Nicoreşti, locul de unde venea vinul lui Ştefan cel Mare. Licoarea bahică impresionează prin puritatea aromelor
0
Comuna Nicoreşti impresionează prin podgoriile nesfârşite de pe dealuri, prin locurile de poveste, dar şi prin povestirile şi legendele despre satele care o compun. Localitatea este cunoscută încă din Antichitate până în zilele noastre pentru vinurile negre care l-au impresionat şi pe Ştefan cel Mare – Băbească şi Fetească.
Comuna gălăţeană Nicoreşti are una dintre cele mai bogate şi mai interesante istorii ale vinului din România, ce merge până pe vremea lui Ştefan cel Mare şi a dogilor Veneţiei, care preferau vinul de aici în dauna unor soiuri celebre din Franţa sau Italia.
Gheorghe Grădinaru, fostul primar al localităţii şi un bun cunoscător al acestei zone încărcate de istorie şi de tradiţii ale poporului român, a dat informaţii în exclusivitate pentru „Weekend Adevărul“ despre lucrurile neştiute ale podgoriilor de la Nicoreşti.
Zona viticolă este situată în nord-vestul judeţului Galaţi, între râurile Siret şi Bârlad, şi este o podgorie seculară, ce este menţionată în scrierile cronicarului Neculce, din vremea lui Ştefan cel Mare. Primele atestări documentare ale Nicoreştiului datează din Evul Mediu, spune Gheorghe Grădinaru, cea mai veche dintre acestea fiind consemnată într-un papirus descoperit de Hunt, un student englez.
„A găsit un număr mare de papirusuri în Egipt. Printre acestea, unul era de pe vremea împăratului roman Traian, care făcea trimitere la o cohortă spaniolă ce avea un detaşament trimis în apărarea cetăţii Piroboridava, lângă Nicoreşti“, explică Gheorghe Grădinaru.
O altă menţionare a zonei viticole datează din 1437, odată cu prima atestare a Tecuciului, când Iliaş Vodă, unul dintre fiii lui Alexandru cel Bun, îi scrie regelui polon faptul că s-a împăcat cu fratele său Ştefan al II-lea, iar ca să marcheze momentul, i-a dăruit o vie în satul Sârbi, localitatea componentă a comunei Nicoreşti, repetând gestul şi cu un paharnic, pe nume Ureche.
Pe masa cardinalului Richelieu
Numele Nicoreştiului este menţionat şi în 1572, când s-a vândut o vie din ţinutul Fălciului şi una din cunoscuta zonă viticolă din judeţul Galaţi. „Viţa-de-vie se cultivă de 9.000 de ani în lume. În vechiul spaţiu geto-dacic, sunt atestări care arată că dacii transportau vinul pe caii lor mici la cetăţile greceşti de pe malul Mării Negre. După ce romanii au cucerit Dacia, au găsit o tradiţie importantă în viticutură şi au adus noi tehnologii pentru o exploatare mai bună a viţei-de-vie“, explică Gheorghe Grădinaru.
Căpeteniile geto-dace nu au intervenit în administrarea podgoriilor viticole, cu excepţia lui Burebista, care a fost la un pas să le desfiinţeze. La sfatul marelui preot Deceneu, a interzis pentru o perioadă cultivarea viţei-de-vie pe motiv că „este un mijloc de întunecare a minţii şi o tulburare a sufletului“. Nu de puţine ori, din această cauză, cetăţile limitrofe Daciei erau călcate şi prădate de sciţi sau de celţi.
Podgoriile de la Nicoreşti FOTO Valentin Trufaşu
La Nicoreşti, de-a lungul vremii, foarte multe familii de boieri au avut terenuri întinse cultivate cu viţă-de-vie. Vinul era atât de bun şi de cunoscut, încât dogele Veneţiei, în 1173, a dat ordin ca aceste vinuri să poată fi comercializate şi la ei, eliminând şi o limită maximă de preţ cu care licoarea bahică putea fi vândută în cunoscuta cetate italiană. 100 de ani mai târziu, veneţienii aveau nu mai puţin de 15 galere cu care transportau vin din ţinuturile româneşti, inclusiv de la Nicoreşti.
Despre podgoriile de la Nicoreşti a scris şi Dimitrie Cantemir, în lucrarea sa „Descriptio Moldaviae“ (1716), care le plasa pe locul patru în ierarhia valorică a podgoriilor din Moldova de la acea vreme. Podgoriile de la Nicoreşti au devenit cunoscute mai ales pentru calitatea vinurilor roşii obţinute din soiuri de viţă.
„Un misionar catolic care a călătorit la Nicoreşti spunea despre vinul de aici că este tot atât de bun ca şi vinurile din Vest. Vinurile de la Nicoreşti erau preferate inclusiv de către cunoscutul cardinal Richelieu, iar în timpul primei domnii a lui Miron Barnosvski, principe moldovean, vinul de Nicoreşti se exporta în Europa Centrală“, explică Gheorghe Grădinaru.
Dăunătorul nord-american
Vinurile din zona Nicoreştiului şi-au menţinut supremaţia pe piaţa românească şi au fost preferate şi în străinătate până la apariţia filoxerei, o insectă dăunătoare care atacă rădăcinile viţei-de-vie. Provine din America de Nord, fiind adusă în Europa la finele secolului al XIX-lea, unde a făcut daune considerabile plantaţiilor viticole, deoarece soiurile autohtone nu aveau imunitate la un asemenea dăunător.
„Am început să aducem hibrizi din Franţa, apoi viţe-de-vie altoite şi astfel soiurile s-au amalgamat. Nu mai erau vinurile tradiţionale româneşti. Tradiţional pentru Nicoreşti a rămas soiul Băbească“, spune Gheorghe Grădinaru. Băbeasca este cunoscută drept un vin de cursă lungă, pentru că are o aciditate ridicată, cu o tărie alcoolică ce variază între 10 şi 12% în volum de alcool etilic.
Are mai multe denumiri, în funcţie de zona viticolă unde este obţinută. La Odobeşti, de pildă, i se mai spune şi Căldăruşă sau Poamă Rară, iar în Ucraina este cunoscută ca Rastiopa. În preajma celui de-Al Doilea Război Mondial, la Nicoreşti erau cultivate aproximativ 1.400 de hectare de viţă-de-vie. Suprafaţa a crescut până la 2.600 de hectare în 1990, din care 2.500 de hectare erau cu soiuri nobile.
Legenda numelui Băbească Neagră
De departe, cel mai cunoscut soi de vin este Băbeasca Neagră, numit şi vinul sincer de culoarea sângelui. La fel de celebră este şi Feteasca Neagră, un vin care impresionează prin culoarea roşie aristocratică, dar şi Rubiniul de Nicoreşti, un amestec între Băbească, Fetească, Merlot şi Cabernet Sauvignon. Băbeasca Neagră este un soi ce provine din viţa sălbatică vitis vinifera ssp.sylvestris în urma unei selecţii naturale. Alături de Feteasca Neagră, ea face parte din soiurile tradiţionale româneşti, care au rezistat de-a lungul timpului concurenţei soiurilor roşii aduse din afara ţării.
Potrivit legendei, numele ar fi fost dat de însuşi domnul Ştefan cel Mare, care, după câştigarea bătăliei cu turcii de la Podul Înalt, dorind să-şi cinstească ostaşii, l-a trimis pe hatmanul Nicoară să aducă vin din zonă. Domnului Moldovei i-a plăcut atât de mult vinul, încât s-a gândit să-i dea un nume. I s-a spus că vinul a fost cumpărat de la o babă şi aşa i-a venit ideea să-l numească Băbească. Atunci a schimbat şi numele locului, în Nicoreşti, după numele hatmanului care a descoperit acest vin, spune Gheorghe Grădinaru.
Băbeasca este un soi simplu, dar ce îl face special este faptul că a rămas nealterat de experimente de-a lungul vremii, ceea ce îi dă o notă importantă de originalitate şi de naturaleţe. Vinul are culoarea sângelui, cu reflexe violacee, iar cine îl bea simte mirosul de fân proaspăt cosit şi de cimbrişor, dar şi gustul de dulceaţă de vişine şi de coacăze negre. Specialiştii spun că impresionează prin simplitate, dar şi prin puritatea aromelor, care păstrează gustul strugurelui.
Vinurile franţuzeşti de pe malurile Dunării
La rândul său, soiul Fetească Neagră a fost extrem de apreciat de-a lungul timpului, cum este şi acum, atât în ţară, dar şi în străinătate. Prin selecţii succesive s-a obţinut şi soiul Fetească Albă. „Zona noastră s-a specializat pe vinurile negre. În zona de sud-est a României se produce peste jumătate din cantitatea de vinuri negre obţinută anual în România“, spune Gheorghe Grădinaru.
După 1900, la concursurile de profil de la Paris, vinurile de Nicoreşti au fost răsplătite cu mai multe medalii de aur, în special cele obţinute într-una dintre localităţile componente ale comunei, satul Coasta Lupei. La Nicoreşti se cultivă acum şi viţă-de-vie franţuzească, care dă vinul Oporto, un soi foarte apreciat. O particularitate a acestui soi este că strugurii se coc mai repede decât cei din care se obţine Băbeasca. În zona viticolă din judeţul Galaţi se obţine acum şi cunoscutul soi Merlot.
Istoria de poveste a satelor Nicoreştiului
Nicoreştiul are în componenţă 10 sate, fiecare cu o istorie extrem de interesantă. Comuna numără acum 1.000 de locuitori, iar la recensământul din 1860 era a 40-a localitate rurală din România ca mărime, mai spune Gheorghe Grădinaru.
Nicoreştiului i s-a mai spus la un moment dat şi Policin, o denumire grecească care înseamnă „sat cu mulţi câini“. Populaţia a scăzut mult în ultimii ani, pe fondul îmbătrânirii şi al plecării multor tineri în străinătate. Satul Fântâni, o aşezare foarte veche, cunoscută iniţial ca Nicoreştii din Deal, a căpătat acest nume pentru că în zonă erau cam 30-40 de fântâni, săpate foarte aproape una de cealaltă.
În Marele Dicţionar Geografic al României editat de George Ioan Lahovari, C.I. Brătianu şi Grigore Tocilescu, este trecut sub denumirea de Fântânele. Un alt sat, Grozăveşti, şi-ar trage numele de la hatmanul Nicoară Grozav, care în 1529, în timpul domniei lui Petru Rareş, a condus oştile în bătălia de la Feldioara, obţinând o mare victorie împotriva lui Ferdinand de Habsburg.
Voinicul şi domnul
Satul Branişte a fost denumit, se pare, în urma unei legende care circulă prin partea locului. Voinicul Bran, fiul unui pădurar, a fost remarcat de Ştefan cel Mare care ajunsese în zonă urmărind oastea turcă. „Voinicul i-a propus domnului să se odihnească în casa lui şi să îl lase pe el şi pe oamenii lui să se lupte cu turcii pentru că ştia foarte bine zona. Acest lucru s-a şi întâmplat, iar Ştefan, foarte mulţumit, i-a dăruit o bucată de teren şi aşa a ajuns satul să se numească astfel“, povesteşte Gheorghe Grădinaru. În faţa bisericii din sat fusese pusă pentru o vreme o piatră pe care era scrisă această legendă.
Satul Ionăşeşti a fost iniţial comună, fiind compus din trei localităţi. În 1900, zona a fost inundată puternic de apele Siretului şi astfel comuna a devenit un sat component al Nicoreştiului. Satul Piscul Cornului este aşezat pe un deal, pe malul abrupt al Siretului, de unde şi denumirea, iar satul Coasta Lupei, o altă aşezare foarte veche, este localitatea de obârşie a unor personalităţi. Constantin Buzdugan, ziarist şi avocat, este una dintre ele, iar dintr-un alt sat al Nicoreştiului, Mălureni, provine preotul profesor şi culegătorul de folclor Vasile G. Popa.
Se încarcă comentariile...
