Cât de necesară este sarea iodată pentru bolnavii de tiroidă? Ce spun medicii endocrinologi

Oportunitatea consumului de sare iodată pentru bolnavii de tiroidă continuă să rămână subiect de discuţii, în ciuda asigurărilor date de medicii endocrinologi, potrivit cărora puţine sunt cazurile în care bolnavii cu afecţiuni tiroidiene ar trebui să fie atenţi la aportul de iod pe care îl introduc în organism.

La un eveniment dedicat popularizării bolilor endocrinologice, prof. dr. Cătălina Poiană, medic primar endocrinolog, preşedinta Societăţii Române de Endrocrinologie şi a Colegiului Medicilor Bucureşti, a explicat de ce este important ca sarea să fie iodată şi ce legătură există între aceasta şi tiroiditele autoimune.

„Sarea iodată nu este doar benefică, este necesară. Povestea sării iodate a suscitat de-a lungul timpului o grămadă de întrebări. Am fost acuzaţi că iodând sarea, obligăm pacienţii să introducă ceva ce nu-şi doresc în organismul lor“, a punctat dr. Poiană.

Aceasta a mai spus că, având în vedere zona geografică în care ne aflăm, profilaxia iodată este un element necesar. „Au fost ani de zile în care comerţul cu sare a fost monopol de stat şi a fost perioada în care s-a putut rezolva foarte bine această profilaxie. Cretinismul endemic a fost eradicat, ori vă daţi seama şi numai când vezi pozele în cărţi poţi să-ţi dai seama ce a însemnat pentru sistemul social şi pentru sistemul de sănătate aşa ceva“.

Încotro înclină balanţa

Practic, a adăugat şefa breslei endocrinologilor, acum lucrurile sunt mult controlate şi rămân perioade de vârstă tipice unde profilaxia trebuie în continuare menţinută, în special la copil, în special la femeia gravidă şi la femeia care alăptează.

„În tiroida autoimună se poate recunoaşte un procent al creşterii incidenţei în profilaxia iodată, se ştie clar acest lucru în literatură. E un lucru ştiut, un lucru acceptat şi care se întâmplă peste tot. Dar, în permanenţă în momentul în care intervenim cu ceva trebuie să punem în balanţă beneficiile şi riscurile. Nimic pe lumea asta nu e lipsit de riscuri. Însă, în momentul în care punem într-o balanţă binele şi răul, atâta vreme cât intervenţia noastră este de departe în favoarea binelui, acest lucru trebuie făcut. Şi niciodată nu trebuie ascunse riscurile sub preş. Asta am spus-o şi la vaccinări şi peste tot“, a argumentat universitarul.

„În momentul în care îi spui pacientului din faţa ta care pot fi reacţiile adverse, care sunt riscurile pe care le poate avea terapia, dar în acelaşi timp, şi riscurile pe care le poate avea dacă nu face acest tratament şi dacă pacientul conştientizează aceste lucruri fără doar şi poate decizia va fi mult mai uşoară“.

„Sarea iodată e un rău necesar“

La rândul ei, Rozalina Lepădatu, preşedintele Asociaţiei Pacienţilor cu Afecţiuni Autoimune – APPA- a spus că: „Sarea iodată e un rău necesar. Ni-l asumăm. Decât anumite boli grave care nu pot fi tratate, manageriate, mai bine situaţii care pot fi ţinute sub control“.

Conf. univ. Diana Loreta Păun, medic primar endocrinolog, a adăugat că iodarea universală a sării care s-a instituit ca politică publică la începutul anilor 1950 este cel mai bun exemplu de decizie în domeniul sanitar care s-a luat pe baza colectării unor date epidemiologice din teritoriu. „Pentru că, la acea dată, cretinismul endemic – mai bine zis patologia prin deficit de iod – de la guşă endemică şi până la cretinismul endemic – a reprezentat o problemă de sănătate publică în România. S-a luat astfel decizia unei atitudini preventive, adică iodarea sării, care şi-a dovedit eficienţa în ani. Şi poate fi folosit ca model de politică publică în zona sănătăţii în zona prevenţiei care duce în timp la dispariţia unei patologii. Noi nu mai avem în acest moment în România cazuri de cretinism endemic şi nici acele guşi endemice, cazuri impresionante în care oamenii îşi cărau guşa după umăr“, a reamintit conf. univ Diana Loreta Păun.

„Pacienţii cu tiroidită pot mânca sare iodată la liber“

Nu cred că trebuie să dovedim noi astăzi dacă iodarea sării a fost sau nu o decizie bună, atâta timp cât cifrele vorbesc. Şi cifrele ne spun că România nu mai este în acest moment o ţară cu cretinism endemic, a adăugat aceasta.

„Pacienţii cu tiroidită pot mânca sare iodată la liber. Nu există contraindicaţii în acest sens. Problema de aport de iod se pune la alte patologii. Mă refer aici la hipertiroidie – pentru că iodul activează producţia de hormoni tiroidieni - şi mă refer la pacienţii netrataţi pentru că cei trataţi au o viaţă normală şi la pacienţii cu cancer tiroidian care primesc iod radioactiv şi care nu trebuie să aibă nicio sursă exogenă de iod. Şi în această categorie nu intră doar sarea iodată ci şi toate alimentele care conţin iod, de la fructe de mare la peşte. Cred că aceste întrebări pacienţii ar trebui să le pună medicilor endocrinologi“, a conchis conf.univ Diana Loreta Păun.