Este moda rasistă?
0
Un calcul simplu al apariţiilor modelelor de culoare sau alte etnii cooptate pentru defilări sau campanii de imagine ale brandurilor arată că industria modei nu este atât de permisivă pe cât se lasă să se creadă
În sezonul toamnă-iarnă 2013, 151 de designeri au avut show-uri la Săptămâna Modei de la New York. Atunci au fost prezentate 4.479 de ţinute pentru femei, în faţa clienţilor şi a presei.
Acelaşi număr reprezintă numărul oportunităţilor existente pentru un model să urce pe podium şi să defileze. 3.706 din ţinute, sau 82,7% din total, au fost purtate de modele albe.
Fetele de origine asiatică au preluat 409 de ţinute, în timp ce modelele de culoare au obţinut doar 271 dintre acestea.
Modele de culoare, de origine latină, au avut 90 de apariţii, iar fete din alte rase au obţinut doar 12 ţinute de prezentat. Dintre toate show-urile, 9% au avut numai modele albe, procent crescut de la 6% din ultimul sezon.
Prezentarea Valentino, în Paris, anul acesta FOTO Reuters
Datele au fost publicate de site-ul de specialitate jezebel.com, care urmăreşte strict de cinci ani imparţialitatea modei în ceea ce priveşte repartizarea modelelor în show-uri. Printre designerii cunoscuţi care au optat pentru diversitate se numără 3.1 Phillip Lim, Anna Sui, Badgley Mischka, Diane von Furstenberg, J. Crew, Jason Wu şi Zac Posen. În Europa, Phoebe Philo de la Céline, Raf Simons de la Dior şi mulţi alţii au prezentat colecţii întregi fără niciun model de culoare, aşa că oportunităţile pentru minorităţi sunt aproape inexistente.
Nimic nu s-a schimbat
Acum cinci ani, industria modei se confrunta cu o reclamaţie în ceea ce priveşte lipsa diversităţii modelelor prezente pe podium, dar şi în campaniile de imagine ale marilor case de modă. Reacţionând la plângerile că cele mai multe show-uri, dar şi reviste, nu includ modele de culoare sau altfel decât caucaziene, ediţia italiană a revistei „Vogue” a publicat un material cu un titlu evident: „Este moda rasistă?”.
Malaika Firth, primul model de culoare folosit de Prada în ultimii 20 de ani FOTO Reuters
Materialul a venit ca urmare după ce Franca Sozzani, redactorul-şef al ediţiei italiene „Vogue”, a publicat un număr folosindu-se numai de modele de culoare, după ce un fost model devenit agent de casting, Bethann Hardison, a iniţiat o serie de discuţii pe subiect, şi nu în ultimul rând, Diane von Furstenberg, designer şi preşedinte al Consiliului Designerilor din America a urgentat membrii să fie mai deschişi în faţa diversităţii.
Grace Mahary se numără printre puţinele modele de culoare solicitate de marile case de modă FOTO Reuters
„Şi de atunci, aproape nimic nu s-a schimbat. Show-urile din New York sunt dominate de modele albe, aşa cum sunt din 1990, exact la finalul erei supermodelelor”, scrie „The New York Times.
„Este ceva îngrozit de greşit. Avem un preşedinte şi o primă doamnă de culoare. Ai crede că timpurile s-au mai schimbat şi apoi realizezi că nu s-a schimbat nimic. De fapt, situaţia a regresat”, a spus Iman, unul dintre modelele-etalon ale lumii. Experienţa sa în moda anilor '80 şi '90, când designeri precum Calvin Klein, Gianni Versace şi Yves Saint Laurent introduceau, în mod consecvent, modele de culoare pe podium, este complet diferită de ceea ce vede astăzi. „În schimb, apariţiile din ce în ce mai dese ale modelelor de origine asiatică din ultimul deceniu s-ar explica prin atragerea publicului de lux din China”, scrie cotidianul american.
Proteste pe Facebook
O parte a problemei ar fi faptul „că nimeni în putere nu pălmuieşte designerii aceştia”, după cum a spus Bethann Hardison. Aceasta a organizat pentru septembrie, înainte să înceapă săptămânile de modă din lume, o campanie social media, menită să aducă la cunoştinţă publicului larg numele caselor de modă şi ai designerilor care refuză cu obstinaţie să lucreze cu minorităţi.
Modelul Jourdan Dunn FOTO Reuters
„Sunt curioasă dacă aceste informaţii îi va face să aibă dubii atunci când se vor gândi să cumpere pantofi şi genţi de la aceştia”, a spus Hardison. Iman este, la rândul ei, de părere că un protest ca la carte este „absolut necesar”. „Mi se pare că în timpurile acestea este nevoie să trasăm o linie foarte clară, aşa cum s-a întâmplat în anii '60. Dacă nu folosiţi modele de culoare, atunci vă boicotăm. Dacă duci acest tip de protest pe reţelele sociale, o să simtă direct în buzunarul companiei, sunt convinsă”, a spus modelul.
Tentative de acest gen au mai făcut lucrurile să se mişte un pic. Dior a folosit şase modele de culoare la ultima sa prezentare, Prada, îndelung criticată pentru ignorarea minorităţilor, a inclus primul model de culoare în ultimii 20 de ani, în timp ce Dsquared a folosit numai minorităţi în campania sa publicitară.
A cui este vina?
Cu toate acestea, schimbările sunt mici şi aproape insesizabile. Edward Enninful, directorul de modă al publicaţiei „W” şi un militant al diversităţii, nu este deloc convins de îmbunătăţirile timide. „Schimbarea are nevoie mereu de timp, iar industria modei are nevoie să-şi regândească stilul. Avem nevoie de mai mulţi oameni care să lucreze în diverse sectoare ale industriei”, a spus acesta. „Podiumul a devenit rezultatul unei estetici cât se poate de europene, care ne domină de aproape 10 ani”, a adăugat el.
În Europa există case de modă, precum Dior, Saint Laurent, Louis Vuitton şi Chanel, despre care se spune că intenţionat nu aleg modele de culoare, chestiune cu care ies la înaintare.
„Vechiul argument din industrie: designerii spun că agenţii nu le trimit modele de culoare, iar agenţii spun că designerii nu primesc modele de culoare”, scria „The New York Times”. „Nu sunt doar oameni albi în lume. Cred că se numeşte lene. Oamenii au tendinţa să se gândească că aşa este mai uşor, aşa s-au obişnuit”, a spus Riccardo Tisci, designerul Givenchy, care este recunoscut pentru show-urile sale pline de culoare.
Moda nu vede culori
Când se afirmă că „moda este superficială”, de cele mai multe ori, se spune asta din motive cu totul greşite. Motive care ţin, de cele mai multe ori, de ignoranţa sau nepăsarea celui care vorbeşte. Dacă industria asta are nişte lacune, şi are, atunci sunt clar legate de felul în care ea comunică cu publicul său.
„Este moda rasistă?” întreba „Vogue”, în 2008. De atunci, sunt destui specialişti care au răspuns cu un „Da” răspicat în faţa vidului. Pentru că nimic nu s-a întâmplat. Peste 80% dintre modele sunt exclusiv albe. Asta doar în America. Nici măcar nu s-a pus punctul pe „I” în ceea ce priveşte adevăratul motiv pentru care minorităţile nu sunt un deliciu al modei. Acum mai mult de 20 de ani, modelele de culoare erau în vogă, iar astăzi, când un afro-american conduce America, nu mai sunt? Pare greu de înţeles.
Totul are rezonanţă financiară. Este, în fond, un sector în care banii trebuie să curgă. „The New York Times” sesiza mai mult decât s-a putut scrie pe hârtie. Cum că, de exemplu, numărul modelelor asiatice a crescut odată cu piaţa economică a Chinei. Publicul de culoare, pe de altă parte, nu s-a remarcat prin niciun boom care să împingă industria modei la un alt capitol al bogăţiei.
Moda este superficială. Dar nu pentru că este despre haine şi glorificarea propriei imagini. Ci pentru că se ocupă doar de „acum”. Pentru că-şi reneagă prosteşte un public, care în prezent nu-i oferă cât primeşte de la alt public. Dar cât o să resimtă pierderea acestei clientele. Nu cred că această situaţie va rămâne fără ecou în reţelele sociale. Şi ştim cu toţii ce se întâmplă când ajunge pe Facebook, fie şi pentru o săptămână.
Se încarcă comentariile...
