Vârcolacii, luptătorii din umbră ai lui Hitler. Comandourile care au semănat teroare în rândul Aliaților și a populației
0În ultimul an de rezistență, încolțiți din toate părțile, naziștii au conceput un plan diabolic de a-și teroriza inamicul și pe toți cei care colaborau cu acesta. Au dat naștere brigăzilor de „vârcolaci”, luptători de guerrilă din toate păturile societății care semănau teamă și moarte.
În anul 1944, Germania Nazistă era încolțită. După ce aproape timp de patru ani a terorizat Europa, Hitler și ceilalți lideri naziști deveneau din ce în ce mai conștienți că vor pierde războiul. Împinși de blidantele rusești din est, prinși ca într-un clește după debarcarea trupelor Aliate în Normandia, dar și după avansul trupelor britano-americane prin Italia, naziștii au dat drumul vârcolacilor. Evident, nu este vorba despre creaturile fantastice din poveștile de groază, ci despre trupe de guerrilă fanatice, menite să semene teroare în rândul inamicului. Menirea lor era să producă cât mai mare pagube inamicului, astfel încât liderii germani să câștige timp pentru a-și salva viețile.
Din povești, direct pe câmpul de luptă
Către finalul celui de-Al Doilea Război Mondial, Frank Manuel, un ofițer american de informații, a văzut pe zidurile caselor din Franconia, Germania, un simbol ciudat. Mai precis, o linie verticală dreaptă intersectată de o linie orizontală cu un cârlig la capăt. „Majoritatea membrilor Corpului de Contrainformații erau de părere că era doar o svastică desenată în grabă”, a scris Manuel într-un raport. Dar, el și alți oameni cu experiență din armata americană știau că nu era o svastică pocită ci un semn de luptă care provoca fiori pe șira spinării în rândul soldaților aliați. Era simbolul brigăzilor de „vârcolaci”, luptători de gherilă germani pregătiți „să-l doboare pe soldatul izolat din jeepul său, pe polițistul aflat în patrulă, pe nătărăul care merge singur după lăsarea întunericului, pe lăudărosul yankeu care o ia pe un drum lăturalnic”, adăuga Frank Manuel.
Cine erau acești misterioși „vârcolaci”? Sunt rodul pasiunii unor lideri naziști pentru misticism, supranatural și mitologie germană. Heinrich Himmler, unul dintre principalii colaboratori ai lui Hitler, era pasionat de mitologia germanică şi de supranatural. A înfiinţat chiar şi un departament specializat în investigarea fenomenelor supranaturale, în încercarea de a dovedi că vechile legende germanice sunt adevărate din punct de vedere istoric. În perioada 1935-1944, Reichsfuhrer-ul SS Heinrich Himmler a constituit chiar un departament înscărcinat cu vrăjitoria, fiinţele supranaturale, precum vampirii sau vârcolacii, numit Hexen-Sonderauftrag. La rândul său, către finalul războiul, Hitler se refugiase în fantasmagoriile lui Himmler.
Vârcolacii, în special, reprezentau un simbol puternic în mitologia nazistă. Erau întruchiparea purității neîmblânzite a naturii și a forței dezlănțuite. „Conform unor surse folclorice germanice din secolele al XIX lea- şi începutul secolului XX, vârcolacii reprezentau creaturi monstruoase dar nu întotdeauna cu intenţii rele. Puteau fi bestiale dar erau legate de păduri, sânge, pământ. Ei reprezentau puterea şi puritatea naţiunii germane în faţa străinilor”, precizează Eric Kurlander, autorul lucrării ”Hitler’s Monsters: A Supernatural History of the Third Reich”.
Așa a luat naștere, în octombrie 1944, „Operațiunea Vârcolacul”. Avea două componente. Pe de o parte erau comandouri de „vârcolaci”, adică gherile foarte bine antrenate capabil să saboteze poduri, depozite și alte elemente de infrastructură pentru a încetini înaintarea Aliaților. În plus, ucideau numeroși soldați inamici prin intermediul ambuscadelor. Primele grupuri de ”vârcolaci” care au operat şi în octombrie 1944 au fost antrenate de locotenentul SS Otto Skorzeny, un maestru al luptei de gherilă şi al organizării comando-urilor pe frontul de Est.
Locotenenții SS Adolf Prutzmann și Otto Skorzeny urmau să se infiltreze în taberele aliate și să saboteze liniile de aprovizionare cu un grup paramilitar. Skorzeny dovedise deja valoarea unei astfel de lovituri specializate în 1943, când a condus cu succes un mic grup de comando pentru a-l salva pe Benito Mussolini dintr-o închisoare din Italia. „Strategia elaborată în perioada 1944-1945 nu era să câştige războiul prin operaţiuni de guerrilă ci să-i întârzie, suficiente de mult, înaintarea pentru ca Germania să obţină o poziţie politică cât de cât favorabilă”, precizează istoricul Perry Biddiscombe în lucrarea sa ”Werwolf! The History of the National Socialist Guerrilla Movement”.
Ilse, femeia „vârcolac”
În detașamentele de „vârcolaci” au fost antrenate și femei. Cea mai celebră a fost Ilse Hirsch. Avea doar 23 de ani în anul 1945 atunci când opera în trupele de gherilă ale vârcolacilor naziști. Ilse s-a născut în Hamm, Germania, în 1922. S-a alăturat Ligii Fetelor Germane la vârsta de 16 ani și a devenit curând una dintre cele mai fervente propagandiste în orașul Monschau. A fost antrenată de SS la Castelul Hulchrath pentru a participa la operațiuni speciale încă de la vârsta de 17 ani. După invazia din Normandia, Ilse a devenit un pion principal în organizarea de ambuscade și sabotaje îndreptate împotriva armatelor americane și britanice. Cea mai celebră misiune la care a participat a fost „Operațiunea Carnaval”, adică asasinarea primarului orașului Aachen, Franz Oppenhoff. Acesta era tot german dar „trădase” prin colaborarea cu armata americană.
Americanii l-au numit primar după ce au cucerit orașul german Aachen. Ilse cunoștea zona și a făcut parte dintr-o echipă a morții formată din șase membri. Toți au fost parașutați lângă Aachen. Din pădure s-au îndreptat către locuința lui Oppenhoff. Ghidați de Ilse, ofițerul SS Herbert Wenzel și operatorul radio Sepp Leitgeb l-au găsit pe primar chiar pe treptele reședinței. Aceștia au deschis focul asupra lui Oppenhoff. Primarul a murit pe loc. Ilse Hirsch i-a condus în afara orașului, dar s-a împiedit de firul unei mine ascunde în pământ. Explozia grenadei l-a ucis pe Sepp Leitgeb, iar pe Ilse a rănit-o la genunchi. În 1949 a fost prinsă și arestată. A fost condamnată la închisoare și în cele din urmă eliberată. După război, Ilse Hirsch s-a stabilit în zona Aachen, s-a căsătorit și a avut doi copii.
„Colţii mei de vârcolac muşcă din duşmani”
Pe lângă aceste comandouri antrenate și care operau la comandă în diferite puncte, naziștii au folosit și alt tip de „vârcolaci”. În special voluntari, inclusiv populație civilă înarmată care era grupată în structuri de rezistență. Aceștia aveau rolul să hărțuiască în permanență inamicul, devenind în cele din urmǎ greu de controlat. Cel care-i recruta era ministrul propagandei, Joseph Goebbels. Acesta îndemna populația, prin intermediul emisiunilor de la radio, dar și prin afișe de propagandă, să se înroleze în aceste brigăzi ale vârcolacilor luptând împotriva inamicului și a „colaboraționiștilor”.
„Sunt atât de sălbatică, sunt plină de furie, Lily Vârcolacul este numele meu. Mușc, mănânc, nu sunt îmblânzită. Dinții mei de vârcolac mușcă inamicul”, era unul dintre mesajele de propagandă. Acești vârcolaci s-au dovedit mai fanatici, fiind recrutați mai ales din rândurile adolescenților îndoctrinați. Deși nu și-au atins obiectivul final, acela a de a încetini înaintarea Aliaților, au produse pagube și mai ales teroare. „Aceste gherile sunt una dintre cele mai mari ameninţări la adresa securităţii în zonele ocupate atât de americani dar şi de celelalte naţiuni aliate”, precizau oficialităţile americane după capitularea Germaniei. Și asta în condițiile în care brigăzile de vârcolaci continuau să opereze și după ce războiul luase sfârșit. Au fost anihilați până în 1947.
Se încarcă comentariile...
