De ce rămân femeile în relaţii cu bătăuşi?

După ce cazul Alexandrei Stan a demonstrat, încă o dată, că abuzul poate avea loc în orice casă, psihologii explică de ce victimele violenţei domestice realizează prea târziu coşmarul în care trăiesc.

Femeilor implicate în relaţii cu potenţial abuziv nu le este atât de uşor să identifice în comportamentul partenerului lor acele semnale de alarmă care ar putea să le scutească pe viitor de acte de violenţă extremă, atrage atenţia psihologul Jeni Chiriac.

Mecanismele unei relaţii cu potenţial abuziv sunt mult mai subtile şi mai complexe decât s-ar crede, acestea fiind şi motivele pentru care atât de multe femei rămân alături de partener până ajung să îngroaşe rândurile victimelor violenţei domestice. Bărbatul cu potenţial agresiv are, de obicei, o personalitate duală, de înger şi demon, este manipulator, charismatic şi persuasiv. Ceea ce explică, în mare măsură, dificultatea cu care reuşesc femeile să realizeze în ce s-au băgat.

Naivă şi fără instinct de conservare

„Femeia care ajunge victimă a violenţei domestice corespunde, într-adevăr, unei anumite tipologii. Ea poate să provină dintr-un mediu familial autoritar, cu părinţi restrictivi, dar şi dintr-un mediu familial hiperprotector, crescută sub o „cupolă de sticlă“ din dorinţa părinţilor de a o proteja, de a-i face viaţa frumoasă.

Se hrăneşte, astfel, un soi de naivitate care, de obicei, o lipseşte pe femeie de acel instinct de supravieţuire şi de conservare ce o poate avertiza când altcineva îi încalcă anumite limite şi libertăţi“, conturează psihologul profilul femeii care ajunge să fie agresată de partener.

La începutul relaţiei, partenerul acestei femei pare că poate să-i satisfacă orice nevoie, el are un comportament hiperprotector, atitudine care o determină să lase garda jos şi să-i cedeze lui controlul, explică Jeni Chiriac.

„Semnele acelea care duc la restricţii şi acte de violenţă extreme apar treptat şi cu intensitate moderată. Mai întâi, potenţialul agresor trasează graniţele unui terioriu, pe care eu le numesc graniţele «coliviei de aur». Cu cât femeia începe să conştientizeze că are şi alte opţiuni sau alte nevoi în afara relaţiei de cuplu, cu atât bărbatul devine mai ameninţător, mai violent, mai neîncrezător“, explică Jeni Chiriac. 

Femeia îşi construieşte propria „închisoare“

Înainte să se ajungă la violenţă fizică, agresorul îşi abuzează soţia sau iubita verbal, psihic şi emoţional. Unii dintre ei fac acest lucru chiar de la începutul relaţiei, atrage atenţia psihologul Jeni Chiriac.

„Acest bărbat strecoară tot felul de mesaje, mai ales când identifică în parteneră o persoană cu stimă de sine scăzută, cu nevoie de confirmare, cu un pic de «sâmbure» de dependenţă de ceilalţi.«Fără mine nu eşti în stare să faci nimic», «stai liniştită că rezolv eu, tu oricum nu te descurci». Astfel ajunge femeia să fie atât de nesigură încât îşi construieşte singură propria închisoare, se izolează şi îşi însuşeşte sugestiile partenerului care, în antiteză cu ea, pare descurcăreţ şi capabil să se ocupe de orice. Aici intervine deja o formă de abuz psihologic, care duce la handicaparea persoanei“, susţine psihologul.  

Victima violenţei domestice îşi conştientizează cu greu propriile resurse, este în primul rând o victimă a mediului în care a crescut şi a educaţiei pe care a primit-o, dar şi a experienţei sale de viaţă şi a gradului de maturitate emoţională şi afectivă.

„De multe ori avem de-a face cu aşa-numita «femeie-copil», care prin comportament facilitează apariţia problemelor în cuplu. Ea îşi doreşte din start să fie întreţinută, consideră că nu trebuie să lupte pentru a obţine ceva, pentru că se consideră fragilă, neajutorată. De aceea, acest tip de relaţie i se pare, cel puţin într-o primă fază, extrem de comodă“, subliniază specialistul în probleme de cuplu.

În concluzie, cu cât îi permiţi mai multe unui partener cu potenţial agresiv, cu atât va ajunge să depăşească mai multe limite. Acceptând o palmă, femeia îi arată că se poate şi mai mult, consideră psihologul: „În momentele acelea, el fixează deja nişte repere, uneori chiar fără să realizeze acest lucru. Apoi începe şi te lasă fără prieteni, fără familie, fără bani, pe principiul «tu ai de toate dacă mă ai pe mine, dar toate îmi aparţin mie». Practic, femeia rămâne, însă, fără opţiuni“, a conchis psihologul.

Şase semne că e timpul să-ţi faci bagajele

Psihologul Jill Knapp a identificat, pentru „Huffington Post“, şase semne pe care orice femeie ar trebui să le ia în serios atunci când observă că se repetă.  

1. Te înşală în repetate rânduri. Cuplurile care au trecut printr-un impas, din cauză că unul dintre parteneri a avut o aventură, reuşesc uneori să devină mai sudate. Însă trădarea repetată a încrederii este un semn că relaţia ar trebui încheiată.

2. Eşti înjurată, criticată, ţipă la tine pentru orice fleac şi îţi găseşte zeci de defecte. Nu trebuie să te lovească până te învineţeşte pentru a te considera abuzată. Proastă, ratată sau orice epitet jignitor pe care ţi-l adresează în mod frecvent reprezintă o formă de abuz verbal.

3. Nu îi pasă că te face să plângi.

4. Încearcă să te schimbe după cum doreşte el, fără să accepte compromisuri. Ar trebui să te placă aşa cum eşti, doar acesta se presupune că este motivul pentru care a dorit să fie împreună cu tine de la bun început.

5. Consideră că afecţiunea pe care i-o arăţi este o dovadă de slăbiciune şi de dependenţă emoţională. Se comportă cu tine oricum doreşte, gândind că eşti atât de îndrăgostită de el încât o să-i accepţi orice? Sentimentele şi emoţiile tale nu reprezintă slăbiciuni. Într-o relaţie bazată pe iubire, partenerii nu se exploatează.

6. Ai ajuns să te temi de el, ţi-e frică de momentul în care se va întoarce acasă? Dacă omul pe care îl iubeşti urlă la tine, te bruschează atunci când se enervează, te împinge sau chiar te scuipă, nu merită efortul. Important este să nu te complaci într-o astfel de relaţie, indiferent de motive, şi mai ales să nu ajungi să te învinovăţeşti pentru comportamentul lui abuziv.