Cât de adevărat este că filmele subtitrate ne ajută să învățăm limbi străine? Cazurile în care traducerile mai mult încurcă

În general, în Europa sunt disponibile pe scară largă atât filmele în limba originală, cât și versiunile cu subtitrare. Scopul principal al subtitrărilor este de a permite privitorilor să înțeleagă dialogul din filmele a căror limbă nu o cunosc, relatează The Conversation.

Subtitrările permit o mai bună înțelegere a dialogului. Foto: Arhivă

În mod evident, vizionarea unui film într-o limbă străină pe care o studiezi reprezintă o metodă bună de a învăța cuvinte din limba respectivă.  

Așadar: cu sau fără subtitrări? 

Diferite tipuri de subtitrări 

Pentru a înțelege un film este nevoie de procesarea unui format audiovizual. Spectatorul trebuie să analizeze simultan, cu ajutorul ochilor și al urechilor, indicii verbale și non-verbale. Subtitrările sunt menite să faciliteze înțelegerea - dar ele vin la pachet, de asemenea, cu o nouă sursă de informații, cu o viteză și un ritm care ne scapă de sub control. Diferitele tipuri de subtitrare care pot fi implementate sunt următoarele: 

• Formatul standard, care oferă traducerea dintr-o limbă în alta, în care dialogul este în limba originală a filmului, iar subtitrările sunt în limba maternă a publicului, 

• Formatul de traducere inversată, în care dialogul este dublat în limba maternă a spectatorilor, iar subtitrările sunt în limba originală a filmului; 

• O versiune „în aceeași limbă", adesea utilizată pentru persoanele cu dificultăți de auz, cu subtitrări și cu replicile în limba originală. 

Ne putem da seama cu ușurință că amestecul de limbi prezentat spectatorului nu este un mod deosebit de eficient de a memora cuvinte într-o altă limbă. În cadrul studiului realizat de Bairstow și Lavaur au fost analizați doi factori care ar putea influența învățarea vocabularului: unul, limbile care există, iar celălalt, modul în care este prezentată limba (vorbită sau scrisă). 

Cei care au luat parte la acest studiu au avut franceza ca primă limbă și au fost identificați ca având doar un nivel mediocru de cunoaștere a limbii engleze. Acestora li s-au arătat diferite versiuni ale filmului: subtitrare standard, traducere inversată și dialog și subtitrare în limba engleză. În timp ce autorii studiului nu au constatat nicio diferență notabilă între filmul cu subtitrare standard, spectatorii care văzuseră versiunea inversată (dialog în franceză și subtitrare în engleză) au obținut cele mai bune rezultate în ceea ce privește capacitatea de a reda dialogul din film. 

Versiunea inversată se remarcă prin faptul că permite o mai bună reproducere a cuvintelor în limba studiată, sugerând că legăturile semantice între limbi sunt mai ușor de realizat în acest caz decât în alte condiții de vizionare. 

Când vine vorba de înțelegerea limbii dintr-un film, putem avea abilități foarte diferite. Pentru a maximiza capacitatea de înțelegere, trebuie să alegem combinația de limbi din coloana sonoră și subtitrări care ni se potrivește cel mai bine. Studiul lui Lavaur și Bairstow a analizat nivelurile de înțelegere a unui film de către începători, intermediari și avansați care învață o limbă străină. 

Participanții din toate cele trei categorii au fost împărțiți în patru și au vizionat fie versiunea originală a filmului, fără subtitrări, fie versiunea „în aceeași limbă" (coloana sonoră și subtitrarea într-o limbă străină), fie subtitrarea standard, fie versiunea inversă (coloana sonoră în limba maternă, subtitrarea în limba străină). 

În timp ce rezultatele obținute de grupul din categoria intermediară au fost aceleași în toate versiunile, începătorii au obținut cele mai bune rezultate în cele două formate „în altă limbă". Mai exact, versiunea inversă (coloană sonoră în limba maternă, subtitrare în limba străină) a fost cea în care începătorii au obținut cele mai bune rezultate: în acest caz, conexiunile dintre limbi au fost realizate mai ușor. 

Cu toate acestea, cei avansați au observat că nivelul de înțelegere a scăzut atunci când au apărut subtitrările pe ecran. Dacă abilitățile lor lingvistice sunt bune, cum se poate explica această scădere a nivelului de înțelegere atunci când sunt prezente subtitrările? 

„Sarcina cognitivă" a subtitrărilor 

Subtitrările sunt limitate de locul lor pe ecran. Există un timp prestabilit al apariției și, prin urmare, nu pot coincide exact cu dialogul din film. Astfel, ele reprezintă o versiune prescurtată și diluată a ceea ce se spune în film, ceea ce duce la probleme de înțelegere atunci când nu se poate face legătura între cuvintele din subtitrare și cele din dialog. 

Este greu să te oprești din a citi subtitrările - ochii noștri tind să citească automat informațiile din fața noastră. În cadrul unui studiu de urmărire a mișcărilor ochilor, D'Ydewalle și alții au arătat că, atunci când privirea spectatorului este îndreptată spre subtitrări, acest lucru reduce automat din atenția acordată acțiunii care se desfășoară pe ecran. 

În contextul vizionării unui film, subtitrările pot avea ca efect împărțirea atenției spectatorului între subtitrări și acțiune, ceea ce duce la o sarcină cognitivă mai mare. 

Această sarcină cognitivă ar putea explica, de asemenea, dificultatea asociată cu înțelegerea a două limbi și a două canale diferite de comunicare în același timp. Există numeroase lucrări științifice privind consecințele trecerii de la o limbă la alta, care se manifestă în special prin încetinirea capacității de procesare a informațiilor lingvistice. 

În ceea ce privește subtitrările standard și cele inversate, ambele implică trecerea rapidă de la o limbă la alta, ceea ce se traduce printr-un efort al spectatorilor. Ei se străduiesc să înțeleagă dialogul pe care îl aud cu textul de pe ecran. 

Eficacitatea variabilă a subtitrării 

Beneficiile aduse de prezența subtitrărilor în filme sunt, așadar, o chestiune subiectivă, depinzând de ceea ce își dorește fiecare spectator în parte și de abilitățile sale lingvistice.  

Subtitrările permit o mai bună înțelegere a dialogului și a intrigii în general, dar pot duce, de asemenea, la o diminuare a capacității de a înțelege acțiunea filmului atunci când prezența lor nu este strict necesară (adăugând încărcătură cognitivă și îngreunând concentrarea).