Cucul, în cultura poporului român. O mulțime de credințe populare sunt legate de pasărea sacralizată

0
0

Vechile credințe românești fac din cuc o pasăre sacră, care poate prevesti momente bune sau fatidice în viața celui care-l aude cântând. Legendele vorbesc despre doi frați, dintre care unul s-a transformat în pasăre.

Cucul, în credințele populare românești   FOTO wikipedia
Cucul, în credințele populare românești FOTO wikipedia

Cucul este una dintre păsările încărcate de simbolism, în credința românilor.

Cântă în fiecare an doar în perioada de la Buna Vestire până la 1 iulie sau până de Sânziene la 24 iunie, când potrivit vechilor credințe, acesta se preface în uliu şi mănâncă alte păsări. Există o multitudine de credințe și legede legatede această pasăre.

Se crede că pasărea are o funcție oraculară, adică este capabilă să prezică situații sau întâmplări. De exemplu, persoana care îl va auzi prima oară în an cântând din partea stângă sau din spate va avea ghinion. Dar îi va aduce noroc dacă îl va auzi cântând din față sau din partea dreaptă.

Aşa cum arată cercetările noastre, românul crede, ori de câte ori îl va auzi întâia dată cântând, atâţia ani are să trăiască cel ce l-a auzit. Dacă cucul cântă de mai multe ori, bucuria celor ce-l aud este nespus de mare, căci cred că au să trăiască mai mult. Dacă-l aud numai o dată se întristează, crezând că nu mai au mult de trăit”, explică etnologul.

Poate prevesti viață lungă

Pamfil Bilțiu a publicat în revista Memoria Ethnologică un studiu despre cuc, privit din perspectiva culturii populare din Maramureș.

Cucul este o pasăre misterioasă, care are tainice legături cu soarta omului. Legăturile acestei păsări cu soarta omului au generat brodarea unei veritabile mitologii, de către popor în jurul acestei păsări ciudate”, explică el.

Potrivit lui, prin cântatul său, cucul prevestește câți ani va mai avea până la însurătoare sau măritiș persoana care-l ascultă. Este amintit în colinde, bocete, cântece lirice, superstiții, legende și povestiri. „În colindele axate pe tema disputei dintre cuc şi moarte, cucul nu numai că este opus morţii, dar este şi vestitor al primăverii şi reînvierii naturii”, mai arată etnologul.

Pentru că a fost intens mitologizat, în unele credințe pasărea este tratată ca un adevărat subiect tabu. Se crede că nu este bine să vânezi un cuc, deoarece va muri cineva din familie.

Semnele fatidice anunțate de cuc

Cucul poate prevesti și unele semne fatidice. „Sunt destul de numeroase credinţele legate de cântatul cucului prevestitor de semne fatidice. Se crede că dacă nu-l auzi primăvara, mori. Se mai crede că dacă cucu’ trece peste casă sau aproape de ea, e semn fatidic. E rău de moarte. În alte credinţe despre cuc ni se spune că dacă cântatul lui te găsește fără să ai sare în gură, îţi moare cineva din ai casei, aduce pagubă”, mai arată etnologul Pamfil Bilțiu.

De asemenea, există unele credinţe în care cântatul cucului prevesteşte semne bune sau rele în corelaţie cu fazele timpului. Se crede că dacă va fi auzit cântând seara, va aduce ghinion. Însă dacă va fi auzit cântând dimineața, e semn bun.

Dar există și aspecte legate de medicină. Oamenii erau convinși că durerea de inimă poate fi lecuită cu untură de cuc.

„Magia” cucului, pentru îndrăgostiți

Repertoriul de credinţe populare ne revelează substratul mitico-magic pronunţat al acestei păsări. Haiducii, ca să asculte lumea de ei şi să fie fioroşi, se credea că poartă la ei limbi de cuc şi cap de şarpe. Oameni amărâţi, ori sufletele îndrăgostite, se spunea că cheamă cucul să le cânte şi-şi fac vrăji de dragoste cu limbi de cuc ori cu ramura pe care a cântat cucul întâi”, mai arată etnologul.

De asemenea, despre creanga pe care a cântat cucul se credea că are valențe magice. Dacă era pusă în apa în care se spăla o fată de măritat, acea urma să fie îndrăgită de flăcăi și să-și găsească repede ursitul.

Despre momentul în care pasărea încetează să mai cânte există alte vechi credințe populare. „Nu puţine credinţe din repertoriul despre această misterioasă pasăre se leagă de metamorfozarea ei din personaj uman, precum şi legate de perioada în care nu mai cântă. Se spune că a furat caii lui Sfântul Petru, de aceea aproape de ziua acestuia, nu mai cântă, stă ascuns. Altă credință este că a furat boii lui Sfântul Petru, care l-a blestemat să fie cuc”, mai spune Pamfil Bilțiu, iar exemplele continuă.

Cântatul cucului, moment al renașterii

Potrivit lui, există o singură particularitate a acestei păsări care le contracarează pe toate celelalte, ba chiar prevalează asupra lor. Este vorba despre momentul în care cântă, mai precis intervalul calendaristic în care poate fi auzit - de la echinocțiul de primăvară (Bunavestire) și până la solstițiul de vară (Sânziene).

Este vorba de un timp al renaşterii naturii, al speranţelor umane reînnoite şi al ascensiunii forţelor vieţii vegetale, în care omului culturii tradiţionale i-a plăcut întotdeauna să se lase asimilat. Aceasta face din cuc un simbol şi un mesager al vieţii, dragostei, norocului”, mai explică etnologul.

Legendele despre cuc vorbesc în general despre doi frați, pe care soarta îi desparte, iar unul se transformă într-o pasăre, câtându-și fratele, pe care îl strigă „Cucu”.

În mai multe variante, ca urmare a procesului de încreştinare, Cucu fură caii lui Sâmpetru, care îl preface în pasăre şi-i hărăzeşte să cânte prin păduri. În alte variante fură boii lui Sâmpetru şi, drept urmare, este prefăcut în pasăre. Într-o altă variantă doi argaţi înfometaţi i-au mâncat boii lui Sfântul Petru. Pe Cucu l-a ucis în bătaie, iar pe Lazăr l-a prefăcut în pasăre care-şi strigă fratele. În mai puţine variante, metamorfoza unuia din cei doi fraţi se datorează blestemului de mamă”, mai arată Pamfil Bilțiu.

Legenda fraților separați de destin

O altă variantă a legendei spune că Cucu și fratele lui, Vartolomeu, au fost învrăjbiți de Satana. Astfel, Dumnezeu îl preface în pasăre, care își va căuta fratele – Cucu.

Unele variante cuprind elemente de basm. Un împărat avea doi fii. Îl încredinţează pe Cucu să îi ocupe tronul dacă el nu se va mai întoarce din război. Cei doi fraţi se ceartă de la tron iar mama îi blestemă să se prefacă în păsări. Şi, drept urmare, Ştefan îl cheamă prin cântat pe Cucu”, citează etnologul Pamfil Bilțiu din „Legendele faunei“, apărută în 1994.

Magazin


Ultimele știri
Cele mai citite