Când e momentul să ieși dintr-o relație. Sfaturile unui psiholog despre despărțire
0Cât de greu sau ușor le este unor persoane să părăsească persoana cu care a format un cuplu, explică psihologul arădean Ramona Pantea. Specialista precizează că se referă la relațiile de iubire, nu la relațiile superficiale, pasagere.
„Nu orice cărbune se comportă optim pentru a deveni diamant sub stres”, este motto-ul cu care psihologul Ramona Pantea își începe sfaturile pentru cei care aleg să se despartă.
Arădeanca Ramona Pantea este psiholog expert, psihoterapeut specializat în Psihoterapie cognitiv-comportamentală. Ea arată că pe lista factorilor de stres major, pe primul loc este decesul partenerului, locul doi fiind ocupat de despărțire (divorț oficial sau separare între concubini), destrămarea relației este resimțită în fiecare celulă și fibră a trupului sau sufletului. Specialista precizează că se referă la relațiile de iubire, nu la relațiile superficiale, pasagere.
Poate fi cel care a fost victimă
Cel care părăsește cuplul poate fi cel care a fost victima unor abuzuri sau abuzator. Cei care au trăit în lipsuri sufletești ajung să funcționeze și în cuplu după verbul „a avea”, nu „a fi”.
Un abuzator își construiește relația după niște reguli cerând de la partener supunere totală:
- a avea înțelegere necondiționată, inclusiv atunci când cerințele sunt absurde, iar regula reciprocității nu se aplică;
- a avea prioritate în viața celuilalt, iar celălalt să nu aibă nimic împotrivă;
- a avea parte de celălalt oricând și celălalt să se simtă dorit;
- a avea acces la tot ce are celălalt, fără a construi ceva cu celălalt etc.
Sunt persoane care simt și observă când partenerii sunt trup și suflet lângă ei. „Cu trupul e ușor, mai greu e cu sufletul sau dacă sunt și cu sufletul, dar nu fac curățenie în el, e toxic... “, remarcă psihologa.
Puteți realiza cum stau lucrurile și după comportamentul celor apropiați lor: vă respectă sau nu, dimpotrivă, șuşotesc cu alții, își fac semne, au replici jignitoare sau cu subînțeles la adresa voastră etc.
„Nu ar putea face astea cu efect dacă partenerii ar fi lămurit și trasat niște firești limite. Până la trasarea limitelor, așteptați-vă la poze cu căței care scot limba, mesaje pe care le puteți recepta ca fiind pentru voi, like-uri doar la pozele în care nu apăreți, intrigi după chipul și motivațiile lor. Sunt persoane care trăiesc în relație după verbul A FI (multe persoane) și ar fi minunat dacă și partenerii ar funcționa la fel.
Atunci când se procedează egoist, duplicitar, oricât ai iubi, poți declanșa boli de toate tipurile, inclusiv cancer. De ce? Pentru că toate te anunță să trăiești curat, să alegi ce e bun și demn pentru tine, iar dacă sufletului nu-i merge bine, cum să reacționeze întregul?”, mărturisește Ramona Pantea.
Aceasta mai dă câteva sfaturi celor care sunt în situația descristă:
- Nu sta în limitele celuilalt cu speranța că-l vei vindeca, că te va prețui, că...
- Îți trebuie un dram de masochism să rămâi și un dram de conștiință să pleci.
- În ambele cazuri vei simți durere, dar una e benefică și duce la ieșirea din starea de animal de companie.
- Solicită partenerului să fie el însuși atunci când decide și vei putea vedea câți sunteți la masa vieții voastre de cuplu.
„Vă îndemn la autocunoaștere, nu la autodistrugere“, spune Ramona Pantea.
„În literatura de specialitate sunt creionate tipologii ale agresorilor, acești agresori familiali pot fi persoane violente, antisociale - violenți fizic, manipulatori, cu narcisism, cu adicții, pot fi însă și persoane cu scheme cognitive deficitare, de exemplu atașament deficitar, labili emoționali și, de aici, hipersensibili, fluctuanți (se bosumflă și nu mai vorbesc cu partenerul, ”pedepsindu-l” prin tăcere/indiferență sau extremă mânie), cu o toleranță scăzută la frustrări (”nu mai te suport/nu mai rezist”)”, mai adaugă psihologul.
Cel care părăsește cuplul în care a fost victimă poate că a învățat să fie asertiv - singurul comportament inteligent/adaptativ/eficient etc.
Ce este asertivitatea
Sunt patru comportamente deficitare şi unul singur dezirabil, optim, corect: asertivitatea, care presupune stimă de sine, respect pentru propria persoană și pentru ceilalți.
1. Asertivitatea este o atitudine, un mod de acțiune, un comportament optim al omului inteligent emoțional atunci când e cazul să-și respecte propriile drepturi personale, atunci când solicită ceva sau cineva îi face un rău în mod voit, fără să fie agresiv/ă sau supus/ă, fără a încerca să manipuleze sau să nege.
Persoanele cu un comportament supus pot fi caracterizate ca fiind timide, defensive, retrase; primesc dispreț și le sunt ignorate solicitările, atât în familie, cât și în societate.
„Omul bun e luat de prost/ fraier" - se spune când este vorba de cel servil, supus, temător, sensibil la critică, dependent, pe scurt un om cu un comportament servil.
2. Comportamentul agresiv implică nesocotirea drepturilor celorlalți, intenția de a lovi, intimida, constrânge, astfel, această persoană poate fi cea care părăsește familia atunci când nu îi sunt tolerate comportamentele. Nu va suferi după victimă, sigur e deja în căutarea altei victime.
3. Comportamentul pasiv-agresiv implică comentarii indirecte la adresa autorității, comentarea ordinelor, tărăgănarea sau "uitarea" activităților, bârfa, persoana nu știe spune NU, iar în cuplu celălalt nu primește răspunsuri sincere, e indus în eroare, devine confuz și frustrat.
4. Comportamentul manipulator implică reproșuri cu scopul de a-l face pe celălalt să simtă vinovăție, rușine; manipulatorul poate poza în victimă și, astfel, celălalt simte milă, manipulatorul obținând ce dorește! Manipulatorul va alege, asemeni celui cu atitudini agresive, să găsească o persoană de care să poată profita, să o poată ”ține” în această insecuritate emoțională! Dacă nu reușește, te va părăsi, afișând fracturile de caracter!
Sfaturi de urmat
1. Numai tu te poți face fericit/ă sau nefericit/ă
2. Evită a te plânge
3. Focusează-te pe lucruri bune, schimbându-ți convingerile și, astfel, atitudinile față de tine/celălalt
4. Alege să privești fără lupă
5. Nu îți vorbește frumos, închide-ți gura!
6. Renunță la cerințele absolutiste: „Eu/celălalt trebuie să…/nu ar fi trebuit să…”
7. Vezi situația ca fiind fără pierdere, nu fără câștig. Învață-ți lecțiile, ai nevoie pentru a fi echilibrat în lumea aceasta asimetrică
8. Acceptă că ai slăbiciuni, dar nu înseamnă că ești slab/ă
9. Ești unic/ă, cu experiențe de viață pe care ai pus amprenta inimii tale, de ce te-ai compara?
10. Evită-i pe cei care au trăsături negative de caracter: capricii, încăpățânare, minciuni/disimulare, fără empatie
11. Disponibilitatea afectivă, naivitatea și frica de singurătate atrag abuzatorii
12. Și victima are impulsul de a simți, la un moment dat, forța abuzatorului; de ce te-ai otrăvi?
13. Întărește-ți comportamentele asertive
14. Caută lumina zilei, nu-ți prelungi ziua, lasă-ți creierul să-și facă programul
15. Respectă-ți corpul curățindu-ți mintea/gândirea de convingeri iraționale, obiceiuri perimate
16. Nu-i acompania pe cei care se tot plâng de ei înșiși/de ceilalți/de viață, amintește-ți că fiecare este răspunzător de ceea ce simte în orice moment
17. Nu e nevoie să ai amant/ă pentru a fi acceptat/ă în astfel de cercuri; meriți familia ta.
18. Cum gândeşti, așa te simți, așa te comporți
19. Fă-ți un nou stil de viață, unul predominant rațional, te-ai înspăimântat/chinuit suficient
20. Nu te teme de timp, e doar o noțiune
21. Fă doar ce depinde de tine, restul sunt scenarii, majoritatea negative și vin la pachet cu singurătate sufletească/boli etc.
22. Susține-te necondiţionat, eliminând dependențele… de orice fel!
Arădeanca Ramona Pantea mai dă și câteva explicații suplimentare:
„Obstacolele sunt doar pentru a ne cunoaște pe noi înşine.“
„Atunci când accesezi resursele interioare, cu bună-credință și dragoste, poți vindeca și poți face lumină, poți reconstrui ceea ce ai distrus sau ai permis să-ți fie distrus; dacă nu mergi bine cu sufletul, o lupă de lacrimi te face să vezi distorsionat sau furiile/vinovățiile vor mușca din tine... De la suflet pleacă totul și de la dorința ta de a fi rațional“
„Dragostea nu <cade> niciodată. Ceea ce <cade> e semnal de eliberare și o invitație la cunoaștere de sine.
„Orice cădere sculptează ceva, fie în bine, fie în rău, dar opera depinde pe ce material se face, ce e dispusă persoana să facă și cât e dispusă să schimbe la ea însăși.
„Autocunoașterea te ajută să te dezvolți, oferă-ți acest lucru de preț, ca să poți oferi un lucru de preț celorlalți, ție, în primul rând, altfel, vei ajunge în același punct: să părăsești/să fii părăsit.“
„Viața e asimetrică, cu bune, rele, ai nevoie de o igienă emoțională zilnică pentru a te curăța de ceea ce nu ești, de a înveli în sideful sufletului trădări, vorbe-bolovani, atitudini disfuncţionale, convingeri mincinoase, eșecuri, pierderi imense, etc. ...nu pentru a fi sfânt, nu, ci pentru a rămâne imperfect, cu slăbiciuni, dar și cu puterea de a discerne, de a schimba ce depinde de tine, pentru a avea acel timp de recunoștință și recunoaștere.“
„Iubirea e cartea de vizită a caracterului nostru (profilul nostru psiho-moral)“
„Dintr-o relație/căsnicie, la plecare, se va vedea ce fel de persoană ai ales să fii, ce fel de fapte ai avut ca partener/ă, ce fel de anturaj preferi, cât de congruent/ă, empatic/ă, rațional/ă ai fost și ești… Și există riscul la recidivă.“
Se încarcă comentariile...
