Ion Artistu si boschetarii lui vor primi garsoniere intr-un fost spital

65 de batrani ai strazii vor fi mutati in garsoniere, chiar in inima Capitalei. Directia de Protectie Sociala a sectorului 2, in colaborare cu Samusocial si fundatia suedeza IM, va transforma

65 de batrani ai strazii vor fi mutati in garsoniere, chiar in inima Capitalei. Directia de Protectie Sociala a sectorului 2, in colaborare cu Samusocial si fundatia suedeza IM, va transforma saloanele fostului spital de Pneumoftiziologie de pe strada Sfanta Ecaterina in adapost pentru bunicii nimanui. Lucrarile vor fi finalizate pana in februarie 2005. Ei au venit ieri sa-si vada viitoarea casa si au dat cu matura pentru ca muncitorii sa se apuce repede de treaba. Pentru Ion Artistu si boschetarii lui, o zi buna e aia in care moare cineva. Mai din carat sicriul, mai din sapat la groapa - scot si ei doi poli. Ion Artistu a fost tabacar. Acum este unul dintre "locatarii in viata" ai Cimitirului sovietic. Sta intr-un cort invelit cu folie si cartoane, i-a sapat si sant de scurgere pentru apa de ploaie. Are pirostrii, are galeata pe post de chiuveta si, curat lux, are sac de dormit de la o fundatie frantuzeasca. Aproape o gospodarie. Artistu e de 14 ani in strada. In '90, cand i s-a prapadit nevasta, baiatul i-a vandut apartamentul. De atunci, are un acoperis deasupra capului numai trei luni pe an, in adapostul Casei Ioana. "Nu mananc zilnic o paine, ca nu moare zilnic un om". Dar de doua ori pe saptamana e boier: vine primaria lui Ontanu cu niste suedezi si ii indoapa cu branza topita, cascaval, pateuri si lapte praf. Batranul si-a facut un nume intre boschetari de cand joaca in trupa de teatru "Aroma de lamaie", pe la azile si fundatii. Spune bancuri in stilul lui Amza Pellea si a invatat sa faca haz de necaz. Artistu are un frate de cruce. astuia i s-a tras de la o sticla de bere, pe vremea ailalta. A picat drept in capul unui militian in civil. Pentru asta a facut puscarie doi ani jumate. Cand a iesit, Ceausescu ii demolase casa si-l repartizase in Ferentari, intr-o cosmelie, cu tot cu parintii. De aici a ajuns in strada, dar batranul refuza sa-si aminteasca de ce si cum. Umbla asa de ingrijit ca nimeni n-ar zice ca doarme prin curti de biserici. Si pentru el sunt mana cereasca zilele in care e chemat la sapat morminte. In curtea bisericii Sfantul Anton a gasit "baia" perfecta. Noaptea se baga in boscheti, se dezbraca linistit si isi toarna galeti in cap. Dar nu oricine are curajul sa doarma prin cimitire si pe langa biserici. Radu P. a ramas "acasa", adica in fosta fabrica de bere Chitila, unde a lucrat 20 de ani. Dupa faliment, muncitorii au lasat balta camerele caminului de intreprindere si au plecat unde au vazut cu ochii. Nea Radu n-a avut unde se duce. Acum se lafaie acum singur in ditamai ruina. Problema e ca tiganii au tot venit sa scoata fierul vechi pana au lasat acoperisul gol, de-l ploua in "casa". "Cand si cand mai vine Sanepidul sa puna otrava la sobolani, dar eu o adun de frica sa nu ii inghita cainii si sa se otraveasca. Daca mor si cainii, chiar ca raman singur pe lume".