le-a furnizat ucrainenilor materiale foarte bune. Rachetele antitanc, uşoare şi portabile, au fost foarte eficiente împotriva blindatelor şi elicopterelor militare ruseşti. Aproape în timp real, americanii au transmis comandamentului ucrainean informaţii privind amplasarea şi vulnerabilităţile liniilor de aprovizionare ale Rusiei.
Deşi Rusia a intrat în război cu un avantaj considerabil în privinţa puterii de foc, totuşi combativitatea ucrainenilor, combinată cu folosirea excelentă a informaţiilor şi a armelor ideale pentru tactici ambuscadă l-au făcut inutil.
Aşa cum spunea Napoleon Bonaparte: „la război, moralul faţă de material valorează în raport de trei la unu”.
Dosarul Donbas
Trupele ruse au fost nevoite să se retragă jurul Kievului şi să se regrupeze în Donbas, alături de separatiştii pro-ruşi, care luptă deja de opt ani împotriva Ucrainei cu sprijinul Moscovei. În timp ce se regrupa, armata rusă punea accent pe singurul element care-i asigura superioritatea faţă de armata ucraineană, şi anume ţintirea de la distanţă a oraşelor ucrainene, pentru a teroriza civilii şi a obliga armata atacată să-şi disperseze trupele.
Oare ofiţerii ruşi sunt capabili să înveţe din eşecurile de până acum şi să pună în aplicare noi tactici? Oare trupele ruse care au bătut în retragere sunt cu adevărat capabile să se regrupeze în mod coerent? Comandamentul militar al Rusiei apelează acum la rezervişti pentru a-şi întări rândurile. Dar oare aceşti „soldaţi” foarte puţin pregătiţi, sau chiar deloc, pot fi într-adevăr integraţi în unităţile active? Există un singur răspuns la aceste trei întrebări: poate, dar este puţin probabil.
John Pike, directorul centrului de cercetare şi consultanţă GlobalSecurity.org, consideră că rezerviştii ruşi sunt „prea slabi sau prea inapţi pentru a face diferenţa în Donbas”. În plus, soldaţii aduşi recent în Donbas sunt obosiţi şi demoralizaţi. Toate aceste elemente arată că ruşii sunt departe de a beneficia de raportul invocat de Napoleon ca fiind esenţial pentru obţinerea victoriei într-un război.
Şi Ucraina se confruntă cu probleme. Armata sa a suferit, de asemenea, pierderi. În plus, armele şi muniţia oferite de occidentali încep să se epuizeze. Ştim puţine de lucruri despre livrările recente sau în curs (tancuri, drone, rachetele antitanc şi antiaeriene) şi nu ştim cât de repede ar putea fi transportate spre est, pe o distanţă de peste 1.000 de kilometri. De altfel, atacurile asupra căilor de aprovizionare nu pot fi excluse.
Ce ar putea urma?
În timp ce luptele pentru Kiev şi Harkov au captat atenţia în prima fază a invaziei, luptele din Donbas, izbucnite cu mult înainte de lansarea aşa-zisei „operaţiuni militare speciale”, s-au aflat în plan secund. Diferenţa: de-acum soldaţii ruşi luptă în mod deschis alături de separatiştii proruşi. Şi totuşi, în mod surprinzător, liniile lor abia se mişcă.
Dacă ruşii au avansat cât de cât în Doneţk, în schimb sunt blocaţi în Luhansk în faţa rezistenţei ucrainene. O altă problemă: dacă mulţi ucraineni din est aveau simpatii faţă de Rusia înainte de invazie, acum, după ce şi-au văzut casele distruse şi vecinii ucişi, sunt ostili ei, o altă lovitură pentru moralul trupelor ruse.
Nimeni nu poate prezice ce se va întâmpla de-acum încolo. S-ar putea ajunge la un război teribil de uzură. Dar, cu cât va dura mai mult, cu atât ar însemna o înfrângere pentru Putin. Ori liderul de la Kremlin şi-ar dori să obţină un oarecare succes pe plan militar până la data de 9 mai, când ruşii sărbătoresc anual victoria împotriva Germaniei naziste în cel de-al Doilea Război Mondial.
Cucerirea Ucrainei („denazificarea”, aşa cum susţine Kremlinul) până la această dată ar fi un triumf simbolic pentru Putin. Însă, având în vedere situaţia de pe front, pare puţin probabil ca armata rusă să ocupe până atunci măcar Donbasul, care oricum ar însemna un succes modest, conchide Fred Kaplan.
Se încarcă comentariile...
