Interviu Povestea Edificiului Roman cu Mozaic din Constanța, punct de legătură între lumea civilizată și lumea de peste granițe: „Colosal! Parcă am dezveli Pompeiul!“

Și după aproape două milenii, Edificiul Roman cu Mozaic continuă să fascineze și să își descopere, treptat, secretele. El își așteaptă vizitatorii pentru a spune o poveste fără seamăn: aici, în provincia de la capătul Imperiului Roman, exista un oraș măreț, Tomis, care era deopotrivă un centru comercial, administrativ, religios și cultural.

Edificiul Roman cu Mozaic în anul 1967 Colectie Muzeul de Istorie si Arheologie Constanta

În plin regim comunist, odată cu perioada de dezvoltare urbanistică a orașului Constanța, zona din imediata apropiere a Sfatului Popular a devenit un muzeu în aer liber. Edificiul Roman cu Mozaic, termele din apropiere de Poarta 1, cartierul rezidențial din Parcul Catedralei, segmente ale zidului de incintă romano-bizantin sunt doar câteva repere ale înfloritoarei așezări de altădată de la Pontul Euxin. Doar în vara anului 1959, presa vremii menționa descoperirea a aproape 100 de focare arheologice. „Numeroase străzi pavate, canale, fântâni, apeducte, fundații de temple, coloane, capitele, inscripții, vase ceramice și de sticlă, statuete de bronz și de teracotă“, consemna ziarul local „Dobrogea Nouă“.

V.Canarache, A.Radulescu si V. Vîlcu Colectie Muzeul de Istorie si Arheologie

Vis de arheolog

Marea revelație a arheologilor constănțeni a fost „focarul arheologic din Piața Ovidiu, pe faleza care desparte orașul de port. Două lovituri de cazma, date de un muncitor care săpa groapa pentru fundația unui bloc, au atins un zid antic. A treia lovitură n-a mai fost dată, fiindcă pe locul respectiv a și apărut arheologul de serviciu – tânărul profesor Adrian Rădulescu. Cu aceasta începe de fapt filmul descoperirii unui mare edificiu roman și, implicit, a prețiosului mozaic“, scria ziarul „Flacăra“. Zidul de nord-est al edificiului, conservat pe o înălțime de aproximativ cinci metri, a fost primul care a fost descoperit. Partea spectaculoasă a descoperirii a venit însă atunci când în pământul din fața zidului au apărut mici cuburi de piatră colorate. Ele aveau să anunțe marea descoperire.

Peste mulți ani, Adrian Rădulescu își aducea aminte de acea perioadă unică în viața unui arheolog: „De o parte și de alta a muzeului actual, în vara anului 1959 se făceau săpături pentru un bloc. Șanțuri peste șanțuri tăiau ziduri vechi. În cea mai puternică spărtură dintr-un zid, la temelie, am găsit tesseraele unui mozaic“. Imediat, l-a anunțat pe Vasile Canarache, directorul Muzeului Regional al Dobrogei. „După lucrări care au durat opt ani s-a ajuns la mozaicul pe care îl cunoaște toată lumea“.

Dată fiind însemnătatea descoperirii, au fost invitați toți arheologii din țară la o sesiune științifică și au fost sesizate forurile superioare în vederea consolidării și restaurării întregului monument, precum și eventuala încadrare a sa în noul plan de sistematizare a orașului Constanța – toate cu gândul de a organiza un mare muzeu în aer liber pe coasta de vest, în spatele Pieței Ovidiu.

Edificiul Roman cu Mozaic Colectie Muzeul de Istorie si Arheologie Constanta

Mozaicul, protejat cu stuf

Monumentul s-a dezvelit treptat, de-a lungul mai multor ani: zidul de nord-est, mozaicul, vestibulul, încăperile boltite. Un arheolog a exclamat: „Colosal! Parcă am dezveli Pompeiul!“.

Operațiunile de conservare și restaurare s-au desfășurat, o bună perioadă de timp, în paralel cu săpăturile. De această sarcină dificilă s-a ocupat arhitectul Paolo Mazzoni, specialist din cadrul Oficiului de piatră dură din Florența. Mozaicul a fost curățat de pământ și protejat cu panouri din stuf. Odată cu venirea iernii, peste mozaicul conservat a fost ridicată o construcție temporară, din lemn. Arheologii au dorit să reconstruiască exact imaginea edificiului din Antichitate, însă în absența unor informații legate de acoperiș și de laturile de nord-est și de sud-vest s-a evitat reconstituirea părții superioare a terasei dinspre oraș.

După fixarea traseului de vizitare pe latura de sud-vest a edificiului, pe un sistem de piloni mici, pentru a ridica nivelul de la care turistul să poată privi mozaicul, porțiunile care nu aveau mozaic au fost umplute cu o șapă de beton foarte fină, iar golurile mici au fost umplute cu un mortar făcut din ciment alb, pulbere de marmură și oxizi colorați, pentru a fi parte din nuanțele predominante ale mozaicului. La final, întreaga suprafață mozaicată a fost spălată și curățată cu perii speciale.

Simbolul ascuns

Covorul cu mozaic se întindea pe toată suprafața sălii. Porțiunea care era așezată pe terasa tăiată în faleză s-a păstrat cel mai bine, iar restul s-a prăbușit, odată cu bolțile încăperilor de dedesubt, putând fi recuperate doar o mică parte din bucățile prăbușite. În prezent, mai poate fi admirat mozaicul pe o suprafață triunghiulară cu laturile de aproximativ 50 de metri pe 16 metri, acoperind o arie de aproximativ 450 de metri pătrați.

Adrian Radulescu pe santier Colectie Muzeul de Istorie si Arheologie Constanta

Mozaicul cuprinde motive de încadrare – cum ar fi banda monocromă, valul etrusc, dinții de lup, funia simplă – și centrale, cele care continuă să fascineze și după milenii. Pe terasa mozaicului putem admira cercuri, hexagoane, romburi, pătrate, cruci, zale împletite, ramuri de iederă, flori, plante, opaițe, dar și un porumbel alb, un binecunoscut simbol creștin. „Ceea ce ne îndeamnă să considerăm că are cu adevărat o valoare simbolică este unicitatea sa în întregul tablou. Cu toate că, în ansamblu, covorul respectă cu strictețe valoarea simetriei, aici avem un singur motiv de acest fel, stingher, pierdut printre frunzele de iederă ce ies din vasul stilizat. Este parcă ascuns. Numai un ochi bine format îl poate observa. Acest mod de reprezentare ar justifica intenția introducerii unui element creștin, subtil, într-un ansamblu păgân, dominat încă de zeități romane protectoare, după cum sugerează fragmentele sculpturale descoperite între dărâmături“, scrie în volumul „Edificiul cu mozaic din Tomis în context urbanistic și portuar“ Irina Sodoleanu, nepoata fostului director al muzeului, Adrian Rădulescu, ilustrul istoric care a fost părtaș la descoperirea edificiului.

Exteriorul edificiului FOTO MINAC

Pereții edificiului erau acoperiți de marmură, așa cum au tras concluzia specialiștii, din orificiile săpate în blocurile de calcar ale zidului de sud-vest, precum și plăcile fragmentare căzute pe pavimentul cu mozaic. Acest lucru denotă legătura pe care o avea provincia cu Imperiul Roman, acolo unde, în majoritatea edificiilor de lux publice sau private, se remarca interesul acordat de arhitecți pentru spațiul interior.

Cele trei terase

Edificiul cu Mozaic din Tomis, despre care specialiștii spun că a fost ridicat la finalul secolului III d.Hr., era un fel de „carte de vizită“ a orașului vechi, capitala Scythiei, provincie situată la granița Imperiului Roman. „Ridicat în fața cheurilor portului tomitan, el era prima imagine care întâmpina ambarcațiunile cu negustori sau călători străini, transmițând o adevărată declarație de putere: «Și la granițele imperiului există lux și măreție, pentru că și teritoriul acesta tot parte din imperiu este!».

Pentru orașul vechi, complexul reprezenta principalul hub comercial și centru social-politic și administrativ situat în centrul așezării. În încăperile boltite, care erau depozite portuare, intrau și ieșeau mărfurile de import-export tranzitate prin portul tomitan, în timp ce etajul superior, marea sală cu mozaic, era destinat activităților care marcau viața publică tomitană“, explică, pentru „Weekend Adevărul“, Irina Sodoleanu, cercetător la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

Prima terasă, care făcea legătura cu orașul, se afla la o înălțime de peste 12 metri față de nivelul mării. Suprafața sălii, de aproximativ 200 de metri pătrați, era acoperită de un mozaic policrom. Pe latura de sud-vest a sălii se afla un vestibulum, care făcea legătura între primele două terase și nivelul orașului antic. Sala era închisă pe toate laturile și acoperită probabil cu un acoperiș ușor, ipoteză formulată de specialiști, care apreciază că delicatul mozaic de pe paviment nu ar fi putut rezista în condițiile de la Tomis fără a avea niciun fel de protecție. Pe peretele din nord-est, în centru era o intrare în sala cu mozaic. Ea a fost zidită într-o etapă ulterioară de funcționare și folosită apoi ca nișă decorativă. Spre dreapta, între doi pilaștri, a fost amenajată o tribună din trei rânduri de blocuri mari de piatră fasonate. În colțul de sud se deschidea cea de-a doua intrare în sala cu mozaic.

Model în detaliu FOTO MINAC

Nivelul inferior al clădirii se situa pe o a doua terasă amenajată în taluzul falezei și cuprindea 11 compartimentări boltite, orientate cu fața spre mare. Cea de-a douăsprezecea încăpere boltită avea intrarea către o stradă care cobora spre port de-a lungul laturii mici a edificiului. În fața șirului cu magazii boltite se deschidea o piațetă din care s-a mai păstrat un rest de pavaj din dale de piatră. Într-o singură încăpere s-au descoperit sub dărâmături amfore ce conțineau rășini, gudron, colofoniu, cuie și nituri de fier, ancore.

Cu aproximativ cinci metri mai jos de terasa a doua, la limita dinspre port a piațetei se ridica ultimul nivel al complexului monumental. Latura de nord-est era și zid de susținere pentru piațetă. În fața portului antic se desfășura un șir de nouă încăperi boltite, conservate parțial, aproape distruse de construcțiile moderne. Inițial, aceste depozite se deschideau direct către port, iar de-a lungul zidului se afla un canal care aduna apele pluviale și le deversa mai departe, în mare.

„Pilon al rețelelor comerciale“

Existența unui astfel de edificiu, care avea atât un rol comercial, dar care era și un loc al întrunirilor publice din vechiul Tomis, trebuie înțeleasă în contextul legăturilor pe care această provincie le avea cu restul imperiului din care făcea parte. „După reorganizarea Imperiului târziu, Tomis, capitală a provinciei Scythia, a devenit principalul port regional prin care se desfășurau ample operațiuni comerciale. Produse de lux provenite mai ales din Imperiul de est își găseau locul pe piețele de desfacere regionale, trecând granițele și mai departe spre barbaricum. Inventarul arheologic descoperit la Edificiul cu Mozaic oferă o imagine a conținutului acestor importuri concentrate în depozitele boltite: amfore cu diferite tipuri de rășini (colofoniu, smirnă etc.), materiale de construcții (cuie, nituri și lingouri din fier), ceramică fină etc. Tot Edificiul cu Mozaic este punctul de plecare al produselor locale, devenind astfel unul dintre pilonii rețelelor comerciale din interiorul imperiului, cât și un punct de legătură între lumea civilizată și lumea de peste granițe“, povestește Irina Sodoleanu.

Restaurator italian

Istoria Edificiului Roman cu Mozaic încă se scrie. La aproape jumătate de secol de la deschiderea punctului muzeal, perioadă în care timpul care a trecut a lăsat urme adânci asupra clădirii de protecție, s-a impus reabilitarea lui. Vreme de cinci ani, edificiul a fost închis publicului. Valoarea totală a proiectului a fost de 14.362.838 de lei, din care contribuția Uniunii Europene este de 12.188.922 de lei. De restaurare s-a ocupat firma italiană Giano Restauri.

Edificiul s-a deschis spre finalul anului trecut, chiar de Ziua Dobrogei, la 14 noiembrie. „S-a lucrat foarte mult pe conservare, pe curățarea covorului. Acolo unde a fost cazul, și aceste mici pietricele, aceste tessere au fost dislocate, s-au făcut și intervenții de restaurare. Un italian a fost cel care în anii ’70 a lucrat efectiv la restaurarea covorului alături de echipa de români, iar în cadrul acestui proiect, v-am spus, a pus foarte mult accentul pe tot ceea ce însemna conservarea și curățarea pavimentului și de asemenea dotarea clădirii cu elemente moderne“, a spus Delia Roxana Cornea, directorul Muzeului de Istorie și Arheologie din Constanța.

Ediciul Roman cu Mozaic după restaurare

Clădirea din geamuri, care protejează edificiul, oferă o priveliște amplă asupra portului și asupra zonei Constanței la malul mării, dar, pe de altă parte, spune ea, are și un defect: permite foarte ușor razelor solare să treacă, lucru ce a făcut ca de-a lungul timpului să se creeze un efect de seră care s-a dovedit a fi nociv pavimentului. „De aceea a fost nevoie de o reabilitare a clădirii de protecție, de o climatizare adecvată, dotarea cu tot ce înseamnă elemente de protecție la geamuri, de asemenea consolidări și restaurări acolo unde a fost cazul“, a adăugat Delia Roxana Cornea.

Săpături la Edificiul Roman în anul 1960 Colectie Muzeul de Istorie si Arheologie Constanta

Muzeul poate fi vizitat de miercuri până duminică, în intervalul orar 9:00-19:00. Prețul întreg al unui bilet este de 25 de lei, pentru pensionari – 12 lei, iar pentru elevi – 6 lei.