ANALIZĂ Uniunea Europeană are nevoie de un răspuns mult mai inteligent la criza din Catalonia

În momentul în care criza declanşată de referendumul pentru independenţă a Cataloniei intră într-o nouă fază, concentrată pe alegerile din 21 decembrie, Uniunea Europeană trebuie să-şi reexamineze strategia de a nu se implica în rezolvarea acestui impas politic, scrie Richard Youngs, asociat la Carnegie Europe, pentru Politico.

„Bruxelles-ul şi guvernele naţionale europene au procedat corect atunci când s-au opus fără echivoc deciziei unilaterale a autorităţilor catalane de a se desprinde de Spania, însă acest răspuns trebuie să reprezinte doar un element dintr-o strategie mult mai largă a Uniunii Europene, şi nu întregul răspuns al acesteia”, scrie jurnalistul britanic.

În opinia acestuia, UE a susţinut poziţia premierului spaniol Mariano Rajoy chiar şi atunci când unele din tacticile sale extreme - deşi justificate constituţional, au fost lipsite de viziune politică. Această decizie a fost o decizie corectă, însă UE şi-a oferit susţinerea într-un mod atât de necondiţionat încât i-a permis lui Rajoy să considere această susţinere drept un cec în alb pentru un răspuns dur împotriva Cataloniei.

Bruxelles-ul a acceptat cu supunere insistenţa autorităţilor de la Madrid cum că nu are niciun drept să acţioneze ca un mediator, şi în plus, s-a abţinut în a critica deciziile premierului spaniol, chiar şi atunci când era clar că urmarea strategiei lipsită de creativitate de a „restaura domnia legii” de către acesta irosea nenumărate oportunităţi de rezolvare a tensiunilor.

Deşi în ultimele zile Madridul pare a fi obţinut un avantaj important împotriva facţiunilor secesioniste catalane, ce în acest moment se află într-un proces de auto-distrugere, autorităţile centrale pot încă eşua în obţinerea unei victorii clare. indiferent de rezultatul alegerilor din decembrie, acţiunile Madridului pot în continuare intensifica ostilitatea şi frustrările din regiune, şi prelungi acest conflict pentru încă mulţi ani.

Pentru autorul britanic, este greu de crezut cum autorităţile centrale de la Madrid nu au reuşit să ofere, în tot acest timp în care această criză a mocnit, o serie de alternative care să evite actualele evenimente. Deşi poziţia acestora de a critica dus autorităţile de la Barcelona, rămâne totuşi dezamăgitor faptul că soluţii constructive, idei originale prin care această criză să fie rezolvată nu sunt prezentate. „Dacă UE nu-şi lărgeşte strategia de rezolvarea a acestei crize politice, va fi complice în rezultatul ei final”, scrie Youngs.

„Catalonia va testa identitatea Uniunii ca proiect politic ce are la bază ideea de reconciliere. Dacă UE nu va reuşi să ajute la dezamorsarea tensiunilor din Spania, votanţii de pe tot continentul, pe bună dreptate, îşi vor pierde încrederea în retorica idealistă a blocului cu privire la importanţa faptelor dincolo de statele naţionale. Dacă aceştia nu vor vedea în UE nimic mai mult decât un apărător al guvernelor aflate la putere, nu va fi nicio surpriză atunci când se vor reorienta către partidele anti-establishment pentru a-şi face glasul auzit”, subliniază autorul britanic miza europeană a acestei crize.

În opinia lui Youngs, Bruxelles-ul are un rol de jucat în această criză, chiar dacă nu unul de mediator formal. „Trebuie să exercite presiune asupra guvernului lui Rajoy pentru a accepta implicarea Europei în găsirea unei soluţii eficiente acestei crize, lucru ce va necesita creativitate şi compromis, nu doar din partea Cataloniei dar şi a Madridului”.

Miezul rezolvării acestei crize politice va consta în găsirea unui fel de aranjament pentru Catalonia ce, deşi nu-i va permite să-şi proclame independenţa, îi oferă totuşi mai multă autonomie decât actualele modele de federalism. Iar Uniunea Europeană, ce se mândreşte cu valorile sale de suveranitate comună şi con-federalism, sigur poate găsi soluţii originale acestei  crize.

„Una dintre soluţii ar putea fi ca UE să-i confere Cataloniei un statut nou - teritoriu membru autonom, de exemplu - şi să-i ofere o parte dintre drepturile şi reprezentarea pe care alte state o au la Bruxelles. O astfel de strategie ar ridica statusul Cataloniei în cadrul UE, fără independenţă. În plus, ar fi un model ce s-ar putea aplica şi altor teritorii”, subliniază Richard Youngs.

O astfel de posibilitate, de upgradare a statusului european al teritoriilor ar putea stopa un posibil val secesionist pe continent. Altfel, Uniunea nu va ieşi bine din această situaţie „dacă este văzută ca fiind legată de un guvern ce blochează un compromis politic”. Nu în ultimul rând pentru faptul că Partidul Popular al lui Rajoy este unul dintre cele mai corupte din Europa, fiind cu greu susţinut de către Bruxelles drept un apărător al legalităţii.

„Criza catalană este, bineînţeles, problema Spaniei. Dar UE trebuie măcar să ajute la deblocarea negocierilor prin propunerea unor soluţii inovative ce merg dincolo de acelaşi discurs repetitiv cu privire la constituţionalitatea procesului de secesiune. Europa nu-şi poate permite să ajungă orbeşte din nou într-o nouă criză”, concluzionează Ricahrd Youngs.

Te-ar putea interesa şi:

Soţia lui Puigdemont, românca Marcela Topor, „nu ştie dacă-şi va mai vedea soţul vreodată“

Madridul se pregăteşte să ceară arestarea lui Puigdemont în Belgia