2012 în modă
0
Plecări imprevizibile, dispariţia tocurilor extreme din tendinţe, reveniri-surpriză şi pieţe noi care apar la orizont sunt doar câteva dintre punctele-cheie care au făcut din 2012 un an agitat şi plin de evenimente.
2012 a fost un an încărcat de la bun început. Fie că a fost vorba de apariţii mai mult sau mai puţin şocante, despre plecări neaşteptate sau colecţii imprevizibile, industria modei nu a stat pe loc niciun moment, participând, în felul ei, în orice domeniu din vieţile oamenilor.
Cum a fost deschiderea galei Super Bowl, pe 7 februarie, cel mai vizionat eveniment din toată lumea, unde moda a avut un cuvânt de spus. Madonna a deschis ceremonia într-o ţinută couture Givenchy, creată special pentru ea.
În martie, Alber Elbaz a aniversat un deceniu la casa de modă Lanvin, marcând evoluţia incredibilă a brandului sub tutela sa şi modul în care viziunea estetică s-a schimbat datorită lui şi a interpretării sale hiperfeminine a hainelor. Rei Kawakubo, designerul Comme des Garçons, a prezentat o colecţie bidimensională, cu ţinute supradimensionate, în culori deschise.
„Viitorul are două dimensiuni“, a fost mesajul transmis tuturor. Vernisajul expoziţiei „Schiaparelli and Prada: Impossible Conversations“ (n.r. – Schiaparelli şi Prada: conversaţii imposibile), de la Met, din New York, a adunat toată crema societăţii la un eveniment care a devenit la fel de important precum Săptămâna Modei.
Demisiile şocante din modă
Brandul Ray Ban şi-a aniversat 75 de ani de existenţă cu o nouă colecţie, must-have
deja în toată lumea, iar H&M a spart tiparele cu o colecţie realizată împreună cu casa de modă exclusivistă
Maison Margiela.
Hedi Slimane şi-a ocupat poziţia de top la conducerea companiei Yves Saint Laurent, al cărei nume a fost schimbat în Saint Laurent. Mişcarea sa nu are precedent în istoria modei. În iulie, minimalistul Raf Simons a lansat prima sa colecţie pentru Christian Dior, după ce a ocupat locul lui John Galliano în funcţia de director de creaţie. Show-ul, atât de aşteptat, a primit invitaţi precum Marc Jacobs, Alber Elbaz, Riccardo Tisci, Azzedine Alaïa, Donatella Versace, Pierre Cardin, Olivier Theyskens şi Diane von Furstenberg. Designeri şi creatori de modă au participat la spectacolul oferit de un coleg de breaslă, transformând evenimentul într-un examen al casei de modă. Dior a trecut testul cu brio.
Hedi Slimaine, de la Yves Saint Laurent
Stefano Pilati a părăsit grupul Yves Saint Laurent şi câteva luni mai târziu s-a alăturat trustului Ermenegildo Zegna Group. Şirul plecărilor s-a oprit, momentan, la Nicolas Ghesquière, care a părăsit casa de modă Balenciaga pe care a reconstruit-o de la temelie în cei 15 ani de carieră acolo. Alexander Wang, tânărul radical american care a dat foc creaţiilor sale pe podium, a devenit directorul de creaţiei al casei de modă franceze. Taiwanezul crescut la New York va ajuta brandul să pătrundă pe piaţa din China, atât de mult dorită de marile companii ale industriei şi retailerii internaţionali.
China, următoarea piaţă de lux
China va fi cea mai mare piaţă de lux până în 2020. Aceasta este una dintre predicţiile care încep să capete contur. Brandurile vestice curtează din ce în ce mai mult consumatorii din est. Giorgio Armani a susţinut primul show de modă la Shanghai în acest an, iar Louis Vuitton a făcut ceva similar în iulie, cu un eveniment menit să rupă gura târgului. Iar designeri precum Uma Wang şi Huishan Zhang încep să-şi contureze un profil în lumea modei, datorită talentului pe care l-au demonstrat.
Într-un sezon al schimbărilor bruşte, al mişcărilor radicale pentru o industrie care funcţionează după un program bine stabilit, Christian Louboutin a oferit o interpretare modernă pantofilor de cleştar şi a oferit femeilor şansa de a deveni Cenuşăreasa. Designerul a lansat o colecţie-limitată de pantofi, în amintirea lui Walt Disney, cu toc de 12 cm. Asta în acelaşi an în care tendinţele arată că tocurile extreme
şi-au pierdut farmecul, balerinii şi tocurile joase fiind recomandările designerilor.
2012 a mai fost şi anul în care oameni remarcabili care au scris istoria modei într-un fel sau altul au părăsit scena pentru totdeauna. De la cosmopolita Iris Apfel (foto), modelul în vârstă de 91 de ani pentru MAC, editorul de modă Anna Piaggi şi Marvin Traub, unul dintre cei mai inovativi oameni de vânzări din domeniu, lumea modei a rămas fără câteva personalităţi extrem de importante.
Şi când nu a fost cazul de plecări, au fost reîntoarceri. Precum cea a designerului Jil Sander, care a prezentat prima sa colecţie pentru brandul care îi poartă numele, dar asupra căreia nu mai are niciun drept.
Dar lumea modei nu este doar despre procese şi despărţiri. În noiembrie, Consiliul Designerilor Americani şi revista „Vogue“ au cerut caselor de modă să se alăture campaniei de ajutorare a victimelor uraganului
Sandy, o iniţiativă în urma căreia Ralph Lauren a donat două milioane de dolari, iar Michael Kors PVH Corp,
Samuel I. Newhouse Foundation, Hearst Corp. şi Time Warner Inc câte un milion de dolari.
Anul văzut din interior
Stella McCartney şi echipa olimpică a Marii Britanii
Cel mai important lucru este să ştii la ce eşti bun. În orice domeniu creativ, dacă există deja, nimeni nu mai are nevoie de el. Calvin Klein.
„Când eşti redactorul-şef la una dintre cele mai importante reviste de modă din lume, nu ai nevoie de un mandat de ambasador de patru ani. Ambasadorii aveau un rol în secolul 18. Astăzi merg la inaugurări de cantine“. Oscar de la Renta despre posibila numire a Annei Wintour ca ambasador american.
„De ce este totul atât de legat de anii ’90? Asta este întrebarea mea. De ce atâtea cămăşi albe din bumbac strânse la gât? Şi de ce nu văd sex? Şi de ce nu văd distracţia din lume? Şi de ce nu văd mişcarea din lume? Şi de ce nu văd corpul femeii în lume? Cred că este interesant să aduc minimalismul în lumea Dior, dar mai ales să readuc senzualitatea, sexualitatea şi libertatea. «Eliberat este cel mai important mesaj»“. Raf Simons.
„Sunt aici pentru că avem nevoie să fim senini şi mai puţini isterici“. Patrizio Bertelli (Prada), în încercarea de a calma analiştii cu privire la starea pieţei de lux.
Accesoriile sunt ca nişte vitamine pentru modă, de aceea le poţi folosi liber. Anna Dello Russo.
„Este tratată ca o femeie. Are o personalitate puternică. Ia prânzul şi cina cu mine, la aceeaşi masă. Fiecare cu mâncarea lui. Nu vrea să mănânce de pe podea. Doarme pe pernă şi ştie chiar să folosească un iPad. Are două menajere, pentru zi şi noapte. Este teribil de răsfăţată“. Karl Lagerfeld despre Choupette, pisica sa.
„Moda are parte de multe Fecioare. Ca să fii obsedat în privinţa unui milimetru la un pantof trebuie să fii Fecioară“. Tom Ford.
„Mă uit la vechea gardă, precum Yves Saint Laurent şi Christian Dior, pentru că avea un fel anume de a face lucrurile. Felul în care îşi concepeau colecţiile era remarcabil, aşa că rămân o sursă de inspiraţie pentru mine. La fel cum este cazul lui Giorgio Armani, Ralph Lauren sau Karl Lagerfeld. Şi cu cât părul meu se albeşte mai tare, mă uit la ei şi mă gândesc că fac parte din aceeaşi gaşcă. De fapt, sunt mult mai bătrâni ca mine, eu mai am mult până acolo.“ Tommy Hilfiger.
Ce am pierdut anul acesta?
Givenchy a anunţat recent că iese din cursa haute couture şi că nu-şi va prezenta colecţia primăvară-vară în ianuarie, la Săptămâna Modei. Pentru mine, asta echivalează cu o pierdere. Nu plecarea unui designer de la o casă de modă la alta, adică doar nişte mutări strategice. Dacă Raf Simon a făcut istorie la Jil Sander, va face şi la Dior, sunt convinsă.
Madonna într-o ţinută Givenchy creată special pentru ea
Şi dacă nu va fi lăsat, o să se ducă în altă parte. Cine are ceva de spus are mereu grijă să-şi transmită mesajul. Nici inevitabila dispariţie a unor personaje celebre care au trasat coordonatele estetice ale modei nu este o pierdere neapărat, pentru că vor rămâne mereu prezente prin munca lor. Pierderile sunt iremediabile, sunt momentele şi viziunile care nu mai apucă să vadă lumina zilei, iar lumea este evident mai săracă fără ele. Iar o colecţie marca Givenchy care nu mai apare la singurul eveniment creativ din lumea modei este o pierdere.
Pentru că este singurul eveniment fără miză comercială imediată, lucru care alterează mereu viziunea designerilor. Este singurul loc în care poţi vedea spectacolul modei fără să fie cusut cu aţă albă, de dragul publicului. Iar faptul că un gigant se retrage dintr-un asemenea show se poate explica prin schimbarea direcţiei casei de modă, preocupată mai mult de mainstream, se pare.
Haute couture n-a fost niciodată profitabil, nu a fost niciodată despre bani. Dar Givenchy trebuie să fie profitabil.
2012 a fost un an în care s-a renunţat şi mai mult la credinţa în unicat şi la valorea individualităţii. Case mari de modă au schimbat cursul exclusivismului şi au luat-o pe calea către publicul larg care stabileşte regulile. Adică noi, nemulţumiţii de mulţime.
Se încarcă comentariile...
