Viața neștiută a lui Tudor Arghezi: arestat în regimuri politice diferite. Fiul său a tipărit manifeste pentru unirea României cu Uniunea Sovietică
0Tudor Arghezi a fost arestat de două ori în regimuri politice diferite. A fost acuzat că a colaborat cu trupele germane de ocupație și că a publicat articole care atingeau morala publică. Nici fiul său nu a scăpat de închisoare.
Tudor Arghezi a intrat în atenţia Biroului de Informaţii al Siguranţei, deschizându-i-se dosarul individual nr. 25 508, cel mai probabil, ca urmare a publicării lucrării „În faţa porţii negre“, o rememorare a perioadei petrecută în închisoare, ca urmare a condamnării survenită în 1918.
Raluca Nicoleta Spiridon a publicat amănunte inedite din viața lui Tudor Arghezi din spatele condeiului. Conform documentarului „Tudor Arghezi în atenția structurilor de informații (1932-1946)“ publicat de Caietele CNSAS, în perioada 1918 - 1919, Arghezi a fost închis un an, împreună cu 11 ziariști și scriitori, printre care și Ioan Slavici, la penitenciarul Văcărești, fiind acuzat de trădare, deoarece colaborase cu autoritățile germane de ocupație.
La data de 2 februarie 1938, odată cu instaurarea regimului de autoritate monarhică a lui Carol al-II-lea intervine adresa Serviciului cenzurii de pe lângă Corpul 2 Armată, ce făcea cunoscut Direcţiei Generale a Poliţiei, că Ministerul de Interne a dispus suprimarea publicaţiei săptămânale intitulată „Bilete de Papagal”, avându-l ca director-proprietar pe Tudor Arghezi. În fond, era un act instituţional care nu viza în mod direct persoana poetului însă marca reintrarea în atenţia acestei structuri de siguranţă internă.
Prioritară din partea Grupei I a Corpului Detectivilor a fost, în perioada acestui regim, supravegherea opiniilor sale politice. Nota din 21 mai 1939 era intitulată, de altfel, „Scriitorul Tudor Arghezi despre situaţia politică”.
Filajul de la Mărțișor
Supravegherea sa a continuat după instaurarea Statului Naţional Legionar. O informaţie care nu s-a confirmat, privind deţinerea unei tipografii în Calea Văcăreşti, a determinat filajul casei de la Mărţişor, între 3 ianuarie – 10 ianuarie 1941. Poetul începuse edificarea unei tipografii la Mărţişor, odată cu gospodăria, însă aceasta nu era funcţională.
Revenirea lui Tudor Arghezi în spaţiul publicistic, în primăvara anului 1943, îl aduce, de data aceasta, în atenţia S.S.I., a cărei structură de siguranţă internă (Secţia a-IIa Contrainformaţii) avea în componenţă, încă de la reorganizarea intervenită în ianuarie 1942, un Biroul al Presei ce monitoriza presa internă şi publicaţiile ce pătrundeau pe teritoriul românesc.
Astfel, dosarul cu numărul 15 526 era deschis de S.S.I. înainte de afacerea „Voinicul”, nota din 5 aprilie 1943 a sursei „Spiridon” fiind elocventă în acest sens: „Domnul Tudor Arghezi a luat o ofensivă a scrisului, de unde până acum câtva timp sta retras în locuinţa sa, admirând ca într-un turn de fildeş acţiunea legionară, după ce fusese răsfăţatul presei din Sărindar şi evreii de acolo îl proclamaseră mai mare ca Eminescu.
Revistele şi ziarele se întrec în a-i obţine colaborarea. Astfel după ce săptămâna trecută l-a batjocorit pe Eminescu în revista <Vremea>, publicaţia aceasta anunţă că îşi asigură colaborarea permanentă a domnului Tudor Arghezi. Ziarul <Informația> vesteşte prin afişe mari, tipărite cu albastru, că domnul Tudor Arghezi va scrie zilnic în paginile sale”, conform Dosarului nr. 160 075 aflat în arhiva CNSAS.
Ridicat și dus la lagărul de la Târgu Jiu
Printr-un ordin din 30 septembrie 1943, semnat de ministrul subsecretar de stat, general de Corp de Armată, C.Z. Vasiliu şi de Directorul Ordinii Publice, lt. col. magistrat Al. Mădârjac, către Prefectura Poliţiei Capitalei, Ion N. Teodorescu (Tudor Arghezi), în calitatea sa de colaborator al ziarului „Informaţia”, a fost ridicat de Serviciul Poliţiei de Siguranţă al Prefecturii Poliţiei Capitalei şi înaintat pentru internare în lagărul Târgu Jiu, pentru faptul că „se făcuse vinovat de publicarea prin presă a unor articole care atingeau morala publică”.
De asemenea, Serviciul Cenzurii Presei interzicea apariţia ziarului „Informaţia”. La 3 octombrie 1943, Tudor Arghezi era internat în Lagărul de la Târgu Jiu. La scurt timp, prin ordinul M.A.I. nr. 215508 din 22 decembrie 1943 „internatul” Teodorescu Ioan – Arghezi era eliberat din acelaşi lagăr.
Fiul lui Arghezi a tipărit manifeste pro unirii României cu Uniunea Sovietică
Un episod oarecum conex, în raporturile poetului cu D.G.S.P. s-a produs ca urmare a reţinerii fiului său, Iosif Teodorescu Arghezi, student în anul II la Institutul de Educaţie Fizică, în data de 26 noiembrie 1949. Acesta a fost depus în arestul M.A.I. iar la 28.01.1950 a fost predat Penitenciarului Jilava.
Iosif Teodorescu Arghezi imprimase la tipografia tatălui său, fără ştiinţa acestuia, 40-44 de manifeste la rugămintea dr. Iosif Weselovschi – medic şi apropiat al familiei. Acest manifest se constituia într-un îndemn pe care l-ar fi adresat C.C. al P.M.R. către membrii săi, de a sprijini o pretinsă iniţiativă a Anei Pauker cu privire la unirea României cu Uniunea Sovietică.
Răspândirea acestora la mai multe instituţii a determinat reacţia Direcţiei Generale a Securităţii Poporului. Probabil că Tudor Arghezi a făcut anumite demersuri către vârfuri ale conducerii P.C.R. pentru eliberarea fiului său. În acest sens, s-au invocat intervenţiile pe care le-ar fi făcut pe lângă Ana Pauker şi Teohari Georgescu. Modul şi eventuala implicare a acestora nu rezultă documentar.
Cert este faptul că, la data de 26 mai 1950, intervenea o adresă emisă de Preşedinţia Consiliului de Miniştri către tovarăşul ministru adjunct al Ministerului Afacerilor Interne, Marin Jianu. Prin aceasta se solicita comunicarea „rezultatului cercetărilor în legătură cu reţinerea fiului scriitorului Tudor Arghezi, pentru informarea tov. Preşedinte al Consiliului de Miniştri [dr. Petru Groza] care se interesa de acest caz”.
La scurt timp, la 15 iunie 1950 Iosif Teodorescu Arghezi a părăsit penitenciarul Jilava, iar din 17 iunie 1950 ieşea din reţinerea D.G.S.P.
Se încarcă comentariile...
