Exclusiv De ce SUA și Iran nu vor încheia un acord. Politolog român din Elveția: „Se va repeta scenariul Afganistan”

În contextul în care marți expiră cel de-al cincilea ultimatum dat Iranului de președintele SUA, Donald Trump, politologul Marius Ghincea explică de ce un acord politic este imposibil de realizat, cel mai fezabil scenariul fiind cel din Afganistan, în care americanii au renunțat la luptă.

Scenariul Afganistan s-ar putea repeta în Iran. FOTO EPA-EFE

Ultimatumul formulat de Donald Trump pentru Iran stabilește un termen limită clar: până marți, autoritățile de la Teheran trebuie să redeschidă traficul prin Strâmtoarea Ormuz, o rută esențială pentru exportul global de petrol.

Autoritățile de la Teheran au respins ultimatumul, considerându-l o formă de presiune inacceptabilă. Oficialii iranieni au declarat că nu negociază sub amenințări. Au insistat că acțiunile lor în Strâmtoarea Ormuz sunt „legitime” și legate de securitatea națională.

Miza este una majoră, deoarece blocarea acestei strâmtori afectează direct economia mondială și aprovizionarea energetică. Trump a avertizat că, în cazul în care Iranul nu respectă cerințele, Statele Unite vor răspunde cu acțiuni militare dure, vizând infrastructura strategică iraniană.

Termenul de marți marchează punctul culminant al unei serii de presiuni crescânde și declarații ferme venite din partea Washingtonului.

Totuși, în paralel, există și eforturi diplomatice discrete pentru evitarea unei escaladări majore. Situația rămâne extrem de tensionată, iar expirarea ultimatumului este considerată un moment critic care poate decide direcția conflictului.

Americanii pot să își atingă obiectivul fie prin distrugerea capacității militare iraniene, fie printr-un acord politic

Politologul Marius Ghincea, cercetător la Universitatea ETH Zurich, clarifică un aspect crucial al situației în care se află părțile beligerante din Golful Persic.

„Thomas Schelling ne spunea, acum mai bine de 60 de ani, că natura conflictelor militare este eminamente definită de o logică a negocierii dintre beligeranți. Această afirmație este o continuare formalizată a ideii propuse de Carl von Clausewitz, care ne învăța că „războiul este continuarea politicii prin alte mijloace”. Cu alte cuvinte, din perspectiva paradigmei dominante din studiile strategice, trebuie să privim dinamica militară din Orientul Mijlociu drept o negociere între părțile beligerante, care se folosesc de mijloacele militare, economice și diplomatice drept instrumente pentru a-și atinge obiectivele”, explică politologul.

Dacă este să ne concentrăm pe cel mai spinos aspect al acestei confruntări, libertatea de navigație prin Strâmtoarea Ormuz, Ghincea subliniază:

„SUA vor ca navigația prin strâmtoare să fie din nou liberă și sigură. La asta se rezumă mesajul belicos transmis de Trump azi: „Open the fucking strait, you crazy bastards, or you'll be living in hell”. Iranienii vor ca americanii și israelienii să nu le mai distrugă infrastructura, să nu le mai asasineze liderii politici și militari și să nu le mai încalce spațiul aerian.”

În acest context, americanii pot să își atingă obiectivul fie prin (a) distrugerea capacității militare iraniene (drone, rachete) folosite pentru a bloca libertatea de navigație sau (b) printr-un acord politic.

De cealaltă parte, iranienii pot să își atingă obiectivul doar dacă cresc substanțial și pentru o perioadă suficient de lungă costurile economice, politice și strategice ale SUA împotriva Iranului, astfel încât acestea să depășească beneficiile continuării operațiunilor militare americane.

„Iranienii nu pot să mai aibă încredere în americani că se vor ține de cuvânt”

„Mesajele lui Trump din ultima săptămână ne semnalizează, implicit și indirect, că SUA nu crede că poate să elimine capacitățile militare iraniene folosite pentru blocarea strâmtorii. Adică opțiunea (a) nu este cu adevărat fezabilă în parametrii pe care suspectez eu că îi urmărește Donald Trump (fără invazie terestră de mare amploare). Putem discuta și specula de ce nu este disponibilă, dar toate semnalele venite din SUA ne duc în această direcție”, explică politologul.

Asta lasă doar opțiunea (b) pentru SUA, adică cea a unui acord politic. „Un acord politic poate fi obținut în două moduri: cu bățul, prin „amenințarea” cu distrugerea sistematică a lucrurilor de valoare pentru iranieni, sau cu morcovul, prin promisiunea încetării atacurilor militare și a încercărilor de asasinare a liderilor iranieni”.

Problema fundamentală, însă, pentru SUA, în acest moment, ține de credibilitate, subliniază el. „Pe de o parte, SUA nu se bucură de dominanța escaladării. Dacă Washington-ul amenință cu distrugerea infrastructurii critice a Iranului, atunci Teheranul poate amenința cu distrugerea stațiilor de desalinizare a apei din toate țările arabe aliate cu SUA. Cu alte cuvinte, credibilitatea amenințării (a bățului) pentru a aduce Teheranul la masă pentru un acord politic este redusă tocmai pentru că SUA nu se bucură de dominanța escaladării. Iranul poate răspunde cu aceeași monedă amenințărilor sau acțiunilor SUA.”

Pe de altă parte, SUA nu se poate folosi de morcov, explică Ghincea, adică de promisiunea încetării atacurilor militare pentru că și-a pierdut probabil mare parte din credibilitatea politică în ochii liderilor militari și politici de la Teheran. „Iranienii nu pot să mai aibă încredere în americani că se vor ține de cuvânt după ce s-au ridicat de la masa negocierilor din Oman și le-au decapitat leadership-ul. Nu au încredere că a doua zi după ce deschid strâmtoarea, americanii și israelienii nu se vor apuca din nou să îi atace cu noi salve de rachete”, explică politologul.

„Această lipsă de credibilitate face orice acord politic imposibil de realizat”

Concluzia cercetătorului român este că „această lipsă de credibilitate face orice acord politic imposibil de realizat. Ceea ce lasă SUA într-un impas. Washington-ul ar putea începe o invazie terestră, chiar și limitată, a țărmului iranian și controlul în profunzime a acestui teritoriu pentru o perioadă suficient de lungă încât să neutralizeze pericolul asupra strâmtorii Ormuz. Dar asta e mult prea costisitor politic și militar (vorbim de sute de mii de soldați, care să controleze un teritoriu muntos, cu tot felul de capcane puse de iranieni), într-un an electoral important și în condițiile în care administrația Trump pare să nu fie interesată de un nou „forever war”.”

Suntem, așadar, într-o situație care avantajează Iranul, pentru că obiectivul acestuia este doar să crească costurile suficient de mult și pentru o perioadă suficient de îndelungată încât SUA să facă ce a făcut și în Afganistan: să plece înapoi acasă, abandonând lupta.

„Sunt curios dacă SUA vor găsi o cale de scăpare din această situație ingrată”, a concluzionat politologul.