De la contesa-programatoare la „mama Wi-Fi”. Femeile care au schimbat lumea digitală

Multe dintre avantajele lumii moderne nu ar fi existat fără contribuția lor. Este vorba despre femei geniale, puțin cunoscute publicului larg, uitate pe nedrept la rubrica „știați că”, dar fără de care omenirea ar fi rămas probabil la nivel de ev mediu în multe domenii.  

Hedy Lamarr, „mama” wi-fi-ul FOTO wikipedia

În istoria omenirii există personalități care nu doar au schimbat lumea în timpul vieții lor, ci au reușit să anticipeze transformări ce aveau să se producă abia peste un secol. Și, culmea, nu au fost bărbați, așa cum mulți poate s-ar fi așteptat. Ei bine, femeile nu au jucat doar rolul de regine ale frumuseții sau de muze pentru artiștii, militarii și politicienii din toate timpurile, ci au fost, la rândul lor, inventatoare, filosofi, medici și deschizătoare de drumuri pe tărâm științific.

Trei dintre aceste femei remarcabile, fără de care lumea ar fi bătut mai mult timp pasul pe loc, au deschis drumul revoluției digitale, dar și medicinei moderne. Practic, au deschis drumul către tehnologia de care ne bucurăm și astăzi, dar și către progresele medicale datorită cărora rata de supraviețuire a crescut considerabil la nivel mondial. De exemplu, lecturarea acestui articol pe o pagină online ar fi fost imposibilă în acest moment fără contribuția unor femei absolut geniale, dar, culmea, pe nedrept uitate și foarte puțin popularizate în rândul publicului larg.

Prima programatoare din lume. Fiica lui Byron, o vizionară în lumea științelor

Deschidem lista cu Ada Lovelace, considerată astăzi prima programatoare din lume și una dintre cele mai vizionare figuri din istoria științei. Pe scurt, Ada Lovelace este omul care a creat primul program de calculator din istorie. Adică acel algoritm pe baza căruia a început o adevărată revoluție digitală și care a dus la apariția softurilor pe care le folosim astăzi pe calculatoare, laptopuri, telefoane și în multe sisteme programabile moderne. Ada Lovelace s-a născut pe 10 decembrie 1815, la Piccadilly Terrace, Middlesex (astăzi parte a Londrei, pe atunci o suburbie, un sătuc). A fost fiica faimosului poet Lord Byron și a Annabellei Milbanke, provenită dintr-o familie aristocrată foarte înstărită. Părinții săi s-au despărțit legal la numai două luni după nașterea ei, iar tatăl său a părăsit pentru totdeauna Marea Britanie. Din acest motiv, Ada nu l-a cunoscut niciodată personal.

Ada Lovelace a avut parte de o educație aleasă, fiind angajați profesori și tutori particulari. Ada s-a îndrăgostit de matematică și logică, fiind influențată mai ales de matematicianul și logicianul Augustus De Morgan, primul profesor de matematică al Universității din Londra. La vârsta adolescenței, Ada era o matematiciană desăvârșită, fiind capabilă de lucruri incredibile. La 8 iulie 1835, la vârsta de 20 de ani, Ada s-a căsătorit cu William King-Noel, primul conte de Lovelace, devenind Contesa de Lovelace. Și-a continuat însă preocupările științifice cu și mai mare avânt. A fost colaboratoare a lui Charles Babbage, un om de știință care a creat prototipul calculatorului digital, o invenție incredibilă.

Ada Lovelace a creat un program de calcul pentru acest calculator digital, un sistem care depășea cu mult capacitatea de înțelegere a epocii sale. Practic, totul a început cu o traducere, în 1843. Este vorba despre articolul matematicianului și inginerului italian Luigi Federico Menabrea, intitulat „Notions sur la machine analytique de Charles Babbage” („Elemente despre Mașina Analitică a lui Charles Babbage”). Ada nu doar a tradus, ci a și adnotat articolul, aducând contribuții proprii. Ei bine, acele adnotări au deschis, practic, o nouă lume în domeniul științific.

Ada Lovelace FOTO wikipedia

Notele sale, extrem de detaliate și elaborate, au depășit ca întindere articolul original. În ele, Ada Lovelace a explicat modul în care Mașina Analitică ar putea fi programată pentru a calcula numerele Bernoulli, motiv pentru care aceste adnotări sunt considerate primul program de calculator din istorie. Descriind potențialul acestei mașini, ea afirma: „Mașina Analitică țese modele algebrice, așa cum războiul de țesut Jacquard țese flori și frunze”. Prin această comparație, Ada Lovelace sugera că o mașină de calcul poate crea rezultate complexe urmând un set bine definit de instrucțiuni, anticipând astfel principiile fundamentale ale programării moderne.

Ceea ce o face cu adevărat remarcabilă nu este însă doar acest algoritm, ci felul în care a înțeles potențialul mașinilor de calcul. Într-o epocă în care majoritatea oamenilor vedeau astfel de dispozitive doar ca pe niște calculatoare mecanice, Ada Lovelace a intuit că ele ar putea manipula orice tip de informație, nu doar numere. În celebra sa „Nota G”, ea scria: „Motorul Analitic nu pretinde că poate crea ceva. El poate face orice știm noi să-i ordonăm să execute”. Această afirmație este considerată una dintre primele reflecții asupra relației dintre inteligența umană și cea artificială. Deși mașinile pot executa instrucțiuni cu o precizie extraordinară, creativitatea și conceperea acestor instrucțiuni rămân, în esență, atribuții ale omului.

„Motorul Analitic poate acționa asupra altor lucruri în afară de număr, presupunând că obiectele pot fi exprimate prin relații abstracte” Prin această idee, Ada Lovelace anticipa calculatoarele moderne, capabile să proceseze texte, imagini, sunete, filme sau muzică. Cu peste o sută de ani înainte de apariția computerelor electronice, ea descria, în esență, principiul care stă la baza tehnologiei digitale din prezent.

Ada Lovelace nu a construit un calculator și nici nu a apucat să vadă unul funcțional, însă a înțeles înaintea tuturor cum trebuie programat. A fost, de altfel, primul programator din istorie, dar și una dintre cele mai importante vizionare ale omenirii, o personalitate care a schimbat pentru totdeauna modul în care înțelegem relația dintre om și tehnologie.

Femeia căreia îi datorăm GPS-ul, Wi-Fi-ul sau Bluetooth-ul

Dacă Ada Lovelace a fost primul programator din lume, o altă femeie a inventat un sistem care stă la baza conectivității de astăzi între softuri și dispozitive. Se numea Hedy Lamarr și a brevetat o invenție pe baza căreia s-au dezvoltat ulterior sistemele GPS, Bluetooth și Wi-Fi.

Hedy Lamarr (Kiesler) s-a născut în anul 1914, la Viena, fiind singurul copil al lui Gertrud Kiesler și al lui Emil Kiesler. Tatăl său provenea dintr-o familie de evrei din Galiția, născută la Lemberg, în Regatul Galiției și Lodomeriei, parte a Imperiului Austro-Ungar (astăzi orașul Liov). În anii 1920 a ocupat funcția de director adjunct al unei importante bănci vieneze, iar spre sfârșitul vieții a devenit director al instituției bancare Creditanstalt-Bankverein. Mama sa, pianistă de profesie și originară din Budapesta, provenea dintr-o familie evreiască înstărită din Ungaria, dar s-a convertit la creștinism.

Hedy Lamarr în filmul Samson și Dalila FOTO wikipedia

Încă din copilărie, Hedy era atrasă de două domenii principale: actoria și științele. Tatăl ei obișnuia să o plimbe prin oraș și îi explica modul în care funcționau diferite dispozitive și invenții tehnice. Aceste discuții au trezit în ea o curiozitate profundă pentru știință și inginerie.

Hedy a început să joace în diferite spectacole de teatru, dar și în filme europene. S-a făcut însă remarcată după rolul din controversatul film cehoslovac „Ekstase”, din 1933, în care a apărut în prima scenă de nuditate din istoria cinematografiei comerciale. Ulterior, s-a căsătorit cu un mare industriaș de armament, culmea, cu legături fasciste. Către finele anilor '30 și-a părăsit soțul și a plecat în Statele Unite ale Americii. S-a făcut remarcată imediat la Hollywood și a devenit una dintre cele mai căutate actrițe. Era un simbol al frumuseții și femeia fatală a epocii, jucând în producții de succes precum „Ziegfeld Girl”, „Samson și Dalila” și „Spionul meu preferat”. În cele din urmă, a fost considerată una dintre cele mai mari staruri ale Epocii de Aur de la Hollywood.

Dincolo de cariera sa cinematografică, a fost o inventatoare vizionară, punând bazele tehnologiilor moderne de comunicație wireless. Cea mai mare invenție a sa a fost un sistem inovator de comunicații bazat pe saltul de frecvență. Totul a început în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, atunci când a realizat că torpilele ghidate prin radio ale Marinei SUA erau ușor de bruiat și de interceptat. Astfel, ea a colaborat cu compozitorul George Antheil pentru a crea și patenta, în 1942, acest sistem al „saltului de frecvență”.

Iată cum funcționa acesta. Torpilele ghidate prin radio foloseau o singură frecvență (un singur canal). Inamicul putea găsi acea frecvență, emitea un semnal mai puternic pe ea și bruia semnalul, deviind torpila. Invenția lui Hedy Lamarr a rezolvat această problemă prin schimbarea constantă a canalelor de transmisie. Atât emițătorul (nava), cât și receptorul (torpila) trebuiau să își schimbe frecvența radio în același timp, trecând rapid de la o undă la alta. Foloseau și un cod secret elaborat de Hedy.

Deși Marina SUA a ignorat inițial invenția, principiile dezvoltate de ea au devenit fundamentale pentru dezvoltarea tehnologiilor de comunicație pe care le folosim zilnic, de la rețelele celulare și GPS până la Wi-Fi și Bluetooth. A fost inclusă tardiv, dar meritat, în „National Inventors Hall of Fame”, în anul 2014. Hedy a inventat numeroase alte lucruri practice, inclusiv semafoare îmbunătățite, aparate de lifting facial sau chiar fuselaje de avioane mult îmbunătățite.

Prima femeie care a primit Nobelul

Fără îndoială, una dintre cele mai mari personalități ale lumii științifice a fost Marie Curie. Dublă laureată a Premiului Nobel, în chimie și fizică, Marie Curie a adus, împreună cu soțul ei, Pierre Curie, una dintre cele mai însemnate contribuții în lumea medicală. Fără această contribuție, multe vieți s-ar fi pierdut.

Marie Curie s-a născut la 7 noiembrie 1867, la Varșovia. La acea dată, Polonia era ocupată de Imperiul Țarist. Părinții Mariei erau profesori, iar tatăl său, în special, era un enciclopedist și un om de o inteligență rară. Era profesor de matematică și fizică la liceu și a urmat studiile la Universitatea din Sankt Petersburg.

Marie a avut parte de o copilărie grea, marcată de decesul mamei sale, pe când avea numai 10 ani, dar și de problemele politice ale tatălui său, un adevărat patriot polonez. De altfel, atunci când a ajuns la vârsta adolescenței, Marie însăși a intrat în organizații clandestine poloneze împotriva stăpânirii rusești. Între timp, s-a refugiat în studiu. A ajuns să învețe în aceeași clasă cu sora sa, cu doi ani mai mare. A terminat gimnaziul și, mai apoi, liceul cu note maxime.

Marie Curie la 16 ani FOTO wikipedia

În Polonia, stăpânită de ruși, fetele nu aveau voie să continue studiile universitare, așa că a plecat la Paris. Acolo, indiferent de condițiile materiale, uneori foarte grele, și-a dedicat întreaga viață cercetării științifice. În Franța l-a cunoscut pe viitorul ei soț, Pierre Curie, cei doi devenind colaboratori de nedespărțit. Împreună cu soțul său, Pierre Curie, a studiat fenomenul radioactivității, termen introdus chiar de ea, și a descoperit două elemente chimice noi: poloniul, numit astfel în onoarea Poloniei, și radiul.

Importanța lui Marie Curie pentru umanitate depășește cu mult descoperirile sale științifice. Cercetările ei au deschis drumul dezvoltării fizicii nucleare și au pus bazele utilizării radiațiilor în medicină. Radioterapia, una dintre cele mai importante metode de tratare a cancerului, își are originile în studiile realizate de Marie Curie asupra radioactivității. În timpul Primului Război Mondial, ea a organizat unități mobile de radiologie, cunoscute sub numele de „micile Curie”, care au permis medicilor să localizeze rapid gloanțele și fracturile, salvând viața a mii de soldați răniți.

Marie Curie considera că știința trebuie să fie în slujba oamenilor. „Nimic în viață nu trebuie să fie temut, ci doar înțeles. Acum este timpul să înțelegem mai mult, pentru a ne teme mai puțin”, susținea ea. A fost prima femeie care a primit Premiul Nobel și, totodată, singura persoană care a fost distinsă cu Premiul Nobel în două domenii științifice diferite: fizică (1903) și chimie (1911).