Afecțiunea care te poate face să te rătăcești chiar și în locuri familiare. Una din 30 de persoane se confruntă cu această problemă

Experții estimează că una din 30 de persoane ar putea suferi de dezorientare topografică de dezvoltare (DTD), o afecțiune care le împiedică să se orienteze chiar și în locuri foarte familiare.

FOTO: Shutterstock

Persoanele cu DTD spun că se rătăcesc frecvent, cel puțin de câteva ori pe săptămână, încă din copilărie. DTD nu este provocată de o leziune cerebrală, de o boală neurologică sau de o afecțiune psihiatrică. Din câte pot stabili cercetătorii, acesta este pur și simplu modul în care sistemul lor intern de orientare a funcționat dintotdeauna, scrie The Conversation.

Primele cercetări privind DTD s-au concentrat asupra cazurilor extreme, în care dezorientarea afecta atât de mult viața persoanelor încât acestea solicitau ajutor specializat. În prezent, știm însă că există diferențe semnificative între cazurile de DTD.

Formele mai ușoare pot trece neobservate întreaga viață, fiind puse pur și simplu pe seama faptului că o persoană „nu se descurcă la orientare”.

În ultimul deceniu, termenul DTD a ajuns să includă o gamă largă de probleme de orientare. Această extindere a definiției a creat probleme de precizie și a făcut mai dificilă înțelegerea corectă și sprijinirea persoanelor care se confruntă cu această experiență.

Cei mai mulți oameni își construiesc o „hartă cognitivă”, o reprezentare mentală a spațiului care îi ajută să se orienteze.

Persoanele cu „atopie” nu reușesc să formeze această imagine de ansamblu, deși pot recunoaște reperele familiare. Astfel, dacă un traseu obișnuit este modificat, le este dificil să înțeleagă legătura dintre locuri și să găsească o rută alternativă.

„În mintea mea sunt mereu într-un singur loc, așa că nu îmi pot imagina cum arată mediul din jurul meu”, a explicat unul dintre participanții intervievați în cadrul cercetării.

Atunci când orientarea de zi cu zi devine mai dificilă, persoanele cu atopie pot deveni mai rigide în privința traseelor, pot evita să iasă din casă sau pot ajunge să depindă de dispozitivele GPS. Acest comportament poate fi interpretat greșit drept neglijență, anxietate sau chiar inteligență scăzută, presupuneri complet nefondate, dar care pot avea efecte negative semnificative asupra acestor persoane.

Fără sprijinul adecvat, persoanele cu atopie își pot pierde rapid independența. De exemplu, una dintre participantele la cercetare nu mergea singură nicăieri și depindea de soțul ei atunci când trebuia să se deplaseze la mai mult de câteva străzi distanță de locuință.

Atopia și dezorientarea topografică de dezvoltare nu sunt afecțiuni degenerative, iar capacitatea de orientare poate fi antrenată. Studiile arată că dependența de GPS poate afecta memoria spațială, în timp ce programele de antrenament virtual pot îmbunătăți abilitățile de orientare.