Povestea singurei femei care trăiește pe o insulă de infractori condamnați. „A fost ceva unic și nu am mai vrut să plec”

În 2011, când Giulia Manca a călătorit la Pianosa, o fostă insulă penitenciară italiană, aștepta cu nerăbdare o pauză de relaxare la soare înainte de a se întoarce acasă. Însă, la mai bine de 12 ani după ce s-a cazat la Hotelul Milena, situat pe malul mării, al cărui personal este format din deținuți supravegheați aflați în perioada de probă, Manca a rămas pe insula cunoscută drept Alcatrazul Mării Tireniene, relatează Yahoo News. 

FOTO: Shutterstock

În prezent, singura femeie care locuiește în satul fantomă Pianosa, care face parte din parcul arhipelagului din Toscana, Manca este atât managerul hotelului, cât și supervizorul programului de reabilitare de pe insulă, condus de Arnera, o organizație non-profit cu misiunea socială de a ajuta persoanele vulnerabile, cum ar fi deținuții, să se întoarcă în societate, și de autoritățile penitenciare din Toscana.

„Am stat o săptămână la hotel și nu am mai vrut să plec”, a declarat Manca pentru CNN. „A fost o vacanță unică, iar proiectul de reabilitare m-a fascinat, modul în care acești deținuți au primit o a doua șansă în viață”

O a doua șansă la hotel 

„M-am îndrăgostit de Pianosa. Liniștea sa, marea turcoaz limpede ca un paradis, nopțile liniștite și înstelate”, a declarat acesta. 

Supranumită odinioară Insula Diavolului, Pianosa, situată între Corsica și continent, este acum un refugiu de fericire iubit pentru plajele sale frumoase și vegetația verde și luxuriantă.

Unul dintre cei doar doi rezidenți permanenți ai insulei, Manca trăiește și lucrează alături de un gardian de închisoare, precum și de 10 deținuți de sex masculin, care lucrează ca bucătari, grădinari, chelneri, curățători de plajă și spălători de vase la Hotelul Milena, singura unitate de cazare de pe insulă.

Înconjurat de pini, Hotelul Milena are tavane cu fresce și 11 camere cu mobilier din lemn și vedere uimitoare la mare, precum și o terasă mare, unde deținuții servesc oaspeților băuturi seara, un restaurant și un bar.

Manca era oaspete al acestui hotel  de doar câteva zile, când managerul de atunci a informat-o că unitatea se confruntă cu dificultăți financiare și riscă să se închidă.

Dacă acest lucru s-ar întâmpla, deținuții ar trebui să fie transferați înapoi la închisoare, punând astfel capăt rapid perioadei petrecute la Pianosa.

„Am simțit că trebuie să fac ceva pentru a-i ajuta, altfel s-ar fi întors în spatele gratiilor, în celule minuscule, fără nicio șansă de a avea un nou început și de a învăța o meserie care să îi ajute odată ce vor fi eliberați”, adaugă Manca, care a lucrat anterior ca agent turistic.

Manca, care a crescut în Toscana, a decis să rămână și să preia funcția de manager al hotelului. Ea spune că a lucrat inițial pe gratis, folosindu-și abilitățile de management pentru a contribui la asigurarea viitorului hotelului.

În doar câțiva ani, Manca a reușit să schimbe lucrurile în mod semnificativ, iar Hotelul Milena a devenit un loc popular de desfășurare a nunților și a petrecerilor de aniversare, oaspeții, atrași în parte de personalul neconvențional al hotelului, venind în număr mare aici.

Alcatrazul din Marea Tireniană

Situată în apropiere de Gorgona, o altă insulă-închisoare italiană, Pianosa a fost înființată în anii 1700 pentru a închide nelegiuiți, bandiți și revoluționari.

Insula a servit drept bază pentru o închisoare de maximă securitate până în 1998, când a fost închisă. Puținii săi rezidenți au plecat în cele din urmă, iar Pianosa a fost lăsată pustie timp de mulți ani.

Vizitatorii nu au avut voie pe insulă până relativ recent, iar cei care o vizitează pot veni doar în cadrul unui tur organizat cu barca, care trebuie rezervat prin intermediul unor operatori turistici specifici.

Pentru a fi admiși în programul de reabilitare de la Hotelul Milena, solicitanții trebuie să fi executat deja cel puțin o treime din pedeapsa în închisoare și să fi trecut printr-o serie de teste stricte de evaluare psihologică și socială.

În ultimii 12 ani, Manca a avut de-a face cu aproximativ o sută de infractori aflați în perioada de probă pentru o multitudine de infracțiuni, inclusiv crimă.

Deși observă că mulți dintre deținuți au fost condamnați pentru infracțiuni grave, Manca s-a simțit întotdeauna bine pe insulă și o consideră un loc sigur.

De asemenea, ea crede cu tărie că foștilor infractori ar trebui să li se ofere șansa de a contribui la societate, în loc să petreacă mai mult timp în spatele gratiilor.

Cunoscută drept „Regina din Pianosa”, Manca recunoaște că meseria sa a ridicat semne de întrebare în rândul prietenilor și al celor dragi din cauza riscurilor percepute de a fi singura femeie alături de un grup de deținuți.

„Oamenii îmi tot spuneau că sunt nebună că mi-am asumat o astfel de muncă”, spune Manca. „Să fii singura femeie care să lucreze și să trăiască cot la cot cu infractori de sex masculin care nu au fost acuzați de infracțiuni ușoare... Dar nu m-am simțit niciodată speriată și nici îngrijorată. Nu m-am gândit niciodată la asta. Mă simt mai în siguranță cu ei aici decât în oraș, nu știi niciodată peste cine poți da.”

Deși a fi responsabil de un grup de infractori are provocările sale, Manca spune că face tot posibilul să creeze limite clare pentru a se asigura că programul de reabilitare este eficient.

Ea explică faptul că relația ei cu personalul este una de respect reciproc și că a reușit să găsească un echilibru păstrând distanța și fiind autoritară, dar deschisă, pentru a-i sprijini.

În fiecare săptămână, Manca se urcă pe feribot pentru o călătorie de trei ore pe mare până în Toscana continentală pentru a face cumpărături și treburi birocratice, plecând în zori și revenind la Pianosa noaptea.

Manca subliniază faptul că, spre deosebire de Gorgona, în apropiere, unde deținuții trebuie să se întoarcă în celule după ce termină programul de lucru, cei de la Pianosa sunt lăsați să umble liberi.

Rata mare de succes

Deținuții de aici primesc un salariu lunar pentru munca lor în hotel și sunt cazați în clădirile fostei închisori vechi, care au fost transformate în studiouri confortabile, cu sală de gimnastică, televizor, bucătărie și camere private cu baie.

De asemenea, li se oferă telefoane mobile pentru a putea ține legătura cu familiile lor.

Închisorile italiene sunt considerate printre cele mai inumane și supraaglomerate din Europa, cu 120 de deținuți la fiecare 100 de paturi, potrivit unui raport din 2020 al Consiliului Europei, în timp ce sinuciderile în închisoare au crescut cu 300% din 1960, cu o recidivă a infracționalității de 75%.

Prin urmare, Pianosa este, fără îndoială, o alternativă mult mai atractivă pentru cei care se apropie de finalul pedepsei lor.

Manca este mândră de succesul „modelului Pianosa”, explicând că rata celor care au petrecut timp pe insulă și care se întorc la infracțiuni s-a redus la 0,01%.

„Seara sunt liberi să meargă pe plajă și să facă o baie”, explică Manca.

Cu toate acestea, ei trebuie să părăsească cazarea dimineața devreme și să se întoarcă seara la o anumită oră, sunt în continuare sub supraveghere și există paznicul care îi supraveghează.

Infractorii își pot ispăși restul pedepsei lucrând la hotel dacă se comportă bine, iar unii au petrecut aici între cinci și zece ani.

Însă cei care nu dau dovadă de dorința de schimbare riscă să fie trimiși înapoi la închisoare pentru a-și ispăși restul pedepsei.

„Ei trebuie să demonstreze în fiecare zi dorința lor de a munci și de a se pregăti pentru o viață mai bună. Nu accept nicio scăpare”, a zis aceasta.