Rromii din România, eroii unui scriitor englez

Criticii literari de la importante publicaţii britanice apreciază cartea lui William Blacker despre rromii din satele româneşti. Scriitorul englez William Blacker a publicat în Marea Britanie „Along the Enchanted Way: a Romanian Story“ („Pe calea fermecată: Poveste din România“).

Cartea povesteşte anii petrecuţi în comunitatea rromă de dincolo de Carpaţii româneşti. Criticii de specialitate de la „The Telegraph", „Evening Standard" sau „Spectator" au publicat cronici elogioase despre volum.

Citiţi şi:

"Along the Enchanted Way", o cronică despre viaţa rromilor din nordul României

Ciprian Necula: „Sunt rrom şi nu mă tratez"

Specialiştii de la „Evening Standard" au alcătuit un bilanţ al celor mai bune cărţi apărute în 2009. Printre acestea, Robert Fox menţionează şi volmul lui William Blacker, „o adevărată încântare, o poveste despre cum să evadezi ca să trăieşti printre ţiganii din România, o carte pentru cei dornici de călătorii, cum nu s-a mai publicat de ani întregi". Universul şi traiul „medieval" al etniei rrome constituie tema principală a lucrării lansate la Londra în toamna lui 2009.

Volumul nu este doar o culegere de impresii de călătorie, ci o cronică amănunţită a vieţii din nordul României, „o descriere poetică a unui mod de viaţă aproape dispărut", aprecia şi Wendell Steavenson în „Sunday Times".

„O bijuterie" despre România

Această scriere autobiografică, în care istoria mentalităţilor se întâlneşte cu sociologia, este rodul implicării afective şi al analizei, aşa cum o face un străin fără prejudecăţi, care vede lucrurile şi din interior, şi din exterior.

„O bjiuterie", comenta acelaşi Robert Fox şi în „Telegraph", fascinat de portretul „unei lumi complete, cu pivelişti minunate, cu săteni care se ciondănesc şi, înainte de toate, cu ţigani care par să se îndeletnicească mai ales cu muzica, bătaia şi procrearea, dar nu neapărat în această ordine".

Cartea lui William Blacker, care ar trebui tradusă repede în România, dezvăluie o lume mult mai amplă decât imaginea ei arătată de la televizor şi din ziare. Scriitorul britanic care a petrecut ani întregi într-un sat de lângă Sighişoara şi printre rromii din Maramureş, vara cosind şi iarna cărând lemne cu sania, observă şi plusurile, şi minusurile. După ce a vizitat India şi ţările sud-americane, englezul s-a oprit în România.

Nomazii lui „uică Uiliam"

William Blacker a pornit în căutarea ţărilor din Europa Centrală după prăbuşirea regimurilor totalitare. De la Berlin s-a dus la Praga, după care s-a întrebat: „S-o iau spre est? Chiar până în România? În cele din urmă, m-a convins arhitectura. Auzisem de celebrele mănăstiri pictate din nordul Moldovei".

A ajuns în România în ianuarie 1990 şi a găsit „o ţară încremenită în timp". În 1996, s-a hotărât să ia o pauză de la ritmul vieţii londoneze şi să exploreze un an această zonă a Europei. A locuit în Maramureş şi în satele de lângă Sighişoara.

Încântat de lumea magică a rromilor, cu blesteme, vrăji, muzică şi violenţă, William Blacker a devenit „uică" sau „nenea Uiliam" pentru nomazii care descoperă şamponul, blugii şi televiziunea, dar încă îşi ţes singuri hainele. Mai mult, s-a lăsat ispitit de o frumoasă din aceeaşi etnie, cu care are un fiu de patru ani.

A descoperit şi farmecul caselor părăsite de saşi la începutul anilor '90, în care s-au instalat rromii. Pentru scriitorul englez, ei sunt nişte supravieţuitori. Exuberanţi şi nepăsători, talentaţi şi pătimaşi, violenţi şi libertini, rromi lui „uică Uiliam" nu sunt deloc periculoşi. L-au acceptat în rândurile lor, deşi este străin, tocmai pentru că le-a arătat admiraţia şi afecţiunea lui.

Cartea lui William Blacker înfăţişează o Românie alcătuită din grupuri etnice ale căror istorii i-au impresionat, în doar câteva luni de la apariţie, pe criticii exigenţi din Marea Britanie. Asemenea poveşti, expresia relevantă a unui spaţiu contrariant, reuşesc să stârnească cel puţin curiozitatea străinilor.

Calităţi şi defecte

Scriitorul face un portret nuanţat al rromilor de dincolo de Carpaţi, înfăţişându-le talentul muzical, firea pătimaşă şi dragostea de libertate, dar şi trândăvia, agresivitatea şi obiceiul de a-şi câştiga existenţa prin mijloace „neconvenţionale".

Exasperanţi, dar fermecători

În articolele pe care le publică în ziare şi reviste, precum şi în acest volum, William Blacker se străduieşte să spulbere prejudecăţile despre etnia rromă. Gazetarul englez care a trăit multă vreme printre rromi, în Maramureş şi Transilvania, îi caracterizează în carte: „Duc o viaţă dezlânată, uneori chiar exasperantă, dar sunt fermecători şi îşi păstrează bucuria de a trăi în orice situaţie."

Metehnele lor bine-cunoscute sunt minore, susţine autorul tolerant, uimit de talentele înnăscute ale rromilor: „Mulţi sunt muzicanţi, iar alţii sunt fierari sau cărămidari. Uneori nu sunt de încredere, dar, dacă fură, şterpelesc de regulă fleacuri şi o fac cu stângăcie."

Apărătorul străin al rromilor mioritici

William Blacker (foto), 47 de ani, este scriitor şi jurnalist freelance din Marea Britanie. Acum locuieşte jumătate de an în Anglia şi cealaltă jumătate în România, unde îşi creşte fiul de 4 ani, rod al unei  relaţii cu o tânără de etnie rromă.

Din 1996 până în 2004 a locuit în mai multe sate din România, în Maramureş şi lângă Sighişoara, unde s-a integrat în comunitatea rromă. În acest timp a colaborat la  ziare şi reviste prestigioase, printre care „Daily Telegraph", „The Times", „The Ecologist" şi „Art".

A condus Fundaţia „Mihai Eminescu", finanţată de prinţul Charles al Marii Britanii, şi a strâns fonduri pentru renovarea a 200 de case degradate, părăsite de saşi în anii '90, din satele de lângă Sighişoara.

La 1 iulie 2009, înainte de publicarea volumului în care îşi descrie viaţa printre rromii din România, a publicat în „The Times" un articol, „De ce n-ar trebui să ne fie frică de ţiganii români", care a stârnit o aprinsă dezbatere.