Istoria tulbure a Turnului Sfântul Ştefan, construit de Iancu de Hunedoara

0
0
Turnul Sfântul Ştefan din Baia Mare   Foto: Angela Sabău
Turnul Sfântul Ştefan din Baia Mare   Foto: Angela Sabău

Turnul „Sfântul Ştefan” din Baia Mare, aflat în Piaţa Cetăţii, a fost reabilitat în urmă cu câţiva ani, devenind o emblemă a oraşului şi fiinduna dintre cele mai vechi construcţii. Istoria lui este însă una zbuciumată.

Piaţa Cetăţii din Baia Mare este acum unul dintre locurile preferate ale băimărenilor. După ce a fost reabilitată zona, vestigiile celor trei biserici care au existat acolo au fost puse în valoare. Acum, locul atrage nu doar băimăreni interesaţi să afle despre istoria oraşului, ci şi turişti.

Din cele trei biserici nu s-a mai păstrat mare lucru, însă Turnul „Sfântul Ştefan”, care a fost, de asemenea, reabilitat în 2015, a rămas ca o emblemă a oraşului.

Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheolgie Maramureş a publicat lucrarea „Baia Mare – oraş liber regal”, semnată de Viorel Rusu, Lucia Pop şi Ioan Botiş, în care autorii descriu istoria turnului şi a bisericii de la acea vreme.

Turnul a fost construit iniţial drept clopotniţă pentru biserica „Sfântul Ştefan”, prima atestare documentare a bisericii datând de la 1347. Construcţia a fost însă inaugurată abia în 1387.

Biserica de dimensiuni impresionante este considerată o mărturie a importanţei, dar şi a prosperităţii economice la care ajunsese oraşul Baia Mare. Construcţia bisericii momumentale în stil gotic a evoluat rapid. Cel mai probabil a început la sfârşitul secolului al XIII-lea sau în prima jumătate a secolului al XIV-lea. Se crede că a evoluat rapid, deoarece „în privilegiul emis de regele Ludovic I de la 1376 nu se mai menţionează lucrări la biserică”, arată autorii. 

Scările interioare   Foto: Angela Sabău

turn

Tot ca o mărturie a prosperităţii oraşului este şi faptul că „îşi permitea să întreţină unsprezece capelani, pe lângă parohul bisericii, situaţie unică în tot regatul. Toate acestea reflectă deosebita putere economică la care a ajuns Baia Mare în mai puţin de un secol de existentă graţie exploatării metalelor preţioase din zonă.”

Ridicat de Iancu de Hunedoara pentru a marca victoria împotriva turcilor

Construit din piatră masivă, turnul bisericii, care mai apoi a servit şi pentru a supraveghea zona, a fost ridicat la iniţiativa principelui Ioan de Hunedoara, pentru a marca victoria de la Ialomiţa împotriva otomanilor din 1442. Construcţia turnului începe după anul 1446, însă este finalizată abia în 1468, sub domnia lui Matia Corvinul.

Autorii muzeografi mai arată că este menţionată din 1338 existenţa unei şcoli despre care se crede că funcţiona pe lângă biserica „Sfântul Ştefan”.

De asemenea, autorii mai arată că tot cu aceeaşi ocazie, Iancu de Hunedoara a iniţiat construirea unui castel pentru soţia sa, Elisabeta, edificiu cunoscut azi sub numele de „Casa Elisabeta” sau „Casa Iancu de Hunedoara”. „Din construcţia impunătoare şi fortificată de altădată stau mărturie arcadele (contraforţii) suspendate peste vechea stradă care făcea odinioară legătura între piaţa oraşului şi monetărie.”

Construcţie continuată de Matia Corvin

„Moartea neaşteptată a lui Iancu de Hunedoara, în anul 1456, după marea sa victorie asupra turcilor obţinută la Belgrad, nu a anulat lucrările  începute”, mai arată ei. Astfel, turnul a fost terminat de fiul său, Matia Corvin, devenit rege al Ungariei în anul 1458. „Pe lângă destinaţia sa de clopotniţă pentru impunătoarea biserică gotică, turnul „Sfântul Ştefan” sau „turnul mare” a fost de-a lungul timpului şi un loc ideal pentru observarea atentă a oraşului şi a împrejurimilor acestuia”, mai spun autorii.

turn

Construcţia din piatră, ai cărei pereţi ating pe alocuri chiar şi doi metri, are o înălţime de 40 de metri, iar scările înguste, parţial din piatră, parţial din lemn, urcă în spirală până la orologiu. Acesta a fost adus în 1628.

Turnul a suferit mai multe distrugeri în incendii de-a lungul timpului, dar a fost reabilitat de fiecare dată.

De asemenea, pe parcursul timpului a suferit şi modernizări. „Civilizaţia urbană capătă noi dimensiuni prin mici, dar semnificative schimbări, care au influenţat în bine viaţă de zi cu zi a locuitorilor. Astfel, în anul 1628, turnul mare a fost dotat cu un orologiu asemănător celui din Eperjes (Presov, în Slovacia), executat de maistrul lăcătus Jakob Lakatos, iar în anul 1641 a fost construită o conductă pentru apă potabilă. 

Conducta era făcută din lemn de carpen, iar din loc în loc era legată cu alte conducte din fier, aramă, ceramică şi chiar din sticlă. Pentru întreţinerea întregii reţele de apă a fost angajat un maistru de apeducte, plătit de către oraş”, mai arată autorii. 

Afectat de incendii distrugătoare

Ceasul din turn, cu mecanismul vechi din secolul al XVII-lea, a fost recondiţionat în 2015, odată cu lucrările de mare amploare în interiorul turnului şi a funcţionat o vreme, însă acum este din nou nefuncţional.

În 1619, a fost refăcută partea superioară, având forma unei piramide cu baza pătrată, cu patru turnuleţe şi a fost dotat cu clopote. Afectate în repetate rânduri de trăsnete şi incendii, biserica şi turnul au suferit mai multe reparaţii capitale, însă în 1763 s-a refăcut doar turnul. Tot cu acest prilej a fost construit prodvorul din partea sperioară a turnului, de unde astăzi vizitatorii admiră priveliştea de la cei 40 de metri înălţime.

Primul incendiu a avut loc în 1647, iar cel de-al doilea în 1769, care a distrus şi o parte din biserică.

Turnul a fost refăcut în anii 1889-1899, în stil neo-gotic.

Vă recomandăm să mai citiţi:

Cu Turcia la psihiatru. Între Genocidul Armean şi Imperiul „fără nicio pată”

Moartea subită face ravagii: S-a aflat de ce s-a stins baschetbalista Alessia Maria Raiciu, la doar 18 ani

Baia Mare


Ultimele știri
Cele mai citite