Obiceiuri și tradiții de Sfântul Ştefan, primul martir creștin, prăznuit în a treia zi de Crăciun. Ce sunt „Pâinicile lui Ștefan”

Pe 27 decembrie, în a treia zi de Crăciun, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Apostol, întâiul mucenic şi arhidiacon Ştefan. Câteva obiceiuri și superstiții sunt legate de această zi.

Sfântul Ștefan. FOTO Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului

„S-a făcut odată întrebarea între iudei, saduchei, farisei şi elini despre Domnul nostru Iisus Hristos. Unii spuneau că este prooroc, alţii că este înşelător, iar alţii că e Fiul lui Dumnezeu. Atunci Ştefan a stat pe loc înalt şi a binevestit tuturor pe Domnul nostru Iisus Hristos, zicând: <<Bărbaţi fraţi, pentru ce s-au înmulţit răutăţile voastre şi s-a tulburat tot Ierusalimul? Fericit este omul care nu s-a îndoit în Hristos. El este Cel ce a plecat cerurile şi S-a pogorât pentru păcatele noastre şi S-a născut din Sfânta şi curata Fecioara, cea aleasă înainte de întemeierea lumii. El a luat neputinţele noastre şi a purtat slăbiciunile noastre. Pe orbi i-a luminat, pe leproşi i-a curăţit, pe demoni i-a izgonit>>”, arată Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului.

Se spune că datorită harului și înțelepciunii de care se învredincise și a semnelor și minunilor cu care își însoțea propovăduirea, a stârnit ura evreilor.

„Sfântul Ștefan le-a arătat, cu dovezi din Scripturi, că Legea veche se împlinește prin Hristos și i-a mustrat pentru împietrirea și necredința lor”, explică cercetătorul etnografic Sorin Mazilescu. 

A fost dus la judecata sinedriului, fiind acuzat că hulește Legea și pe Moise, lovit cu pietre şi omorât, în timp sfântul se ruga pentru ei zicând: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!”.

„Dumnezeiescul şi întâiul mucenic Ştefan, prin aşa socotita lui cădere, a doborât pe împotrivă-luptătorul diavol şi s-a odihnit cu somnul cel dulce, arătând minunate moaştele sale. Nişte bărbaţi evlavioşi au luat acele sfinte moaşte, le-au pus într-o raclă făcută din lemn de Persia, l-au acoperit şi l-au aşezat alături de templu”, explică Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului.

Stefan devine astfel primul martir și mărturisitor al lui Hristos.

„Moaștele sale au fost descoperite în anul 415, atunci când preotul Luchian din Kefar-Gamala a avut o întreită viziune. Când i s-au descoperit moaștele, pe mormântul sau scria <<chiliel>>, care în limba ebraică înseamnă <<cununa>>, pentru că într-adevăr el a luat, cel dintâi dintre creștini, cununa muceniciei”, mai arată Sorin Mazilescu.

Numele Ștefan este de origine grecească - Stephanos - si inseamnă, așadar, „coroană”, „ghirlandă”, „cunună” (cu care erau incununati invingătorii).

„La noi, formele curente au fost și sunt Ștefan și Ștefan(i)a, diminutivate mai ales Fane, Fănel, Fănică, Făniță, Fană, Fănică, iar uneori - sub influență străină - Fanny. Destul de des se folosesc și diminutivele Ștefănel sau Ștefăniță, mai rar Ștef(i). Mai recent a apărut și formă feminină Stefanela (ce pare să fi prins mai bine decât vechea Stefanida - numele unei mucenite trecute în calendar)”, mai spune Sorin Mazilescu.

Tradiții de Sfântul Ștefan

În lumea satului se spune că de ziua Sfântului Ștefan este bine să aducem în casă o icoană care-l înfățișează pe acest martir, căci există credința că apostolul îi ajută pe creștinii care au probleme de sănătate, dar și pe cei care se judecă de multă vreme cu alte persoane.

O altă credință este aceea că în 27 decembrie e bine dăruim icoana Sfântului Ștefan sau o candelă nouă, aprinsă, pentru a aduce astfel spor în casă și sănătatea rudelor bolnave sau păgubite.

În lăcășele de cult, la sărbătoarea Sfântului Ștefan sunt pomeniți creștinii care au murit în împrejurări dramatice și se împart pachete cu alimente celor care poartă numele Sfântului Ștefan.

Pâinicile lui Ștefan

În unele zone din Muntenia se coace un preparat cu semnificații religioase, obținut dintr-un aluat de cozonac: „Pâinicile lui Ștefan”.

„Unse cu miere, aceste pâinici rotunde, amintesc de pietrele care l-au ucis pe Sfânt. După ce se sfințesc de către preot, la biserica, se împart de pomană copiilor săraci”, spune Sorin Mazilescu.

Preotul folclorist Teodor Bălășel, consemna în lucrarea sa „Șezătoarea“,  că în ziua a treia de Crăciun, nașul să duce și el la nașu-său, iar finul a treia zi se duce la naș și așa mai departe.

Se mai spune că în această zi persoanele certate trebuie să se împace.

Superstiții despre vreme

În lumea satului de odinioară exista credința că dacă în a treia zi de Crăciun va ninge, atunci va fi rod bun, așa cum consemna folcloristul Traian Gherman.