Cum îi ucide singurătatea pe bărbați
0Totul pare mai ușor dacă ai alături un prieten. De ce bărbaților le este mai greu să-și facă prieteni sau să-i mențină de-a lungul anilor, comparativ cu femeile care, chiar dacă nu sunt într-un cuplu, par să sufere mai puțin de singurătate? Specialiștii încearcă explicații și sfaturi.
Un studiu pe cât de restrâns pe atât de simpatic cerea, în 2008, unor oameni să stea la baza unui deal, să privescă în sus și să ghicească cât de abrupt este.
Unii erau însoțiți de prieteni, în timp ce alții erau singuri. Dealul, aflat în componența Universității din Virginia, avea o pantă de 26 de grade, scrie BBC Science. Pentru oamenii care erau însoțiți de prieteni aprecierea a fost mai aproape de realitate, comparativ cu ceilalți. Să fie asta o lecție? Totul pare mai ușor dacă ai alături un prieten.
Beneficiile prieteniei sunt profunde. A avea un cerc social puternic este asociat unei vieți mai lungi și mai sănătoase. Prietenii scad tensiunea arterială și pun în mișcare substanțe chimice cu efect benefic la nivelul creierului. Persoanele cu o rețea socială puternică sunt mai puțini stresate, mai rezistente și mai optimiste. Este mai probabil ca ele să aibă o greutate normală și mai puțin probabil să sufere de declin cognitiv. De asemenea, par să fie mai bine protejați în fața cancerului, a bolilor de inimă și a depresiei.
Dar există un grup – unul mare – care ratează toate aceste beneficii. Bărbații sunt singuri. Un număr tot mai mare de bărbați stau la poalele acelui deal, singuri și copleșiți, deoarece sondajele indică o recesiune a conexiunii sociale pentru aceia dintre noi care au cromozomul Y.
Un sondaj YouGov din 2019 conchidea că unu din cinci bărbați nu avea prieteni apropiați, proporția fiind de două ori mai mare, comparativ cu femeile. În 2021, Survey Center on American Life a constatat că din 1995, numărul bărbaților americani care au raportat că nu au prieteni apropiați a crescut de la 3 la 15%. În aceeași cercetare, numărul bărbaților care spun că au cel puțin șase prieteni apropiați s-a înjumătățit de la 55% la 27%.
De ce nu pot unii bărbați să-și facă prieteni?
De ce se luptă bărbații să facă sau să mențină prietenii? Și ce putem face în privința asta, nu doar ca indivizi, ci la nivel societal? Pentru că adevărul trist este că un calendar social lipsă este cea mai mică dintre probleme, singurătatea fiind un pericol pentru sănătate, la fel de riscantă ca fumatul sau alcoolismul, potrivit unor cercetări.
Un studiu extins realizat de oamenii de știință de la Universitatea Brigham Young din SUA a constatat că izolarea socială pe termen lung poate crește riscul de moarte prematură a unei persoane cu până la 32%. Din acest motiv, unii au numit-o „pandemia din umbră”. A fost pusă în evidență în timpul blocajului COVID-19, când toți am fost izolați și prietenia a devenit din nou un subiect fierbinte de cercetare, dar s-a răspândit în întreaga lume cu mult înainte ca noul coronavirus.
„Este o poveste pe care o spun de 30 de ani”, spune profesorul Niobe Way, de la Universitatea din New York. Ca psiholog, Way și-a petrecut o mare parte din cariera intervievând băieți și bărbați despre relațiile lor și despre modul în care acestea se schimbă în timp (documentat în cartea Deep Secrets). Specialista e de părere că idealurile hiper-masculine îi lipsesc pe tineri de prieteniile strânse și de intimitatea care le însoțește.
„Când vorbești cu băieți de 11, 12 sau 13 ani, ei au această capacitate naturală și dorință de apropiere. Și nu este vorba că doar că își doresc să aibă persoane cu care să se întâlnească, ci și pe cineva căruia să-i poată împărtăși secretele”, spune ea. „Apoi vorbești cu ei din nou pe la 15 sau 16 și primești răspunsuri stereotipe de genul: „Oh, sigur, am prieteni, toată lumea mi-e prietenă bună, nu-mi pasă, nu contează.”
Prin comparație, lumea socială a fetelor este construită în jurul relațiilor personalizate, spune Robin Dunbar, profesor de antropologie la Universitatea Oxford.
„Pentru bărbați, ceea ce face diferența este să investești timp în a face ceva împreună. Poate fi vorba despre o bere băută împreună sau de altceva, dar activitatea este irelevantă atâta timp cât este una de grup și adesea, conversația nu este inclusă. Se glumește, dar conținutul este foarte aproape de zero”, mai spune antropologul.
Cum pun problema femeile
Diferența dintre prietenia masculină și cea feminină este adesea caracterizată ca relații de ”unul lângă altul” comparativ cu relații ”față în față”. Când bărbații își întâlnesc prietenii, ei stau umăr la umăr: la bar, pe terenul de fotbal sau la pescuit. Când femeile se întâlnesc, ele stau adesea la o masă și vorbesc.
Investiția emoțională și contactul frecvent apreciate de femei, nu sunt la fel de importante pentru bărbați, spune Dunbar. Pentru bărbați pot trece luni de zile fără să-și vadă un amic, dar totuși să-l considere un prieten apropiat. Ar putea această abordare superficială a prieteniei să explice de ce bărbații își pierd prietenii și tind mai mult să se simtă singuri?
Este aproape sigur un factor, dar nu este singurul. Schimbările sociologice și generaționale joacă, de asemenea, un rol. În urmă cu doar câteva generații, pentru majoritatea oamenilor, prietenii au fost niște constante în viața noastră, așa precum familia. Oamenii s-au mutat mai puțin, au călătorit mai puțin, și-au schimbat mai puțin locul de muncă. Astăzi, mobilitatea noastră – la propriu și la figurat – înseamnă că prieteniile pot veni și pleca mai ușor.
De ce bărbații sunt singuri?
Singurătatea și izolarea pot fi o consecință și a altor lucruri, spune dr Mike Jestico, psiholog la Universitatea din Leeds. „Lipsa de adăpost, dependența, pierderea casei familiei... Bărbații sunt mai predispuși să experimenteze toate acestea decât femeile, ceea ce duce la izolare”, spune el. „Izolarea este mai probabilă pentru bărbații cu venituri mai mici, deoarece experiențele sociale tind să coste bani. Unul dintre bărbații din cercetarea mea a cântat într-o orchestră de cartier. Dar când grupul și-a mutat locul, el nu și-a putut permite biletul de autobuz necsar călătoriei, sporindu-și astfel izolarea.”
Jestico spune că un fel de izolare „structurală” poate fi, de asemenea, un factor. Bărbații singuri au riscuri mai mari să trăiască singuri în blocuri înalte, de exemplu, și sunt mai puțin probabil să fie principalul îngrijitor al copiilor.
Un alt factor important este, desigur, acela că bărbații sunt leneși când vine vorba de a face planuri sau de a rămâne în contact cu prietenii. Acest lucru pare să fie valabil mai ales la vârsta mijlocie, când se întâmplă ceva ciudat cu prieteniile bărbaților. La această vârstă, aparent, bărbații nu par să fie singuri.
Potrivit lui John Ratcliffe, cercetător la Centre de studii privind singurătatea de la Sheffield Hallam University, rate mari ale sinuciderilor sunt înregistrate la bărbații între 40 și 50 de ani. Pentru bărbați pare să existe o legătură mai puternică între starea civilă și singurătate decât în cazul femeilor, spune Ratcliffe. Adică, femeile necăsătorite sunt mai puțin singure decât bărbații necăsătoriți. „Pentru bărbații care nu au un partener, singurătatea poate fi deosebit de gravă.”
Dar chiar și pentru bărbații în cuplu, vârsta mijlocie este una dificilă. În această etapă a vieții, băieții s-ar putea să renunțe la echipă, iar angajamentele de familie îi țin de băutele de după serviciu sau de hobby-urile pentru care au avut cândva mai mult timp. Ei pot avea mai puțini colegi la locul de muncă, iar prietenii pe care îi văd în mod regulat pot să nu fie deosebit de apropiați.
Așadar, ce ar trebui făcut? Way consideră că ar trebui promovată partea emoțională latentă a băieților. A fi inteligent social și emoțional nu este o trăsătură feminină, spune ea: este una umană. „Nu trebuie să-i învățăm, trebuie doar să-i încurajăm.”
Dunbar este mai precaut cu privire la demontarea modului în care băieții și bărbații socializează. Pentru Dunbar, găsirea unei activități comune este esențială, iar sfatul lui pentru bărbații singuri este să înceapă de acolo, spre a găsi un club sau ceva care îl interesează. „Dansul, cântecul, rugby-ul sau tenisul – fiecare ce dorește. Toate declanșează endorfine. Și când o faci împreună cu alți oameni, ajungi să te unești. Este un mecanism foarte puternic”, spune el. Voluntariatul are un efect similar.
Ratcliffe consideră că stima de sine consolidată atât la băieți, cât și la bărbați singuri este importantă pentru a anula deconectarea adusă de pandemie. În același timp, el spune că ar fi utilă deconstruirea așteptărilor masculine care spun că trebuie să fii invulnerabil, care îi obligă pe bărbați să spună că se simt bine atunci când nu se simt sau că nu sunt singuri atunci când sunt.
Se încarcă comentariile...
