VIDEO Diane Vreeland, icon al modei: „Detest narcisimul, dar sunt de acord cu vanitatea“
0
Editor-şef la „Harper’s Bazaar“ şi „Vogue“, franţuzoaica Diane Vreeland, care a primit o stea pe „Walk of Style” din Beverly Hills, a fost mai mult decât un icon în modă. Deschizătoare de drumuri, dornică de cunoaştere, jurnalista a introdus concepte noi în lumea spectacolului vestimentar şi a reuşit să îmbine într-un stil original eleganţa şi curajul.
„Trebuie să ai stil. Te ajută să cobori scările şi să te trezeşti dimineaţa. Este un mod de viaţă. Fără asta eşti nimeni“, mărturisea Diana Vreeland, editoare şi jurnalistă de modă pentru „Harper’s Bazaar“. Născută în 1903 la Paris, Diana Vreeland şi-a construit un stil personal în modă, ca o formă de protest împotriva mamei care a considerat-o „un monstru mic şi urât“, după cum a mărturist chiar jurnalista. Încă de la o vârstă fragedă, Vreeland a înţeles că doar stilul şi propria sa ambiţie o pot diferenţia de restul lumii.
Pe măsură ce s-a maturizat, Vreeland şi-a dat seama că în modă este necesară o doză de curaj prin care să-şi exprime personalitatea. Înfăţişarea a fost primul pas prin care s-a evidenţiat, căci în loc să-şi muşamalizeze defectele, artista le-a folosit drept simbol al eleganţei personale. Pentru a ieşi în evidenţă, şi-a vopsit unghiile cu stacojiu, şi-a tăiat părul negru, iar mai apoi şi-a pudrat obrajii cu roşu.
„Eleganţa e înnăscută. Nu are nimic de-a face cu a fi bine îmbrăcat. Adevărata eleganţă se află în minte, dacă o ai, restul derivă de acolo“, a declarat Vreeland.
Prin ambiţie şi disciplină în studiu, Vreeland a devenit un adevărat adversar în lumea modei. De-a lungul celor 26 de ani în care a fost editor de modă pentru Harper's Bazaar, (din 1936 în 1962), a rămas fidelă aceloraşi principii. „Stil: tot cei care îl au împărtăşesc un lucru: originalitate“, a crezut cu tărie artista.
Încă de tânără, şi-a impus punctul de vedere, însă abia atunci când s-a căsătorit cu bankerul internaţional T. Reed Vreeland s-a simţit cu adevărat încrezătoare. „N-am fost niciodată împăcată cu înfăţişarea mea, până m-am măritat cu Reed Vreeland. Cred în dragoste la prima vedere pentru că asta a fost. Din momentul în care ne-am încrucişat privirile am ştiut că ne vom căsători“, a mărturisit aceasta. „N-aş fi putut trăi fără Reed. M-a învăţat de toate, inclusiv cum să merg elegant“, a spus ea.
La câţiva ani după căsătorie, în 1924, Reed a adus-o la Londra, unde au dus viaţa pe care ea întotdeauna şi-a dorit-o, cu serate, petreceri şi călătorii în zone exotice. Şi-au vopsit uşa casei în roşu, un prim gest care i-a şocat pe vecini şi apoi au deschis un magazin de lenjerie, unde Wallis Simpson (viitoarea ducesă de Windsor) i-a devenit clientă. „Cel mai bun lucru la Londra este Parisul“, a declarat Vreeland, care a colaborat apoi cu Coco Chanel.
De ce să nu încerci să... ?
După ce a devenit mama a doi băieţi, Timothy şi Frederick, a cunoscut-o pe Carmel Snow, editoarea şefă de la „Harper's Bazaar“, care i-a oferit un loc de muncă. „Dar, doamnă Snow...“, a scris Vreeland în biografia sa, „D.V“, „...cu excepţia micului magazin de lenjerie din Londra, n-am lucrat niciodată, n-am fost într-un birou în viaţa mea. Nu mă îmbrac până la prânz“, a adăugat aceasta. „Dar pare că ştii o grămadă despre haine“, a răspuns Snow. „Cu asta mă ocup“, a răspuns Vreeland. „Am dedicat ore în şir pentru fiecare detaliu al hainelor mele“, a adăugat aceasta.
A fost o propunere tentantă. Vreeland se reîntorsese în New York doar pentru şase luni, dar avea nevoie de bani pentru a trăi la standardele cu care era obişnuită. A acceptat oferta lui Snow şi s-a alăturat fotografului rus Alexey Brodovitch de la „Harper's Bazaar“, pentru ceea ce avea să devină o colaborare de lungă durată.
Vreeland şi-a lansat „De ce nu încerci să...“, propria sa rubrică în revistă. Propunerile sale extravagante i-au făcut pe cititori să viseze şi să se revolte, deopotrivă. „De ce nu încerci să... speli părul blond al copilului tău cu şampanie?“ sau „De ce nu încerci să vopseşti pe pereţii fiului tău o hartă a lumii ca să nu crească mare cu o viziune provincială?“ au fost doar două dintre fanteziile sale.
Munca a fost o schimbare pentru Vreeland, care şi-a schimbat obiceiurile cotidiene pentru a lucra toată dimineaţa la birou. „Fiecare corset, cataramă şi piesă de haină nouă... i-am simţit ritmul, muzica şi tangoul. Am fost o editoare pentru toate hainele“, a declarat Vreeland.
Deşi administra întregul magazin, în timpul liber ea şi Reed aveau o viaţă socială intensă. Îşi petreceau weekenedurile în Brewster, New York, unde invitau actori, scriitori, dar şi designeri precum Mainbocher, Elsa Schiaparelli, Fulco de Verdura, Jean Schlumberger şi Jeanne Toussaint. Viaţa lor a fost ca o poveste cu diverse personaje, iar Reed a avut grijă de casă (până la decesul său din 1966). Cu toate că nu a avut timp să se ocupe de cei doi copii, Tim şi Frecky, pe care i-a lăsat în grija guvernantelor, Vreeland s-a axat pe o educaţie multiculturală şi a pus mare preţ pe toleranţă, pentru ca fiii săi să înţeleagă cât mai multe contexte religioase şi etnii.
Deschizătoare de drumuri
Cu un spirit liber şi dornică de a cunoaşte, Vreeland s-a inspirat din călătorii pentru a-şi construi un stil personal. A fost prima care a expus bikini într-o revistă, în 1947, după un sejur în Riviera Franceză. „I-a dat (n. r. – bikinii) fotomodelului, iar noi am rămas cu toţii consternaţi, până atunci nu mai văzusem o asemenea dezgolire“, a descris asistenta Barbara Slifka, martoră la o asemenea extravaganţă a vremii. Replica lui Vreeland nu a întârziat să apară. „Cu o astfel de atitudine ţii civilizaţia pe loc cu o sută de ani“.
Vreeland a ales-o pe Lauren Bacall ca imagine emblemă pentru „Bazaar“ în martie 1943, succes după care actriţa s-a lansat şi la Hollywood anul următor. Vreeland a colaborat cu Dahl-Wolfe pentru a crea imagini inedite, printre care şi pictoriale în care au folosit ziare cu inscripţia naziştilor. Amândoi au preferat culorile tari, iar Dahl a fost printre primii care a fotografiat în culoare pentru efecte mai puternice.
Icon al modei
Spontană şi întotdeauna pregătită de acţiune, Vreeland nu s-a oprit aici. Cu o viziune clară despre cum trebuie să arate fotografiile, editorul a considerat că fotografia este mijlocul prin care îşi poate transmite mesajul către public. A considerat întotdeauna că esenţiale pentru modă sunt gesturile, atitudinea, tăria de caracter, forţa fizică, dar şi cea mentală.„Detest narcisismul, dar sunt de acord cu vanitatea“, a explicat acesta într-un interviu.
Pe lângă Dahl-Wolfe şi Derujinsky, a lucrat cu fotografi ce au revoluţionat lumea modei precum George Hoyningen-Huene, Martin Munkacsi, Toni Frissell, Melvin Sokolsky, Lillian Bassman şi Richard Avedon.
Din 1945 Vreeland a început colaborarea cu Carmel Snow, redactor şef al reviste HP, iar parteneriatul dintre cele două avea să fie memorabil. Împreună au creat concepte noi şi le-au convis pe iconurile modei, Marella Agnelli, Gloria Vanderbilt şi Jacqueline de Ribes, să pozeze în pictoriale inedite. Mai mult, într-un portret a înfăţişat familia Kennedy, cu doar câteva săptămâni înainte ca John F. să devină cel de-al 35-lea preşedinte american.
Dornică de cunoaştere şi evoluţie, în perioada 1962-1971, Vreeland a devenit editor-şef pentru revista „Vogue“, unde şi-a consolidat cariera. După ce s-a retras, a ales cariera de consultant la Metropolitan Museum of Art în New York, unde a organizat douăsprezece expoziţii şi a fost nominalizată pe lista internaţională a celor mai bine îmbrăcate vedete, în 1965.
„Privirea trebuie să călătorească “
„Mama este cea care a inventat alura“, a declarat Frecky, fiul Dianei Vreeland. „Alura este diferită de frumuseţea convenţională. Prin definiţie, convenţia este ceva rece, imobil, dar ea se opunea la tot ce era rece, a explicat acesta.
„Privirea trebuie să călătorească “, a scris artista în cartea sa intitulată „Allure/Alură“. Viaţa sa exuberantă a inspirat-o şi pe nepoata sa, Lisa Immordino Vreeland, care a realizat un film-documentar cu momentele febrile ale artistei. Prezentat atât la festivalul de film de la Veneţia, cât şi la Telluride, producţia este o creaţie multidimensională ce conturează cele mai subtile trăsături de personalitate ale artistei.
„Diana Vreeland: The Eye Has to Travel“ este o lucrare complexă ce prezintă atât perspectiva doamnei Vreeland, cât şi anecdotele prietenilor săi, Andy Warhol, Diane Sawyer, Manolo Blahnik şi Veruschka. Melange artistic ce combină argoul cu un limbaj sofisticat, „The Eye Has to Travel“ este un colaj de interviuri, fotografii, grafice şi animaţii, ce relevă cele mai profunde trăsături feminine, dar şi slăbiciunile artistei.
Artista a încetat din viaţă pe 22 august 1989 în New York din cauza unui atac de cord.
Trailerul oficial al filmului
Se încarcă comentariile...
