De la Cluj la mii de kilometri distanță, pentru o misiune a binelui. Povestea unei asistente medicale care a ajutat 2.600 de oameni în Uganda

Empatia şi dorinţa de a-şi ajuta semenii sunt calităţi esenţiale pentru toate cadrele medicale, dar Dumitriţa Bobină, asistent şef în cadrul Hyperclinicii MedLife Cluj-Napoca, a dus aceste două deziderate la un nivel superior, implicându-se permanent în proiecte de caritate, atât la nivel local, cât şi internaţional.    

Foto: MedLife

În această vară, alături de fiica sa, Patricia, Dumitriţa a mers în Uganda (Africa), într-o misiune umanitară în care a reuşit să evalueze medical 2.600 de persoane. Experienţa, a spus ea, a fost una transformatoare pentru amândouă şi totodată a fost o ocazie de a observa că unele dintre studiile pe care se bazează medicina occidentală nu au relevanţă în ţări precum Uganda, în medii în care oamenii trăiesc departe de facilităţi elementare ale lumii moderne.

De la Cluj la capătul lumii, din dorința de a face bine

Atunci când nu îşi ajută pacienţii din Hyperclinica MedLife Cluj-Napoca, Dumitriţa Bobină se implică în acţiuni caritabile. De mai bine de 3 ani, are grijă ca 120 de oameni ai străzii să primească hrană caldă. În plus, cinci familii dintr-o localitate de lângă Cluj-Napoca, aflate în situaţii dificile, se bazează săptămânal pe ea şi alte personae cu suflet mare pentru a supravieţui. Şi pentru că a simţit că nu numai aici, în ţară, este nevoie de ajutor, a decis să experimenteze caritatea şi mai departe și dincolo de granițele țării. Anul trecut a mers într-o misiune umanitară în Filipine, iar anul acesta, în luna august, a ajuns în Uganda. Din fiecare loc s-a întors şi mai pornită să îşi continue misiunea de a face bine.

„În ambele locuri a fost grozav! Îmi spun mereu că o fac pentru oamenii pe care îi ajut, dar de fapt este un mare plus pentru mine. Mă umplu eu de recunoștință, de mulțumire, de împlinire și de bucurie şi asta nu e puţin lucru. În plus, aceste experienţe mi-au dat ocazia de a observa direct cum ne influenţează mediul în care trăim sănătatea şi cât de important este stilul de viaţă pentru sănătate. În Filipine am ajuns cu ajutorul unei asociaţii de misiune, la invitaţia reprezentanţilor lor. Anul acesta am fost în Uganda cu o echipă din Arad, cu un grup care merge de 4 ani în acel loc. De data aceasta, alături de noi, a fost şi fiica mea de 16 ani, Patricia, care iniţial dorea să se implice pe partea educativă a misiunii, dar a ajuns chiar să ajute medicul stomatolog la scoaterea unei măsele cariate a unui pacient. Sunt tare mândră de ea şi am văzut cât de bine i-a prins această experienţă în dezvoltarea ei. Am descoperit acolo că Patricia este foarte puternică şi adaptabilă. Și anul viitor ne-am propus să mergem tot în acel loc, pentru că vrem să îi reîntâlnim pe oamenii pe care i-am descoperit acolo și cu care ne-am împrietenit”, a explicat Dumitriţa.

40.000 de euro din donații, pentru sănătatea comunităților din Uganda

Misiunea umanitară română formată din 17 persoane a mers la periferia oraşului Iganga, dar şi în zona montană Nkuringo, în perioada 3-27 august 2026, când în Uganda este sezonul rece, cu temperaturi situate între 18 şi 28 de grade Celsius pe timpul zilei şi 12-13 grade Celsius noaptea, perfecte pentru ca românii să îşi desfăşoare activitatea în condiţii bune. Misionarii au testat localnicii pentru mai multe boli, testele fiind susţinute din sponsorizările aduse chiar de membrii echipei.

„Majoritatea celor din grupul nostru era formată din cadre medicale -asistente și medici. Aşa că am evaluat medical persoanele din aceste localităţi prin anumite teste. Medicii ugandezi ne-au adus din spitalele lor testul de malarie, pe care noi nu-l avem aici. Pe lângă acest test am făcut altele pentru sifilis, HIV, glicemie, helicobacter pylori și febra tifoidă. Am lucrat cu un medic african: eu făceam testele, iar el scria datele pacienţilor într-un registru. Aceste teste au fost plătite tot de către noi şi tot aşa i-am plătit şi pe medicii lor. Ceea ce pentru ei a însemnat foarte mult, deoarece salariul lor lunar este de aproximativ 480 lei. Cei mai mulţi localnici nu au serviciu, deci nici salariu, cu atât mai puţin în satele sărace. Echipa noastră a plecat cu aproximativ 40.000 de euro din donaţii ca să îi ajutăm cu ce aveau nevoie. Asta fără banii pe care i-am cheltuit fiecare ca să ajungem acolo. O parte din banii pe care i-am dat eu şi fiica mea pentru a face parte din această misiune a fost sponsorizată de grupul MedLife şi le mulţumesc mult pentru asta, că m-au ajutat să îmi împlinesc bucuria de a oferi sprijin medical şi dincolo de ţara noastră”, a precizat Dumitriţa.

Foto: MedLife

Oameni săraci fără bolile omului modern

Vizita în Uganda i-a dat mult de gândit asistentei medicale nu numai din punctul de vedere al diferenţelor culturale, ci mai ales din cel al situaţiei sănătăţii populaţiei. Chiar dacă ţara prezintă risc mare pentru multe boli grave, pacienţii pe care i-a văzut erau mai sănătoşi decât mulţi dintre cei pe care Dumitriţa îi vede în România.

„Cei mai mulţi dintre pacienţii evaluaţi erau sănătoşi, iar dintre cei cu vreo afecţiune am descoperit paraziţi intestinali. Mulţi ieşeau pozitiv la Helicobacter şi am mai văzut copii cu burtica umflată, semn că aveau paraziţi. Şi e normal, pentru că igiena în astfel de locuri e un lux. Sursa de apă pentru cei mai mulţi este la o distanţă mare de unde locuiesc. Adună apă de ploaie pentru a se spăla şi mulţi chiar beau apă de ploaie. În Iganga, la periferie, unde am fost noi, era apă din mai multe fântâni săpate de românii care au mai fost acolo, dar totuşi în zonele de munte, la 2500 m altitudine, localnicii erau nevoiţi să parcurgă nişte distanţe mai mari până la prima sursă de apă. Accesul la servicii medicale este limitat, mai ales în zonele montane. Ca să se deplaseze la un serviciu medical, localnicii ar trebui să cheltuiască cât un salariu lunar şi ei nu au aceşti bani. Aşa că nu aveau parte nici de asistenţă medicală şi se bazau pe acţiunile de voluntariat aşa cum a fost şi cea la care am participat noi. Noi am dormit în căsuţe amenajate pentru vizitatori, astfel că fiind aproape de ei am fost în comunităţi şi am văzut cum trăiau real zi de zi. Casele aveau câte o cameră cu un pat în care dormeau 4-5 copii cu părinţii, pe jos fiind doar pământ. Vasele pentru mâncare erau puse direct pe jos, neavând niciun mobilier.

Şi totuşi, sunt mai sănătoşi decât noi. Nu au boli cardiace, femeile la menopauză nu au simptomele specifice de la noi, nu ştiu ce sunt bufeurile, de exemplu. Ei nu se plâng de dureri articulare şi de oase pentru că fac multă mişcare şi stau mult afară, în soare. Valorile testelor de glicemie nu erau modificate deloc, deoarece nu au în alimentaţia lor dulciuri şi consumă foarte puţină carne. În plus, pentru că la ora 19.00 se întunecă şi ei nu au alte distrageri - telefoane, televizoare - se culcă şi dorm mult, până dimineaţa, ceea ce contribuie hotărâtor la starea bună de sănătate. Fac mulţi copii, dar pun mare preţ pe familie. Se căsătoresc şi rămân împreună, ceea ce conduce şi la lipsa bolilor cu transmitere sexuală. Din cei testaţi de noi, nu am descoperit sifilis sau HIV. Faptul că sunt sănătoşi se vede şi în sănătatea danturii, prea puţini având probleme şi asta în situaţia în care nu au aceeaşi igienă dentară ca noi. Nu fumează şi nici nu sunt obezi. Am văzut foarte puţini plinuţi”, a mai spus Dumitriţa.

Fericiți cu o viață simplă

Cât despre mâncare, Dumitriţa a constatat că în Uganda, unde oamenii din aceste comunităţi mănâncă o singură masă pe zi, pare că studiile moderne care atestă importanţa celor cinci mese zilnice, trei principale şi două gustări din fructe, nu li se aplică.

„Ei mănâncă o singură dată pe zi şi sunt mult mai sănătoşi decât noi. Se găteşte zilnic pentru că nu au frigidere şi oricum chiar dacă ar avea, sunt extrem de dese penele de curent electric, deci nu le-ar folosi prea mult frigiderele. Mâncarea este cu preponderenţă vegetariană şi deşi unii cresc capre şi vaci, pe care le-am văzut libere peste tot, totuşi nu consumă produse lactate. Nu au noţiunea de a mulge aceste animale. Au găini, pe care le cresc tot aşa, liber şi de la care folosesc ouăle. Dar în general mănâncă vegetarian - fasole, mazăre, cartof dulce şi porumb - pe care le cultivă chiar ei. Din porumb, care este alb acolo, fac un fel de mămăligă care se numeşte poşo. Această mămăligă cu un sos de fasole se dă copiilor la şcoală. Nouă ne-au făcut un fel de mâncare din banane verzi, dar nu am văzut ca ei să mănânce asta. Oamenii trăiesc doar din ce cultivă şi fiecare bucăţică de pământ este cultivată şi folosită la maximum.

Mi-a plăcut că sunt harnici şi muncesc mult, ceea ce contribuie hotărâtor la sănătatea lor. Şi mai este ceva: sunt foarte liniştiţi, zâmbesc tot timpul şi nu se agită. Veneau în locul în care făceam testele dimineaţă şi pe unii îi vedeam acolo şi spre după-amiază ca şi când asistau la un eveniment social şi nu se grăbeau nicăieri. Timpul pentru ei are altă valoare şi mi-au dat impresia că sunt fericiţi cu viaţa lor simplă. Mai ales copiii erau foarte încântaţi să ne vadă şi strigau fericiţi după noi «muzungu», adică om alb”, a povestit misionara de la Cluj.

„Ştiam că există riscuri, dar am avut încredere că totul va fi bine”

Pentru a-şi ajuta semenii din celălalt colţ al lumii, Dumitriţa şi Patricia s-au expus pericolelor existente în Uganda. Potrivit raportului de ţară existent pe site-ul Ministerului de Afaceri Externe din România, Uganda este o țară în care există mai multe riscuri, inclusiv cel de terorism, prezent atât în această țară, cât şi în toată Africa de Est, serviciile medicale sunt limitate şi există risc ridicat de a contacta boli tropicale şi infecţioase printre care hepatita B, meningita, febra galbenă, malarie etc. De altfel, vaccinarea împotriva febrei galbene este obligatorie pentru a putea vizita Uganda.

„Ştiam de toate acestea, dar am avut încredere că totul va fi bine. Cel mai mare risc l-a reprezentat focarul de Ebola existent acolo, dar care s-a stins cu puţin timp înainte de a pleca noi. În caz contrar, ar fi compromis întreaga misiune medicală din zonă. Am plecat la drum chiar dacă ştiam că vom face mult până acolo. În perioada aceea multe zboruri erau rerutate din cauza războiului din Iran. Am făcut 30 de ore de zbor până la destinaţie. Pentru mine pastila împotriva malariei a fost ceva aproape imposibil de suportat. Nu este vaccin şi se ia zilnic câte o pastilă care dă reacţii de tot felul şi este nocivă pentru organism, chiar dacă te fereşte de malarie. Eu am luat două săptămâni, dar am renunţat pentru că din cauza ei nu puteam dormi. Adică adormeam şi mă trezeam brusc, după care nu mai aveam somn. M-am rugat la Dumnezeu să nu mă îmbolnăvesc. Deşi este considerată o ţară cu incidenţă ridicată de malarie, din cei 2600 de pacienţi testaţi în această misiune, niciunul nu a ieşit pozitiv. Am mâncat foarte mult avocado cu usturoi care are proprietăţi antibacteriene şi am avut grijă cât am putut să nu ne îmbolnăvim. Ne-am întors amândouă sănătoase acasă. Dacă ai încredere în Dumnezeu și în faptul că El ține toate lucrurile sub control, frica trece în plan secund şi rămâne sprijinul medical despre care ştii că anumite suflete au nevoie. Ne dorim să ne întoarcem la anul în aceleaşi locuri şi chiar cred că este o experienţă pe care ar trebui să o încerce mulţi pentru a fi ulterior mai recunoscători pentru tot ce au. Eu îmi iubesc atât meseria, cât și activitatea mea la MedLife, unde lucrez de 13 ani şi, totodată, sunt recunoscătoare pentru experienţele oferite de oamenii pe care îi întâlnesc în misiunile mele din ţară sau din afară”, a mărturisit Dumitriţa Bobină.