"Sânziana şi Pepelea": Alecsandri, încărcat cu neologisme

valuri de râsete, este "Cât e ceasul?". Apare şi Sânziana (Ileana Olteanu), blondă cu codiţe şi îmbrăcată ştrengăreşte. "Sânziana şi Pepelea", în regia lui Dan Tudor, după Vasile

valuri de râsete, este "Cât e ceasul?". Apare şi Sânziana (Ileana Olteanu), blondă cu codiţe şi îmbrăcată ştrengăreşte. "Sânziana şi Pepelea", în regia lui Dan Tudor, după Vasile Alecsandri, face parte din programul "Teatru nou cu piese vechi".
După 125 de ani de la prima reprezentaţie, Dan Tudor ne aduce, la Teatrul Naţional din Bucureşti (sala Atelier), o versiune amuzantă, prinsă în actualitate, cu o uşoară tentă politică, dar numai cât să ne smulgă zâmbete. Sânziana este acum blonda lu' tăticu', o tânără nonconformistă, de bani gata, liberă să se mărite cu cine vrea ea. Pepelea este tinerelul sărac lipit, dar "frumos, deştept, puternic şi câte şi mai câte...". Piesa te face să râzi cu poftă, iar actorii au muncit din greu: Mircea Albulescu face un rol de excepţie, Magda Catone/Baba Rada - nu ne-a zgâriat deloc urechile cu vocea ei, chiar plăcută, Silviu Biriş - Lăcustă-Vodă, şi Ileana Olteanu - Sânziana au dansat superb, Armand Calotă - Zmeul-Zmeilor - n-a fost deloc fioros, din contră, l-am îndrăgit; să-l nu-l uit pe Răzvan Oprea - Pepelea, un tânăr talentat, cu priză la public. Au fost acompaniaţi de chitarele lui Vlad Creţu şi ştefan Mihăilescu.
Tândală şi Păcală, colegi de cabinet
"Gărzile de corp" ale lui Lăcustă-Vodă şi Pârlea-Vodă (Ovidiu Cuncea) nu se mai bat cu săbiile, ci cu pumnul. Practică un soi de box, arte marţiale şi alte ţopăieli. Tândală (Tomi Cristin), mare în rang la curtea împăratului, cu decoraţii şi insigne în piept, susţine că e prim-ministru, iar Păcală (Marius Bodochi) e prim-secretar de stat. Amândoi sunt colegi de cabinet. "Sânziana şi Pepelea" reloaded conţine cuvinte precum "indubitabil" (folosit obsesiv de mult), "moralitate", "prosperitate" "concesionare" "şpagă" sau "rentă". "Ce mai face poporul meu?", întreabă buimac de somn Papură-Vodă. "Nu-şi mai încape în piele de fericire! Burduf!", îl linguşesc Păcală şi Tândală. Împăratul se interesează de Taraful Democrat, Taraful Naţional Liberal, Taraful Moderat Liberal, Bucocrat, Nasocrat sau Pungocrat, a căror deviză este "Scoală-te de pe locul tău, să mă aşez eu". "Astăzi suntem libere şi independente", îngaimă Sânziana, jucându-se cu codiţele împletite. "Un cap încoronat trebuie să aibă caracterul ferm", se încurcă în cuvinte mari Papură. Acesta nu e hotărât cum e mai bine pentru fiica lui: să o mărite la o vârstă fragedă sau să mai aştepte. E întrebat poporul (adică publicul din sală, care participă la jocul lui Mircea Albulescu): "Cine e pentru ca s-o mărit? Cine e împotrivă? Cine se abţine?" Sala izbucneşte în râs şi aplauze. Piesa acaparează tocmai prin simplitate, adaptarea la moravurile societăţii de astăzi şi distribuţie. Unele secvenţe au fost poate prea lungi, însă după aproape două ore eşti relaxat, ai luat o porţie bună de veselie şi te dor mâinile de atâta aplaudat. Actorii fac o reverenţă, se întorc de câteva ori pe scenă, sunt aclamaţi, se simt recompensaţi, apoi dispar după cortină.