Bătălia aeriană care ar putea decide soarta războiului dintre Rusia și Ucraina
0Lupta pentru supremație aeriană pe frontul ruso-ucrainean nu mai seamănă deloc cu scenele clasice ale confruntărilor dintre avioane de vânătoare și bombardiere. În prezent, bătălia se poartă cu roiuri de drone zburând la joasă altitudine, într-un spațiu denumit de analiști „litoralul aerian” – adică acel strat intermediar între sol și altitudinile la care operează aviația militară convențională.

Probabil cea mai importantă evoluție în domeniul tehnologiei și tacticii militare pe care am observat-o în timpul invaziei Rusiei în Ucraina este lupta pentru superioritatea aeriană deasupra câmpului de luptă, folosind un număr și o varietate din ce în ce mai mare de drone. În Ucraina, rezultatul acestei lupte ar putea determina nu doar traiectoria bătăliilor individuale, ci și ar putea contribui la deciderea rezultatului întregului conflict. Și, dincolo de războiul actual, noile capacități de luptă centrate pe drone dezvoltate de Ucraina și Rusia au făcut ca vechile doctrine occidentale privind superioritatea aeriană să devină în mare parte depășite, scrie într-o amplă analiza publicația americană Foreign Policy.
Mii de drone operează acum în așa-numitul spațiu aerian litoral – termenul tehnic pentru spațiul aerian dintre forțele terestre și avioanele tradiționale care zboară la o altitudine de câteva mii de metri. Spre deosebire de luptele tradiționale pentru superioritatea aeriană purtate la înălțime, unde operează de obicei avioanele de vânătoare și bombardierele, spațiul aerian litoral reprezintă un domeniu diferit. Aici, drone comerciale mici, sisteme de vizualizare la persoana întâi și apărare anti-drone – de la focuri de mitralieră la bruiaj electronic și drone interceptor – duc o luptă constantă și acerbă pentru supremație.
De aici, de la nivelul acestor mici aparate zburătoare, se decide nu doar soarta unor bătălii punctuale, ci – tot mai clar – traiectoria întregului război. Iar miza nu este doar pentru Ucraina sau Rusia, ci pentru întreaga doctrină militară occidentală care, de zeci de ani, se bazează pe superioritatea aeriană clasică, scrie într-o amplă analiza publicația americană Foreign Policy.
Ucraina a fost pionier, dar Rusia recuperează
La începutul războiului, Ucraina a surprins printr-un avans net în utilizarea dronelor. Din lipsă de muniție clasică și sprijin militar venit cu întârziere, Kievul a fost forțat să inoveze. În 2024, armata ucraineană a creat o nouă structură militară – Forțele Sistemelor Neînarmate, o ramură distinctă care a integrat eforturile dispersate ale unor grupuri independente de operatori de drone.
Acest salt organizațional a permis Ucrainei să implementeze un sistem complex de apărare în adâncime, bazat pe observare și lovire cu drone, combinate cu fortificații, artilerie și mine. Datorită acestui sistem, în toamna lui 2024, forțele ruse au suferit pierderi grele în sudul Donbasului. Se estimează că, în acea perioadă, dronele au fost responsabile pentru 80% dintre victimele rusești de pe linia frontului.
Însă, așa cum arată orice conflict modern, avantajul tehnologic e trecător.
Rubicon: Răspunsul organizat al Rusiei
În vara lui 2024, Rusia a înființat Centrul Rubicon pentru Tehnologii Avansate Neînarmate – o unitate care a început să răspundă sistematic la avantajul ucrainean în domeniul dronelor. Nu este vorba doar despre o capacitate industrială crescută, ci și despre o schimbare profundă de tactică și strategie.
Rubicon a introdus drone controlate prin fibră optică – aparate conectate la stații de control prin fire subțiri, de kilometri întregi, care nu pot fi bruiate electronic. Deși mai lente, aceste drone sunt stabile și greu de doborât. Mai mult, Rusia a început să lovească sistematic infrastructura ucraineană de drone: operatori, puncte de lansare, rute de aprovizionare.
Rezultatul? Un echilibru fragil, cu riscul ca Ucraina să piardă controlul asupra litoralului aerian – adică exact acea zonă care îi permite să supravegheze, să lovească în adâncime și să-și manevreze trupele fără a fi permanent sub amenințarea atacurilor.
Dronele devin masă de manevră
În acest nou peisaj, Ucraina reacționează. Sub comanda maiorului Robert Brovdi, noile Forțe Neînarmate implementează un plan de reformă pe 100 de zile. Obiectivul: integrarea tuturor componentelor – război electronic, interceptori de drone, radar mobil, minare la distanță – într-un sistem coerent care să funcționeze în timp real, pe toată linia frontului.
Programul Drone Line, o inițiativă menită să creeze „zone de moarte” la 10–15 kilometri în spatele liniilor rusești, este deja în desfășurare. Printre unitățile de elită implicate se numără regimentele K-2, Achilles, Rarog, Birds of Madyar și Phoenix – fiecare cu experiență dovedită în lupta cu drone.
Ucraina folosește din nou drona neagră de atac pentru o incursiune adâncă pe teritoriul Rusiei
Una dintre dronele de atac cu reacție ale Ucrainei, cu profil radar redus, a fost observată din nou deasupra liniei frontului, într-un nou episod al războiului de amploare declanșat de Rusia în urmă cu 42 de luni. Potrivit unui videoclip apărut recent pe rețelele de socializare, ar fi doar a doua apariție publică documentată a acestui tip de dronă, relatează Euromaidan Press.

Vehiculul aerian fără pilot, de culoare neagră și cu design distinct, se remarcă față de majoritatea dronelor de atac ucrainene cu rază lungă de acțiune, care dispun de aripi drepte, fuzelaj separat și propulsie cu elice. În schimb, această dronă are formă de aripă zburătoare — fără fuzelaj distinct — și este propulsată de un motor cu reacție, posibil un model american SW140B, cu un cost estimat de aproximativ 2.000 de dolari.
Forma sa aerodinamică, lipsită de unghiuri reflectorizante pronunțate, are potențialul de a dispersa undele radar, ceea ce ar putea permite dronei să pătrundă nedetectată prin sistemele dense de apărare aeriană rusești.
Deși autoritățile ucrainene nu au oferit detalii oficiale privind acest tip de dronă — nici măcar denumirea ei — un aparat de acest fel care s-a prăbușit pe teritoriul rus în iunie 2024 avea aproximativ 3 metri în lungime. Dacă dispune de o capacitate de combustibil similară cu cea a dronelor de atac rusești Shahed, ar putea avea o autonomie de câteva sute de kilometri.
O dronă similară, dar de dimensiuni mai mari, tot cu design stealth de tip „aripă zburătoare”, a fost văzută ocazional pe rețelele sociale din 2023 încoace. Modelul mai mare se diferențiază printr-un singur stabilizator vertical, față de cele două ale modelului mai mic, și utilizează un motor german JetCat P400-PRO, al cărui cost este estimat la circa 14.000 de dolari.
Ambele tipuri de drone par să existe în număr limitat, cel mai probabil din cauza costurilor și complexității tehnologice. Drona principală de atac utilizată de Forțele pentru Sisteme Fără Pilot ale Ucrainei (USF) rămâne An-196, cu aripi drepte și propulsie cu elice. Aceasta este produsă în serie de compania Ukroboronprom, iar Germania a finanțat recent achiziția a 500 de unități printr-un pachet în valoare de 100 de milioane de dolari.
Raritatea dronelor stealth sugerează că acestea sunt rezervate pentru misiuni cu risc ridicat, în care este necesară penetrarea unor sisteme de apărare aeriană complexe.
Dar timpul nu este de partea Kievului. Rusia aplică o strategie meticuloasă de erodare – iar dacă reușește să câștige controlul asupra acestui nou front invizibil, atunci Ucraina riscă să piardă inițiativa și chiar să vadă cum linia frontului începe să cedeze în cascadă.
Revoluția „masei precise” – un nou tip de război
Dincolo de bătăliile zilnice, ceea ce se întâmplă în Ucraina anunță o schimbare radicală în arta războiului. Departe de operațiunile chirurgic precise promovate de Occident în ultimele decenii, aici vedem o nouă doctrină: precizie în masă. E vorba de folosirea unor platforme ieftine, sacrificabile, dar în număr suficient de mare încât să aibă un efect devastator.
Această „abundență letală” – cum o numesc unii analiști – schimbă complet regulile economiei militare. Sute, poate mii de drone „suficient de bune” pot atinge ținte valoroase la costuri minime. Mijloacele tradiționale de apărare, cum sunt avioanele de vânătoare sau radarele performante, devin ineficiente în fața roiurilor de quadcoptere greu de detectat și imposibil de interceptat economic.

În esență, se poartă două războaie diferite, în același spațiu: unul la altitudini mari, cu avioane scumpe și rachete sofisticate, altul la nivelul solului, cu drone comerciale transformate în arme. Iar supremația în aer, în sensul clasic, nu mai garantează controlul asupra câmpului de luptă.
Pentru Ucraina, miza este existențială: fără supremație în litoralul aerian, apărarea devine din ce în ce mai greu de susținut. Pentru Occident, însă, lecția este chiar mai adâncă: asistăm la nașterea unui nou tip de război, în care tehnologia, organizarea și capacitatea de a te adapta rapid contează mai mult decât dotarea convențională.
Și cum dronele devin principala armă a războiului modern, viitorul superiorității aeriene nu se mai află în carlinga unui pilot, ci în algoritmul unui sistem autonom, dirijat de la distanță, dintr-un container ascuns în spatele frontului, concluzionează FP.