Momentul de cotitură care a decis soarta națiunii române. Nașterea generației care ne-a apropiat de Occident

0
0

Unu dintre momentele cheie în istoria românilor s-a petrecut în anul 1829. Atunci au fost puse bazele unei generații de intelectuali și patrioți români cu rol decisiv în formarea statului român modern. Istoricii spun că atunci s-a făcut primul pas către independență.

Revoluționari de la 1848 în Țara Românească FOTO wikipedia
Revoluționari de la 1848 în Țara Românească FOTO wikipedia

La începutul secolului al XIX lea Principatele Române erau state vasale Imperiului Otoman. Între Moldova și Țara Românească și statele Occidentale era un decalaj semnificativ, de cel puțin un secol. Și cum spun o parte a istoricilor, pe mai toate planurile, dar mai ales educațional, social și economic.

Printre principalele cauze se numără atât monopolul turcesc asupra economiei Principatelor, sistemul medieval care menținea marea masă a populației în sisteme de servitute, dar și în bezna lipsei de educație, concomitent cu mutarea polului comercial dinspre zona orientală, otomană, către zonele de coastă atlantice odată cu marile descoperiri geografice.

În timp ce Europa se afla în plin secol al luminilor, cu importante reforme sociale, culturale, științifice, Principatele se aflau din multe puncte de vedere încă în lumea medievală, cu învățământ controlat de Biserică, cu o economie bazată pe marile proprietăți funciare și exploatarea socială și economică a țărănimii, dar și pe o urbanizare precară.

La toate acestea se adăuga un comerț și o viață politică controlată strict de Imperiul Otoman.

Evident au existat și reforme atât la nivel bisericesc cât și laic, mai ales la nivel juridic și social, inițiate inclusiv de domnitori fanarioți, dar care se desfășurau mult mai lent ca în occident, fără schimbări majore, imediate. Interesele feudale dominau viața principatelor.

A existat, însă, la începutul secolului al XIX-lea, un moment de cotitură care a schimbat total soarta Principatelor, mai ales prin intermediul unei noi generații de intelectuali și aristocrați români, făurită în focul războaielor ruso-turce. Unii specialiști spun că a fost vorba de un noroc providențial al societății românești, apărut pe fondul jocurilor geopolitice a marilor puteri ale vremii în spațiul balcanic. 

Tratatul de la Adrianopol, unde dai și unde crapă

Acest moment de cotitură, sau noroc chior cum ar spune, unii s-a ivit în anul 1829. Principatele Române, de mai bine de un secol se aflau prinse între conflictele militare dintre austrieci, ruși și otomani pentru controlul asupra Balcanilor și a regiunilor conexe.

Războiul a adus moarte, instabilitate politică și economică. Pentru români a însemnat însă o oportunitate nesperată. Prezența marilor puteri precum Imperiul Habsburgic sau Imperiul Țarist au reprezentat pentru o parte a boierimii un prilej de a exersa încercările de îmbunătățire a situației Principatelor și chiar de obținere a independenței.

Evident, până când nu s-a ivit vreun interes pentru Marile Puteri pentru zona românească, memoriile boierești nu au fost luate în seamă la modul la cel mai serios.

La începutul secolului al XIX-lea, zona românească a început însă să suscite interesul Imperiului Țarist, mai ales că rușii sperau să obțină beneficiile economice pe care turcii le aveau pe seama Principatelor.

În plus, ruperea Principatelor de Înalta Poartă și introducerea lor în sfera de influență rusească, însemna pentru Imperiul Țarist o lovitură puternică dată economiei otomane, bazată pe acest sistem de exploatare economică a regiunilor vasale.

Evident aceste interese au fost ambalate propagandistic în intențiile generoase clamate de Imperiul Țarist, de protejare a statelor ortodoxe. În perioada 1828-1829 a avut loc un nou război ruso-turc. Țariștii au ieșit victorioși. Nu au putut profita la maxim de pe urma victoriei și din cauza problemelor interne mari, dar și a presiunii marilor puteri occidentale care doreau să mențină Imperiul Otoman în viață.

La tratatul de pace de la Adrianopole, încheiat în 1829 între Rusia și Imperiul Otoman, Principatele au primit o șansă  unică în istorie. Mai precis, una dintre prevederi era încetarea monopolului otoman asupra Principatelor. Acest fapt a avut implicații profunde asupra societății românești, spun istoricii.

„Este momentul 1829 când Rusia va impune desființarea monopolului comercial otoman. Aici Rusia a făcut o greșeală strategică, din punctul ei de vedere. Rusia credea că dacă distruge aceste control economic otoman, Principatele Române vor intra în aria rusească din punct de vedere economic. Ceea ce nu s-a întâmplat”, spune profesorul doctor în istorie, Iulian Nechifor.

Pe scurt, rușii pierduseră încrederea unei bune părți a elitelor românești odată cu anexarea Basarabiei în 1812 și măsurile luate ulterior. Mulți boieri români știau că intențiile rușilor erau de a înlocui stăpânirea otomană cu un protectorat rusesc.

„Rusia spunea că apără interesele ortodocșilor. Că tot ce vine din zona otomană este rău iar ea este singurul garant al acestor libertăți morale și religioase. Ruptura a avut loc în 1812 atunci când rușii au ocupat Basarabia și au fost afectați boierii moldoveni care aveau moșii de-o parte și de alta a Prutului. Aceștia s-au așteptat la o normalitate, adică să-și poată stăpâni moșiile de pe ambele părți ale graniței. Însă rușii au impus o regulă simplă: nu puteau să stăpânească moșii și de o parte și de alta. Trebuiau să renunțe sau să vândă. Atunci boierii au realizat lipsa de acuratețe a discursului rusesc și toată lumea a realizat că intențiile lor nu erau atât de onorabile pe cât clamau ele a fi. Și de aici și primul pas care-i duce pe boieri spre europenizare”, adaugă Iulian Nechifor.

Cu alte cuvinte, în speranța că vor atrage în sfera lor de influență Principatele Române, rușii le-au deschis, involuntar, porțile Occidentului.

O generație plămădită în mirajul Occidentului

Deși Protectoratul rusesc inițiat în Principate avea ca intenție clară includerea acestora în sfera de influență rusească cu toate beneficiile aferente pentru țariști, lucrurile nu au stat așa cum și-au imaginat rușii.

Din contră, în acest context s-a format generația care avea să pună bazele modernizării națiunii române cu toate implicațiile ulterioare, inclusiv independența. Este generația căreia, statul român modern îi datorează aproape totul. Pe scurt, așa cum arată istoricii, mirajul civilizației occidentale a fost sădit de ofițerii francezi veniți cu armata rusă dar și de nobilimea sărăcită și pribeagă care fugise de Revoluția Franceză în Imperiul Țarist.

„Pentru că până la 1829 din teamă și suspiciune, turcii nu lăsau libertate de circulație a românilor spre Occident. Această interdicție dispare după 1829 și spre surprinderea rușilor, fii de boieri nu vor pleca să studieze în Rusia ,așa cum se așteptau, ci vor alege drumul vestului. Atracția occidentală era destul de mare. Odată cu cucerirea Basarabiei și a războiului ruso-turc, sunt aduse în Principate limba franceză și obiceiurile franceze. O mare parte dintre ofițerii ruși erau de fapt ofițeri francezi, regaliști care au dezertat din armata franceză și au intrat în serviciul țarilor ruși, cu scopul de a distruge Revoluția Franceză. Aceștia au adus aici dansul, costumul occidental, manierele și obiceiurile occidentale. Odată cu acești ofițeri vin și alți nobili mai săraci, tot de origine franceză, care ajung să fie institutori sau învățători ai fiilor de boieri. Aceștia au promovat aici limba franceză dar i-au îndemnat pe boieri să-și trimită și copiii în Franța la studii”, precizează profesorul doctor Iulian Nechifor.

Odată ajunși la școlile din Franța sau Germania, tinerii boieri vor înțelege și mai bine decalajul economic și social dintre Principate și țările Occidentale. Totodată vor suferi o schimbare radicală de mentalitate.

O schimbare pe care o vor aduce acasă, odată cu dorința profunda de a reforma societatea românească după modele vestice. Este punctul de cotitură în istoria societății românești dar și motorul modernizării Moldovei și Țării Românești de după jumătatea secolului al XIX lea.

„Acești tineri boieri ajunși în capitalele occidentale, descoperă diferențele acestea enorme dintre realitățile românești și cele vestice, de dezvoltare economică, socială, educațională, de infrastructură. Pe care până atunci doar le bănuiseră prin intermediul cărților citite. Fii de boieri s-au întors cu ideile franceze, s-au întors cu ideile occidentale. Și practic la noi, momentul 1830-1850, este momentul de ruptură. Nu este o ruptură violentă dar va fi cea care va schimba societatea românească. Generația de la 1848, de exemplu. Atunci când această generație de tineri intră în conflict cu idealurile, mentalitățile și toate credințele părinților lor. A fost o revoluție a mentalității și a viziunii”, conchide Iulian Nechifor.

Această generație avea să profite de un alt noroc enorm în istoria românilor, Conferința de Pace de la Paris din 1856, și să producă Unirea Principatelor Române sub Alexandru Ioan Cuza din 1859.

Generațiile ulterioare plămădite pe același aluat și cu aceeași rețetă a cunoașterii modelelor occidentale prin intermediul studiilor făcute în străinătate aveau să profite de un nou război ruso-turc pentru obținerea independenței și mai apoi, în anul 1918, de Marele Război pentru constituirea României Mari. 

Magazin


Ultimele știri
Cele mai citite