Cum să alegi un procesor performant

Procesorul influențează în mod direct performanța PC-ului tău, motiv pentru care, dacă îți dorești să ai un sistem PC puternic, trebuie să ai grijă cum îl alegi. De ce ții cont mai exact când alegi un procesor și la ce te uiți? Astăzi îți vom vorbi despre câteva aspecte importante pe care să le consideri atunci când dorești să achiziționezi un procesor nou.

Foto Freepik.com

Cum să alegi un procesor performant: de ce ții cont când vrei un procesor nou?

Un procesor joacă un rol important atât în performanțele pentru laptop gaming, cât și în productivitate și multitasking, randare 3D, programare, editare video, navigare pe internet etc. Este important să alegi un procesor bun pentru a te putea bucura de performanțele dorite. 5 caracteristici sunt extrem de importante și în rândurile de jos îți vom spune care sunt acestea și de ce joacă un rol atât de mare.

1. Marca procesorului: Intel sau AMD?

Intel vine cu soluții pentru toate bugetele, dar dacă îți dorești un procesor performant nu apela la un procesor entry-level din familia Celeron, ci îndreaptă-ți atenția spre familia de procesoare Core.

Procesoare ca Intel Core i5 sunt excelente pentru jocuri, mai ales dacă ai deja o placă video dedicată. Procesoarele Intel Core i7 pentru operații multimedia intensive, iar procesoarele Intel Core i9 sunt concepute pentru cei care au un buget generos și-și doresc performanță maximă pe toate planurile.

În cazul procesoarelor AMD, nu recomandăm procesoarele din seria Athlon, ci procesoarele din seria AMD Ryzen. Procesoarele Ryzen 5 oferă performanțe bune, procesoarele Ryzen 7 sunt comparabile cu cele Intel din familia Core i7 și le recomandăm pentru PC-urile profesionale. Procesoarele Ryzen 9 oferă cea mai bună frecvență de operare și sunt concepute pentru utilizatorii care doresc performanță maximă. Sunt, desigur, și extrem de scumpe.

1. Compatibilitatea cu placa de bază: este compatibil procesorul cu placa de bază?

Fiecare procesor PC garantează o anumită compatibilitate cu placa de bază. De fapt, pe partea inferioară, are niște pini care servesc la comunicarea cu socket-ul plăcii de bază. De obicei, procesoarele Intel din aceeași generație sunt compatibile cu același socket, la fel ca și cele de la AMD.

Cele mai moderne socket-uri sunt:

• LGA 1700 – socket compatibil cu procesoarele Intel Alder Lake (generația a 12-a), Raptor Lake (generația a 13-a și a 14-a) Intel Core, în versiunile i3, i5, i7 sau i9. Compatibil și cu procesoarele din familia Intel Core Ultra 3, 5, 7 și 9 Meteor Lake
• LGA 1200 – conceput pentru procesoarele Intel Core i3, Core i5, Core i7 și Core i9 din a 10-a generație. Va fi folosit și pentru viitoarele modele din a 11-a generație
• LGA 1151 – dedicat CPU-urilor din a șasea, a șaptea, a opta și a noua generație cu familiile Core i3, Core i5, Core i7 și Core i9
• AM4 – dedicat celor mai noi procesoare AMD din familiile Ryzen, Ryzen 5, Ryzen 7 și Ryzen 9
• AM5 –dedicat procesoarelor AMD Ryzen 3, Ryzen 5, Ryzen 7 și Ryzen 9 din a șaptea generație și mai sus

1. Frecvența procesorului (exprimată în GHz)

O frecvență mai mare înseamnă un procesor mai rapid. În cazul în care vorbim despre gaming, frecvențele mai mari sunt foarte importante. De exemplu, un Intel i7 sau AMD Ryzen 5 cu frecvență de 4.5 GHz sau mai mult va înregistra o performanță foarte bună în jocuri.

În cazul în care vorbim despre sarcini profesionale, dacă efectuezi task-uri complexe ca editarea video, randări 3D etc, un procesor cu o frecvență mai mare și mai multe nuclee va fi mai eficient.

1. Numărul de nuclee: câte nuclee ar trebui să aibă un procesor performant?

Procesoarele moderne pot avea până la 16 sau 32 de nuclee, dar practica standard este de patru, șase sau cel mult opt ​​nuclee pentru cele mai populare procesoare de pe piață. Apoi, când vorbim despre nuclee, trebuie să vorbim și despre firele de execuție.

Acestea reprezintă numărul de procese independente pe care fiecare nucleu le poate calcula la un moment dat. La majoritatea procesoarelor obișnuite, fiecare nucleu poate executa o singură sarcină, în timp ce la cele mai avansate, datorită suportului multi-threading-ului, pot procesa două sau mai multe sarcini.

La procesoarele Intel această tehnologie se numește Hyper-Threading, iar la procesoarele AMD se numește SMT (Simultaneous Multithreading). Multi-threading-ul este foarte eficient în unele sarcini, dar evident că beneficiile nu sunt comparabile cu cele ale nucleelor fizice.

1. Memoria Cache și Thermal Design Profile/Power

Cache este memoria internă a unui procesor. Este greu de înțeles, însă, din aceste date cât de rapid este un procesor, având în vedere că sunt atât de multe variabile în joc și de multe ori mult mai decisive. Are, de obicei, trei tipuri de cache:

• Cache L1 - cea mai rapidă, dar și cea mai mică ca dimensiune
• Cache L2 - puțin mai mare, dar și mai lentă
• Cache L3 - este și mai mare ca dimensiune, dar și mai lentă ca performanță

Thermal Design Profile/Power sau TDP reprezintă căldura maximă pe care o generează un cip măsurată în wați. Această valoare este utilă și pentru identificarea consumului unui CPU față de altul, precum și pentru alegerea radiatorului potrivit, dacă acesta nu este inclus în pachet.

Un radiator vine aproape întotdeauna la pachet cu procesoarele moderne, dar dacă trebuie să cumperi unul separat, asigură-te că poate răci în mod adecvat procesorul înainte de a face achiziția.

Sigur că pe lângă toate acestea, când vine vorba de achiziționarea unui procesor, mai poți ține seamă și de alte lucruri. De exemplu, Instructions Per Clock Cycle sau IPC, care indică performanța generală și eficiența unui procesor în anumite condiții.

Chiar dacă știi frecvența și numărul de nuclee, este imposibil să evaluezi performanța reală a unui procesor, deoarece mai intră în joc și arhitectura procesorului PC-ului în sine. Intel și AMD folosesc arhitecturi diferite pentru procesoarele lor, așa că nu poți determina diferențele de performanță doar comparând datele tehnice.

IPC este un termen tehnic folosit pentru a evalua performanța în lumea reală a unui procesor, dar, cel mai adesea, nu este declarat de producători și poate fi măsurat doar prin teste numite benchmarks.