VIDEO Memoriile unui „Michelangelo al modei“

Perfecţionistă şi încăpăţânată, Grace Coddington, directorul de creaţie al ediţiei americane „Vogue“, este un „Michelangelo al modei“ pe care doar Anna Wintour îl mai poate egala. În ciuda succesului, viaţa sa nu a fost deloc uşoară.

„Doamna Coddington este mereu în tendinţe“, notează „The New York Times“ într-un articol recent. Iar asta este justificabil dacă stăm să ne gândim la atribuţiile directorului de creaţie. Specialista pune la punct detaliile şedinţelor foto, pe care le desfăşoară alături de cei mai importanţi artişti din domeniu. Mario Testino, Arthur Elgort şi Steven Meisel sunt doar câteva dintre numele pe care ea mizează atunci când vrea să atingă perfecţiunea la nivel profesional.

Într-un domeniu în care Twitter şi Instagram dictează ierarhia modei, dar şi audienţa, Coddington preferă, totuşi, să-şi facă meseria departe de ochiul public. Apariţia sa în filmul „Numărul de septembrie“ din 2007 a prezentat pentru prima oară atribuţiunile sale, într-un documentar care a expus lumii întregi munca depusă de Wintour pentru a realiza numărul de 840 de pagini al celei mai voluminoase ediţii americane din istoria revistei.

Regizorul R. J. Cutler a sugerat că în spatele succesului pe care „Biblia modei“ îl înregistrează se află Coddington, care, de cele mai multe ori, fuge din faţa camerelor de filmat. „Mă distrez atunci când sunt recunoscută, nu e ca şi cum aş fi un star rock. Cred că sunt prea bătrână ca să duc o viaţă tumultoasă“, a spus Grace Coddington la 71 de ani.

Câteva decenii în modă şi mai multe pretenţii 

Atunci când vorbeşte de etica muncii, Coddington este serioasă şi nu face compromisuri.„Nu accept locul doi, iar acesta este un puncte forte, dar şi un defect. Pentru că sunt încăpăţânată, de obicei obţin ceea ce-mi propun“, a explicat ea pentru revista la care lucrează. Cu aceste principii, a reuşit să supravieţuiască 40 de ani în modă, un domeniu strict, cu standarde înalte. 

„Nu e niciun secret. Am făcut ceea ce m-a pasionat, însă echipa e importantă. Trebuie să te asiguri că ai fotograful, fotomodelul şi hair-stylistul potrivit“, a explicat directorul de creaţie.  

Fie că a fost vorba despre fotografie, design sau frumuseţe, vedeta cu păr roşu, exploziv (imagine pe care o afişează din 1971) a avut încredere doar în profesionişti. „Am o secvenţă, un fel de poveste în minte. Îmi place să-i ofer fotografului un punct de plecare şi apoi să-l las să se ducă cât mai departe posibil“, a explicat cea pentru care moda e mai mult decât o provocare.

Cititorii „Vogue“ o recunosc pe Coddington. FOTO Reuters

Viaţa bate filmul

„Grace: Thirty Years of Fashion at Vogue“ (Grace: 30 de Ani de Modă la «Vogue» - n.r.), scrisă în 2002, este volumul personal în care specialista îşi conspectează anii de meserie. „În fiecare sezon în care se prezintă colecţiile, trebuie să respiri adânc şi să încerci să ignori tot ce se petrece în jurul tău. Cred că asta te distrage, dar pe mine mă interesează să văd doar hainele“, a explicat Coddington pentru telegraph.co.uk.
 
„Dacă (Anna) Wintour este Papa, Coddington este Michelangelo, care încearcă să zugrăvească o versiune nouă a Capelei Sixtine de 12 ori pe an, scria revista „Time“ în 2009.

Inspiraţia de nivel înalt vine direct de la etajul 12 al clădirii Condé Nast din Manhattan, de unde Coddington are vedere liberă către Times Square. Însă pentru doamna de la „Vogue“ creaţia nu înseamnă doar modă, ci şi cuvinte, iar după doi ani şi jumătate de lucru, Coddington vrea să-şi publice memoriile. Deoarece nu este scriitoare, ea a colaborat cu prietenul său, Michael Roberts, de la „Vanity Fair“, care a ajutat-o să-şi formuleze istoria într-un mod cât mai real.

Cartea intitulată simplu „Grace: A Memoir“ spune povestea unei tinere care a crescut în hotelul părinţilor săi din insula Anglesey, situată în nord-vestul Angliei. Însă copilăria idilică, în care se plimba cu barca şi petrecea cu prietenii, a fost umbrită la 11 ani de moartea tatălui său, care s-a îmbolnăvit de cancer la plămâni.

În autobiografie, Coddington spune cât de puternică a fost mama sa în faţa acestei drame. „Mama mea s-a descurcat foarte bine, a fost o femeie puternică şi a luat cele mai multe decizii“, îşi aminteşte Grace. Deşi între cele două era o diferenţă de 40 de ani, mama sa a iniţiat-o pe drumul modei şi a învăţat-o să croşeteze. Pentru că i se părea o activitate monotonă, Coddington şi-a cumpărat ediţii mai vechi din revista „Vogue“ şi a început să-şi coasă propriile costume, într-o perioadă în care nu existau magazine de profil.

                                                                                         [Grace Coddington pe coperta revistei I-D]

Acesta a fost şi motivul pentru care colegele de şcoală au început să o invidieze, considerând-o mult prea excentrică. La 18 ani era o tânără timidă, cu o singură prietenă, dar o siluetă suplă şi un chip greu de uitat. Cu aceste atuuri, Coddington şi-a început cariera în modelling şi a reuşit să atragă atenţia fotografilor şi nu numai.

Însă gloria avea să fie efemeră, căci un eveniment major i-a marcat viaţa în 1963. Coddington şi iubitul ei, James Gilbert, un aviator amator, călătoreau în aceeaşi maşină ce s-a spulberat într-un accident. Frumoasa prezentatoare de modă şi-a pierdut o pleoapă, după ce oglinda retrovizoare i-a intrat în ochi. Coddington a suferit mai multe operaţii estetice, fiind nevoită să-şi ascundă privirea sub lentilele ochelarilor de soare şi s-a retras din profesie pentru câţiva ani.

Relaţii imperfecte şi o iubire perfectă

Accidentul a fost doar o încercare a destinului. Tânăra nu a putut renunţa la marea sa iubire, moda. Aşa că din 1961 a început să lucreze pentru ediţia franţuzească a revistei „Elle“.
În viaţa personală, Coddington a avut o relaţie cu fotograful Albert Koski şi, cu toate că visa la un viitor comun, acesta a înşelat-o cu sora lui Catherine Deneuve, Françoise Dorléac. Într-o dimineaţă, când Coddington şi Koski erau în pat, fotograful a primit un telefon în care a aflat că amanta sa a murit într-un accident de maşină (la 25 de ani). În acel moment, s-a sfârşit şi povestea celor doi. 

Grace şi-a revenit rapid, urmând ca în 1968 să se căsătorească cu Michael Chow şi să devină editor la ediţia britanică „Vogue“, poziţie ocupată pentru 19 ani. Relaţia cu Chow a durat câţiva ani, dar tânăra s-a recăsătorit cu un alt fotograf, Willie Christie.

Grace Coddington şi Anna Wintour, o prietenie atipică în lumea modei. FOTO Cinemagia

Coddington a renunţat la „Vogue“ din pricina schimbărilor pe care Wintour le-a promovat odată ce a ajuns la cârma revistei, însă, în pofida neînţelegerilor dintre cele două, s-a reîntors în 1988. Wintour, pe care fosta sa asistentă, Lauren Weisberger, a descris-o în romanul „Diavolul se Îmbracă de la Prada“, i-a devenit mai mult decât colegă. Intens mediatizată, legătura lor s-a transformat într-o relaţie de nestrămutat despre care Coddington vorbeşte cu emoţie.

„Dumnezeule, am fost foarte agitată când i-am dat să citească manuscrisul“, a mărturisit aceasta. „Mi-a fost teamă că nu e scris bine, dar mi-a răspuns printr-o scrisoare că i-a placut. M-am simţit uşurată pentru că are încredere în mine. Noi două suntem de nedespărţit“, a conchis ea.

[Un interviu în care Grace Coddington vorbeşte despre activitatea sa profesională]

Fetişul pentru pisici

Ca orice vedetă care se respectă, Coddington are şi o slăbiciune. „Defilarea Pisicilor“, cartea pe care ea a lansat-o în 2006, relevă una din sursele sale de inspiraţie. Animalul său de companie numit „Pumpkin“ (Dovleac – n.r.),  a devenit o mini-celebritate, după cum s-a întâmplat şi în cazul lui Choupette, felina lui Karl Lagerfeld. În timp ce directorul de creaţie de la Chanel şi-a delegat două menajere pentru îngrijirea patrupedului, Coddington şi-a pus numele pisicii pe eticheta unei genţi Balenciaga.