Activistul politic belarus Vitold Aşurak a murit în închisoare. Unde sunt şi ce soartă mai au liderii Opoziţiei de la Minsk

Viitold Aşurak avea 50 de ani, a fost membru al partidului de opoziţie al Frontului Popular Belarus şi coordonator al mişcării „Pentru libertate”

Activistul politic belarus Vitold Aşurak, condamnat în ianuarie la cinci ani de închisoare pentru participarea la protestele anti-guvernamentale, a decedat în penitenciar.

Circumstanţele precise ale morţii sale nu au fost imediat clare. Site-ul de ştiri Onliner şi alte publicaţii au declarat că a suferit un atac de cord într-o închisoare din estul Belarusului. Aşurak avea 50 de ani, a fost membru al partidului de opoziţie al Frontului Popular Belarus şi coordonator al mişcării „Pentru libertate”.

La un procesul în care a fost condamnat, şi care s-a desfpşurat în spatele uşilor închise în luna ianuarie, a fost găsit vinovat de încălcări grave ale ordinii publice şi violenţă împotriva poliţiei.

Intr- o reacţie la informaţiile legate de moartea activistului, lidera opozitiei belaruse, Svetlana Tihanovskaia, aflată în exil a condmant autorităţile pentru moartea lui Aşurak.

„Oamenii nu suferă doar, oamenii mor din cauza regimului din Belarus", a scris ea într-o postare pentru Twitter.

Zeci de mii de bieloruşi au protestat luni de zile anul trecut, împotriva rezultatului alegerilor prezidenţiale din august 2020 şi în urma căruia Aleksandr Lukaşenko a fost declarant învingător, pentru un al 6 lea mandat. Statele Unite si Uniunea Europeana nu au recunoscut rezultatul scutinului. Opozitia si Ţihanovskaia au cerut noi alegeri, care să se desfăşoare cu respectarea standardelor internaţionale.

Uniunea Europeană şi Statele Unite l - au pus pe Lukaşenka şi alti zeci de oficiali şi oameni de afaceri pe lista sancţiunilor, înghetînsu-le activele şi impunînd interdicţii de viză.

Ca răspuns la moartea lui Aşurak, purtătorul de cuvânt al Uniunii Europene, Peter Stano, a declarat că blocul „cere eliberarea imediată” a tuturor prizonierilor politici.

Deşi protestele au scăzut în amploare în ultimele luni, regimul Lukaşenko a amplificat represiunea asupra activiştilor civici şi jurnaliştilor independenţi. Numeroase publicaţii au fost supuse la presiuni, iar jurnaliştii sunt intimidaţi şi hărţuiţi dacă relatează despre desfăşurarea protestelor sau brutalitatea poliţiei, notează europa libera. 

În 18 mai, poliţia a percheziţionat birourile centrale şi regionale al publicaţiilor online Tut.by and Hoster.by, care au urmărit îndeaproape represiunea protestelor. Au avut lor percheziţii şi în locuinţele unor jurnalişti de la cele două publicaţii.

Bătăi, detenţie, represiune, exil – zeci de mii de oameni din Belarus au fost afectaţi de agresiunea regimului Alexandr Lukaşenko, după ce acesta s-a autodeclarat câştigător al alegerilor prezidenţiale din august 2020 şi sute de mii de oameni au ieşit în stradă, acuzându-l de fraudarea alegerilor.

Principalul său opozant, Svetlana Tihanovskaia, a declarat că a fost forţată să părăsească Belarusul şi să treacă graniţa în Lituania la o zi după alegerile din 9 august, după ameninţările împotriva ei şi a familiei sale.

Ţihanovskaia nu este, însă, singura figură a opoziţiei din Belarus care s-a confruntat cu ameninţări, închisoare sau alte presiuni din partea lui Lukaşenko şi a sistemului său opresiv.

Unul dintre apropiaţii săi, Maria Kolesnikova, ar putea primi 12 ani de închisoare, potrivit unor acuzaţii oficiale date publicităţii pe 13 mai, calificate ca „revoltătoare” de Departamentul de Stat al SUA.

Kolesnikova nu este singura figură a opoziţiei din Belarus prigonită de regimul lui Lukaşenko pentru că a fost în fruntea mişcării pro-democraţie care a luat fiinţă anul trecut în Belarus.

Maria Kolesnikova

Iniţial, ea a condus campania prezidenţială a lui Viktor Babarika, fost preşedinte al Belgazprombank, deţinută de Rusia, până când acesta a fost arestat, în iunie 2020, în baza unor acuzaţii de delapidare, despre care el şi susţinătorii săi spun că au fost instrumentate doar pentru a-l ţine departe de scrutinul electoral.

Kolesnikova, 38 de ani, a făcut apoi echipă cu Ţihanovskaia după alegerile din 8 august, devenind membru al Consiliului de coordonare a opoziţiei.

Ea a fost arestată pe 7 septembrie în centrul oraşului Minsk, fiind ridicată de mascaţi şi dusă la graniţa cu Ucraina împreună cu doi asociaţi, unde i s-a ordonat să treacă graniţa, dar femeia a refuzat, rupându-şi paşaportul. A fost apoi dusă înapoi la Minsk, închisă şi acuzată iniţial că a pus la cale acţiuni menite să dăuneze siguranţei statului. Asociaţii ei au declarat pentru RFE / RL, pe 13 mai, că, potrivit documentelor oficiale, ea este acum acuzată de conspiraţie pentru preluarea puterii prin mijloace neconstituţionale, de apeluri publice pentru acţiuni împotriva securităţii naţionale şi de crearea şi conducerea unui grup extremist. Dacă va fi găsită vinovată, Kolesnikova riscă până la 12 ani de închisoare.

Purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat al SUA, Ned Price, a numit acuzaţiile oficiale „fabricate” şi „revoltătoare”. Kolesnikova a primit în 2021 premiul Departamentului de Stat pentru Femei de Curaj. Femeia şi susţinătorii ei au respins toate acuzaţiile despre care au spus că sunt motivate politic.

Viktor Babarika

Timp de 20 de ani, Babarika a fost preşedintele consiliului de administraţie al Belgazprombank, o bancă comercială deţinută aproape în întregime de Rusia în Belarus. El a demisionat pentru a candida la preşedinţia Belarusului şi a fost văzut de autocratului Lukaşenko, aflat fără întrerupere la putere din 1994, ca un adversar redutabil.

Babarika, în vârstă de 57 de ani, s-a confruntat cu Lukaşenko în timpul campaniei, acuzându-l de modul în care a gestionat pandemia de Covid-19 din Belarus şi pentru că a refuzat să instituie măsuri împotriva transmiterii virusului, despre care Lukaşenko a spus să nu există şi că este doar o „psihoză în masă”.

Pe 15 iunie, autorităţile belaruse au preluat controlul asupra Belgazprombank, iar pe 18 iunie l-au arestat pe Babarika, pe care l-au acuzat să ar fi conceput transferul ilegal a milioane de dolari în conturi din Letonia. Fiul său Eduard a fost şi el arestat de poliţişti.

Babariko şi şase co-inculpaţi au fost judecaţi pe 17 februarie de Curtea Supremă fără şansa vreunui apel. El ar putea fi condamnat la 15 ani de închisoare dacă ar fi condamnat. El şi fiul său sunt reţinuţi într-o închisoare KGB, potrivit grupului pentru drepturile omului Viasna.

Valer Ţapkala

La fel ca Babarika, Valer Ţapkala este un om de afaceri de succes care a încercat să-l provoace pe Lukaşenko, dar a fost exclus din cursa prezidenţială. Ţapkala a cofondat un incubator de înaltă tehnologie la Minsk şi are şi experienţă politică şi diplomatică, după ce a condus prima campanie prezidenţială a lui Lukashenko, în 1994, fiind apoi ambasador în Statele Unite.

În primele zile ale campaniei din 2020, Ţapkala, 56 de ani, l-a criticat pe Lukaşenko pentru „nivelul de trai scăzut, migraţia în masă şi salariile mici”, precum şi pentru corupţia din ţară şi lipsa libertăţilor politice.

Pe 29 iunie, Ministerul de Interne a anunţat o anchetă privind „activităţi ilegale” în care ar fi fost implicat şi Ţapkala. O zi mai târziu, i-a fost interzisă intrarea în cursa pentru preşedinţia ţării pe motiv că ar fi depus semnături false pentru a intra în scrutinul electoral, acuzaţii pe care Ţapkala le-a respins. Temându-se că va fi arestat şi el, Ţapkala a fugit din Belarus împreună cu copiii săi la sfârşitul lunii iulie şi a plecat iniţial în Rusia iar apoi a fugit în Ucraina şi Polonia înainte de a se stabili în Letonia.

Televiziunea de stat din Belarus a relatat pe 8 februarie, că puterea de la Minsk i-a cerut extrădarea, spunând că Ţapkala ar fi acuzat de corupţie şi luare de mită în ţara sa. Ministrul leton de externe Edgars Rinkevics a negat că ar fi primit o astfel de cerere, dar a spus că, şi dacă o va primi, aceasta va fi respinsă.

Veronika Ţapkala

Veronika Ţapkala a condus iniţial campania prezidenţială a soţului ei, dar după ce candidatura lui a fost respinsă de autorităţi a trecut în echipa Svetlanei Ţihanovskaia, devenind asistentă a Mariei Kolesnikova. Trio-ul a atras mulţimi de oameni pe tot parcursul campaniei electorale pe măsură ce alegerile din 9 august se apropiau.

Tihanovskaia desenând inimi cu palmele iar Ţapkala semnalizând semnul victoriei, au devenit adevărate simboluri ale opoziţiei.

Ţapkala a rămas în Belarus după ce soţul ei a fugit cu copiii lor din ţară. Sora sa, însă, Natalia Leaniuk, a declarat pe 30 iulie că a fost ridicată de pe stradă şi interogată.

După votul din 9 august, Veronika Ţapkala a fugit şi ea din ţară în Polonia, unde se afla familia ei în acel moment.

Pe 19 august, ea a declarat pentru Reuters că nu se va mai întoarce în Belarus prea curând, pentru că se teme că va fi arestată.

„Mi-aş dori să mă pot întoarce în Belarus cât mai curând posibil, dar în acelaşi timp înţeleg şansele ca eu să ajung la închisoare sunt foarte, foarte mari”, a spus ea.

Serghei Tihanovski

La fel ca Babariko şi Ţapkala, Serghei Tihanovski a fost considerat un contracandidat credibil împotriva lui Lukaşenko înainte de alegerile prezidenţiale. Spre deosebire de ceilalţi doi, Tihanovski, în vârstă de 42 de ani, nu era nici om de afaceri, nici fost diplomat ci doar un vlogger extrem de dinamic şi de plin de viaţă.

El şi-a folosit canalul YouTube, O ţară pentru viaţă, pentru a expune derapajele şi nelegiurile puterii din Belarus, adunând zeci de mii de susţinători. Mitingurile sale de campanie au atras mii de oameni dornici să strivească simbolic „gândacul”, epitetul cu care  Tihanovski l-a scos din sărite pe Lukaşenko.

Candidatura sa a fost respinsă de oficialii electorali pe 15 mai. Cinci zile mai târziu, el a anunţat din oraşul său natal Gomel că soţia sa, Svetlana Ţihahovskaia va candida în locul său. În timp ce era în campania soţiei sale, pe 29 mai, a fost arestat pentru a treia şi ultima oară în luna respectivă, la Grodno, fiind acuzat de încălcarea ordinii publice, deşi filmările de la mitingul din acea zi nu arată nimic în acest sens.

În martie 2021, Comitetul de investigaţie din Belarus a anunţat că s-a finalizat ancheta oficială împotriva sa şi că alături de politicianul de opoziţie Mikola Statchevici, care a candidat la preşedinţie în 2010, a fost încarcerat, laolaltă cu toţi asociaţii lor. Tihanovski este acuzat că a organizat tulburări de masă, a incitat la ură socială, a împiedicat activităţile Comisiei Electorale Centrale şi că a organizat activităţi care perturbă ordinea socială. Pentru toate aceste acuzaţii ar putea primi până la 15 ani de închisoare dacă va fi găsit vinovat. El şi susţinătorii neagă vehement acuzaţiile despre care spun că sunt instrumentate politic.

La sfârşitul lunii aprilie, asociatul lui Tihanovski, Alexandr Aranovici, a fost condamnat la şase ani de închisoare după ce a fost găsit vinovat de complot pentru tulburări în masa şi de organizarea de activităţi care încalcă ordinea publică. „Cazul este fabricat. Nu s-au prezentat dovezi. Nu mi s-a permis să mă apăr. Totul se face pentru a mă pune după gratii”, a spus Aranovici la finalul procesului.

Procesele lui Tihanovski şi ale celorlalţi sunt în curs de soluţionare, cu cei acuzaţi în închisoare.