Primăvara a venit şi în sufletul meu

Miercuri, după miezul nopţii, Laura a ajuns în Botoşani. Revederea copiilor a făcut-o să-şi amintească ce bine e acasă.

Povestea Laurei Irimia se încheie astăzi fericit. Tânăra mămică din Botoşani a fost diagnosticată în decembrie cu neurinom acustic.

Operaţia-maraton la care a fost supusă în urmă cu 9 zile e o reuşită pentru medicii Spitalului Euroclinic. Mai bine de 30 de zile, cititorii „Adevărul” au trăit povestea Laurei scrisă chiar de ea în 25 de episoade de jurnal.

Când Laura nu a putut să scrie, redactorii v-au ţinut la curent cu starea ei de sănătate, au dat detalii despre sumele adunate din donaţii – la care „Adevărul” a contribuit cu 3.000 de euro – şi vi i-au prezentat pe „îngerii Laurei”, medicii care au salvat-o. Azi, Jurnalul Laurei a ajuns la ultimul episod.

Recunoştinţă

Drumul a fost uşor. Nu mi-a fost deloc rău, ba, dimpotrivă, m-am simţit foarte bine. Am vorbit mult la telefon, pentru că eram nerăbdătoare să ajung cât mai repede la copiii mei.

Când am coborât din tren şi am simţit aerul rece, am ştiut că sunt acasă. Bucuria m-a cuprins într-atât încât am început să tremur de emoţii, mai ales că am văzut chipurile celor dragi pe peron - unchiul meu şi Anca, verişoara mea.

Abia mi-am stăpânit lacrimile. Ne-am ţinut de mână până acasă ca şi cum vroiam să ne mărturisim minunea ce s-a întâmplat.

Am intrat în casă după miezul nopţii. Mama mă aştepta cu lacrimi în ochi. Am simţit din îmbrăţişarea ei că nu mai avea cuvinte să-şi exprime bucuria că mă vede din nou acasă.

Când mi-au auzit vocea, copiii, somnoroşi, au început să chicotească. Parcă nu le venea să creadă că am sosit în sfârşit. Spuneau încontinuu „mama, mama”, iar eu nu mă mai săturam să-i privesc.

Câteva ore au stat lipiţi de mine. Am găsit casa împodobită special pentru mine cu baloane, ghiocei şi viorele. Au fost clipe în care nu ştiam dacă să râd sau să plâng de bucurie.

Am o familie minunată şi mă voi ruga lui Dumnezeu să ne ţină cât mai mult timp împreună. Cel mai important, să fim sănătoşi!

Primăvara e la mine acasă, e în sufletul meu şi pentru această stare voi fi mereu recunoscătoare tuturor celor care m-au ajutat într‑un fel sau altul.