Povestea primei femei inginer din România: „În loc să studieze Litere sau Medicină sau, mai rău, Dreptul, a studiat inginerie“
0Elisa Leonida Zamfirescu, prima femeie inginer din România, a murit la vârsta de 86 de ani, pe 25 noiembrie 1973.
Elisa Leonida s-a născut în 1887. Bunicul ei matern era inginer, aceeași meserie urmând și fratele ei. Dar acest lucru nu a făcut drumul mai ușor pentru Elisa.
Născută și crescută în Galați, Elisa a fost educată la București. Ea a absolvit Școala centrală de fete și a luat bacalaureatul la liceul Mihai Viteazul. Dorind să rămână în București, dragostea ei pentru știință a făcut-o să aplice la Facultatea de Drumuri și Poduri din București., însă a fost respinsă din cauza sexului ei.
Perseverentă, Elisa Leonida a aplicat mai departe și în 1909 a fost acceptată la Academia regală de tehnologie Berlin (acum Universitatea tehnică din Berlin) la Charlottenburg, Germania, conform www.europeana.eu.
Acceptarea ei în program nu s-a realizat ușor. Decanul a încercat să se folosească de argumentul că femeile ar trebui să se concentreze pe Kirche, Kinder, Küche (biserică, copii și gătit), pentru a o convinge.
Nici din partea colegilor nu a avut parte de mai mult ajutor: aceștia o împiedicau să ia parte la festivitățile tradiționale ale înscrierii - ceea ce numim noi acum „săptămâna bobocilor”.
Cu toate acestea, ea a continuat și a absolvit cu licență în inginerie, specializându-se în chimie trei ani mai târziu.
Presa românească a raportat pozitiv despre reușita ei, scriind: „Compatrioata noastră, domnișoara Elisa Leonida, în loc să studieze Litere sau Medicină sau, mai rău, Dreptul, a studiat inginerie la Charlottemburg. În Inginerie, viitorul femeilor este minunat, domnișoara Elisa Leonida a trecut examenul final cu mare succes, obținând diploma de inginer“, relata Ziarul Minerva în 1912.
Elisa Leonida este adesea considerată prima femeie inginer din Europa sau chiar din lume. Cu siguranță a fost prima din România și prima femeie absolventă de inginerie în Germania.
Prima femeie din lume a fost irlandeza Alice Perry, care a absolvit cu șase ani mai devreme, cu diplomă de licență în inginerie civilă de la Colegiul Queen’s College, Galway.
După ce a obținut acel râvnit titlu academic, Elisa Leonida a refuzat un loc de muncă în Germania și și-a început cariera ca asistent la recent formatul Institut Geologic al României.
Carieră întreruptă de război
Curând după aceea, cariera i-a fost întreruptă de marele război. Elisa s-a alăturat Crucii Roșii și a condus mai multe spitale, lucru pentru care a fost decorată. A primit o medalie de onoare de la Ministerul Franței în România, citând următoarele motive: „O asistentă medicală foarte zeloasă, foarte dedicată, a demonstrat bune calități de abnegare și nesocotire a pericolului, în contextul epidemiei de tifos exantematic, în special acordând îngrijiri unui ofițer francez cu tifos la Vaslui“.
Regina Maria a participat la nunta ei
După război, Elisa s-a întors la munca ei la Institutul Geologic, acum Elisa Zamfirescu după ce l-a cunoscut și s-a căsătorit cu Constantin Zamfirescu, chimist și fratele scriitorului Duiliu Zamfirescu, în 1918. Se spune că Regina Maria a României și fiica ei, Prințesa Ileana, au participat la nunta lor.
Elisa și Constantin au avut două fiice, Măriuca și Ancuța Zoe. Ca și mama ei, Ancuța Zoe a devenit ulterior chimistă.
La Institutul Geologic a descoperit noi resurse de cărbune, șist, gaze naturale, crom, bauxită și cupru. Lucra multe ore și experimenta cu tehnici și metode noi de analizare a mineralelor. Ea a cercetat producția de sulfat de cupru, care se folosea pentru a distruge ciupercile dăunătoare de pe plantele cultivate și a dezvoltat o metodă eficientă de producere a acestuia din minereu de cupru.
De asemenea, ea a studiat apele minerale din România și compoziția apei pentru consum industrial. Un alt studiu avea în vedere folosirea de bentonită în filtrarea vinului. Și în prezent, bentonita încă se folosește pentru purificarea vinului în zilele noastre.
Cât timp a fost la Institutul Geologic, a semnat 85.000 de buletine de analiză, ale căror rezultate au fost publicate în seria „Studii economice” de Institutul Geologic. A mai publicat monografe, inclusiv „Contribuții la studiul bauxitei în România“ (1931) și „Chimia cromitului în Munții Orșova“ (1939).
În afara institutului, ea a găsit timpul să predea fizica și chimia la Școala de fete Pitar Moș și la Școala de electricieni și mecanici, al cărei director era fratele ei Dimitrie, în București.
Elisa Zamfirescu s-a pensionat în 1963, la vârsta de 75 de ani, însă nu a stat departe de profesie. A susținut campania pentru dezarmare, depunând o plângere la comitetul de dezarmare la Lancaster House în Londra, cu privire la pericolele armelor atomice.
Elisa Zamfirescu a murit la vârsta de 86 de ani, pe 25 noiembrie 1973.
Dedicarea sa și contribuția pentru inginerie au fost recunoscute în țara ei natală și chiar în lumea largă. Strada pe care Zamfirescu a locuit în București a primit numele ei în 1993.
În 1997, un premiu pentru femeile ce lucrează în domeniul științei și tehnologiei a fost creat în numele ei - Premiul Elisa Leonida-Zamfirescu. Și, poate cea mai mare onoare a erei digitale - un Google doodle i-a omagiat data nașterii în noiembrie 2018.
Se încarcă comentariile...
